Predica de pe munte adresată de Domnul nostru Iisus
Hristos mulţimilor prezintă explicit Legea morală a Noului
Testament. Fericirile sunt nouă îndemnuri cu care Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi-a început Predica de pe Munte. Ele sunt îndemnuri pentru câştigarea celor mai alese virtuţi în viaţa de toate zilele, sunt mijloace de spiritualizare şi îndumnezeire, prin care cei ce le practică se pregătesc pentru dobândirea vieţii veşnice, a fericirii veşnice. Spre deosebire de cele 10 Porunci, Fericirile nu poruncesc, scoţând în evidenţă faptul că Dumnezeu nu obligă pe nimeni să asculte de El, omul fiind liber să împlinească sau nu cuvântul Său. Sărăcia cu duhul înseamnă smere nia de bunăvoie. Cei care au această virtute sunt lipsiţi de cele două păcate, mândria şi egoismul, care au dus la pierzanie pe îngerii răi, dar şi pe primii oameni.
Pilda vameșului și a fariseului
Sunt fericiți cei ce iși plâng păcatele săvârșite. Pentru a ți le vedea ai nevoie neapărat de smerenie. Virtutea pocăinței Mângâierea-lucrarea harului Sfântului Duh în inima omului.
Pilda fiului risipitor
După ce am dobândit virtuțile smereniei și pocăinței, se naște în suflet virtutea blândeții; Blândețea ne pune în relații bune cu semenii; “Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16) In Vechiul Testament prin dreptate se înțelegea virtute. Prin urmare omul drept era un om virtuos. Sensul firesc nu este de corectitudine, ci de virtute. Omul smerit, blând, care s-a pocăit de păcatele sale, va căuta permanent sa trăiască după legile divine și să pună în practică virtuțile. Săturarea = bucuria lăuntrică pe care o simți când săvârșești binele. Un om virtuos este plin de iubire față de semenii săi. De aceea, îi va milui/ajuta oricând ar avea nevoie. “Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este” (Luca 6, 36). Cel ce miluiește pe alții, va fi miluit de Dumnezeu.
Pilda samariteanului milostiv
Deja credinciosul a ajuns la măsura sfințeniei. Acesta își iubește aproapele, îl iubește pe Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu îi dă niște trăiri duhovnicești aparte prin care omul se întâlnește în inima sa cu divinitatea. Unii sfinți ajung chiar să aibe vedenii dumnezeiești. “Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăște, mincinos este”(1 Ioan 4, 20). Omul care a dobândit harul Duhului Sfânt, dobândește pacea inimii. “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu”(Ioan 14,27). Pacea lui Hristos este mult diferită de pacea lumească. E o stare lăuntrică, profundă, greu de exprimat în cuvinte omenești Dreptate în înțeles de virtute; Faptele bune și corectitudinea deranjează și demonii dar și persoanele imorale și corupte. Acestea vor porni luptă împotriva creștinilor practicanți. “Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi” (Ioan 15,20). Dacă înainte a fost vorba de prigonirea pentru faptele bune săvârșite, acum este vorba de prigonirea pentru credința în Hristos, mărturisirea credinței. “Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri” (Luca 9,26). Virtuţile cuprinse în aceste nouă Fericiri alcătuiesc o adevărată scară a desăvârşirii. La acest urcuş duhovnicesc ne cheamă Mântuitorul. El va fi alături de noi prin harul Său şi vom urca plini de bucurie, treaptă cu treaptă, această minunată scară spre cer. „Fericirile" sunt atât de importante pentru viaţa oamenilor încât se cântă la Sfânta Liturghie şi la slujba înmormântării ; Dacă în Decalog ni se arată ce nu trebuie să facă un credincios, în Fericiri ni se sugerează ce trebuie să facă un creştin pentru a dobândi fericirea veşnică. http://reliemi.blogspot.ro http://didacticaortodoxa.blogspot.r0 http://www.loribalogh.ro Matei Neacșa Bogdan Zavadovschi Bîrsan David Ionescu Andrei