1. Obiectivele psihoprofilaxiei.

2. Conţinutul activităţii de
psihoprofilaxie.
3. Consiliul psihologo-pedagogic.
4. Lecţiile cu conţinut psihologic.
3 noţiuni (concepte, noţiuni)
însuşite.
 2 idei pe care aţi dori să le
împărtăşiţi cu alţii.
 1 abilitate pe care v-aţi format-o.
 Psihoprofilaxia reprezintă un sistem de
măsuri de preîntâmpinare a dificultăţilor în
dezvoltarea psihică şi dezvoltarea
personalităţii şi de creare a condiţiilor
psihologice favorabile pentru această
dezvoltare.
 Psihoprofilaxia este o direcţie de activitate a
psihologului şcolar, orientată spre contribuţia
lui activă la dezvoltarea tuturor elevilor din
şcoală.
 Responsabilitatea pentru respectarea
condiţiilor psihologice necesare pentru
dezvoltarea psihică adecvată şi formarea
personalităţii elevilor la diferite etape de
vârstă;
 Evidenţierea timpurie a particularităţilor
copilului, care pot favoriza apariţia
dificultăţilor, dereglărilor în dezvoltarea
intelectuală şi a personalităţii lui;
 Preîntâmpinarea posibilelor dificultăţi la
trecerea elevilor în următoarea etapă de
vârstă.
 În psihoprofilaxie iniţiativa vine de la
psiholog. Psihologul, bazându-se pe propriile
cunoştinţe despre legităţile psihologice de
dezvoltare psihică şi a personalităţii, prevede
ce se poate schimba, ce poate recomanda, în
vederea creării condiţiilor favorabile penru
instruirea şi educaţia elevilor.
 Psihoprofilaxia trebuie începută atunci,
când încă nu au apărut problemele.
Primul nivel reprezintă psihoprofilaxia
primară, unde în centrul atenţiei stau
probleme emoţionale, comportamentale,
instructive de un nivel de gravitate redus.
Pentru un program de profilaxie a nevrozelor la nivel
primar propun următoarele teme : încrederea în sine,
independența, timiditatea, agresivitatea, ajutor
reciproc, reacționarea emoțională adecvată, calitățile
pozitive și negative ale unui om etc.
La acest nivel psihologul include în câmpul
lui de activitate toţi elevii din şcoală (10 din
10).
 Formulaţi teme pentru activităţi de profilaxie
la acest nivel.
 Al doilea nivel – psihoprofilaxia secundară,
este orientată spre persoanele din grupul de
„risc”, adică spre acei copii, la care
problemele în dezvoltarea psihică şi a
personalităţii deja au început.
Psihoprofilaxia secundară presupune
evidenţierea timpurie a dificultăţilor de
învăţare şi de comportament la copii.
Sarcina principală a acestei psihoprofilaxii
constă în învingerea dificultăţilor înainte ca
aceşti copii să devină emoţional şi social
nedirijabili. Psihologul include în câmpul lui
de activitate doar 3 din 10. Psihoprofilaxia
secundară include consilieri cu părinţii şi
cadrele didactice, însuşirea de către ei a
noilor strategii de instruire a copiilor şi
învingerea dificultăţilor de diferită natură.
 Daţi exemple de probleme care stau în vizorul
psihologului la acest nivel al profilaxiei.
 Discutaţi despre modalităţile de intervenţie.
 Al treilea nivel – psihoprofilaxie terţiară.
Atenţia psihologului este orientată şi
concentrată asupra copiilor cu probleme
majore de învăţare şi de comportament.
Scopul principal este corecţia ori învingerea
dificultăţilor şi problemelor de ordin
psihologic. Aici psihologul include în câmpul
lui de activitate doar anumiţi elevi
(aproximativ 1 din 10).
 Propuneţi teme pentru profilaxia la nivelul 3.
2.1. Proiectarea şi realizarea programelor
dezvoltative pentru copiii de diferite vârste,
ţinând cont de sarcinile de dezvoltare a
fiecărui stadiu de vârstă.
2.2. Evidenţierea particularităţilor care pot
contribui la apariţia dificultăţilor în
dezvoltarea intelectuală şi a personalităţii
copilului.
2.3. Prevenirea dificultăţilor legate de trecerea
elevilor la următoarea etapă de vârstă.
2.4. Prevenirea suprasolicitării psihologice a
elevilor, care poate fi condiţionată de aşa
factori psihologici ca: deprinderi şi capacităţi
intelectuale insuficient dezvoltate, lipsa
motivaţiei cognitive, autoaprecierea
neadecvată; neîncrederea în forţele proprii şi
anxietate mărită etc.
2.5. Stabilirea relaţiilor interpersonale
bazate pe colaborare, parteneriat între
profesori şi părinţi.
La o şedinţă cu profesorii psihologul
pune în discuţie problema stabilirii
relaţiilor adecvate cu părinţii şi propune
să se respecte următoarele reguli:
1. Învăţătorii nu trebuie să se plângă
părinţilor despre copiii lor şi să ceară să
ia “măsurile corespunzătoare”. În caz de
necesitate întâlnirea cu părinţii se poate
organiza în forma unei discuţii
prietenoase despre problemele legate de
comportamentul copilului ori despre
necesitatea dezvoltării anumitor trăsături
de personalitate.
2. Învăţătorii nu trebuie de fiecare dată să
scrie observaţii în agendele elevilor, să
pună notele de “doi”, chiar şi dacă elevul
le-a primit.
3. Adunările cu părinţii se organizează ca
întîlniri cu parteneri, colegi şi în cadrul
lor nu trebuie să se pună în discuţie
succesele şi insuccesele anumitor elevi.
4. Trebuie ca părinţii să fie atraşi în
organizarea activităţilor extraşcolare a
copiilor pe interese.
 Acordarea ajutorului pentru învăţători în
organizarea procesului instructiv-educativ
învăţător –clasă:
1. însuşirea modalităţilor de comunicare
eficientă atât cu clasa în întregime
(comunicare publică), cât şi cu grupe mici
constituite din două - trei persoane
(comunicare de grup);
2. formarea deprinderilor de înlăturare a
tensiunii emoţionale în clasă;
3. însuşirea modalităţilor de creare a
atmosferei emoţional-pozitive în clasă;
4. alegerea formelor adecvate de pedeapsă şi
stimulare etc.
1. dezvoltarea deprinderilor de comunicare
dialogată cu elevii şi părinţii lor;
2. alegerea corectă a poziţiei în comunicare;
3. posedarea procedeelor “Eu –comunicare”;
4. dezvoltarea capacităţii de a soluţiona
conflicte;
5. în evidenţierea cauzelor dificultăţilor în
învăţare etc.
 Toate acestea psihologul le
realizează prin:
 promovarea cunoştinţelor
psihologo - pedagogice,
 organizarea activităţiloe de
profilaxie cu cadrele didactice,
 organizarea training-urilor cu
profesorii,
 organizarea consilierilor
individuale şi de grup etc.
Constituie o activitate în comun a
psihologului cu pedagogii,
orientată spre coordonarea
activităţilor, spre elaborarea
strategiei de acordare a ajutorului
elevilor cu probleme la învăţătură,
de comportament şi în
dezvoltarea personalităţii.
 Consiliile se planifică, atât de către
psiholog în planul lui individual cât şi de
către administraţia şcolii, la începutul anului
şcolar şi activitatea lor se realizează
conform acestui plan.
 clasele întîi – problema adaptării şcolare;
 clasele a cincea – problema adaptării la
ciclul gimnazial, la instruirea pe discipline;
 clasele VI-VIII – problemele vârstei
preadolescente;
 clasele IX-XII – problemele vârstei
adolescente şi orientarea profesională.
 a ajuta profesorii să evalueze dezvoltarea
intelectuală a elevilor şi trăsăturile lor de
personalitate din mai multe puncte de
vedere;
 a arăta complexitatea şi neuniformitatea
comportamentului, relaţiilor lor;
 a-i ajuta pe profesori să evidenţieze
particularităţile autoaprecierii, motivaţiei,
intereselor cognitive, dispoziţiei elevilor;
 a asigura abordarea copilului de pe poziţii
optimiste în ceea ce priveşte perspectiva
dezvoltării lui;
 a-i ajuta pe profesori să elaboreze
programul de lucru cu copilul.
 A caracteriza copilul (caracteristicile de
personalitate) din mai multe puncte de
vedere; a evidenţia laturile lui pozitive; a
propune ipoteze demonstrate de
rezultatele activităţii de psihodiagnoză.
 A obţine înţelegerea de către învăţători a
faptului, că psihologul cunoaşte copilul
şi îi poate ajuta pe ei să privească
copilul din alt unghi de vedere
(recadrarea).
 A trezi la învăţător îndoiala în corectitudinea
aprecierii elevului şi a acţiunilor pedagogice
proprii. Este necesar de a-l ghida spre nişte
întrebări - situaţii ca: „Dacă mă gândesc mai
bine, ce am făcut eu, lucrînd cu copilul? Am
discutat suficient la ora de dirigenţie, am
vorbit cu părinţii?” etc.
 A forma înţelegerea colectivă de către toate
cadrele didactice a esenţei problemelor
elevului.
Atât psihologul, cât şi pedagogii
trebuie să prezinte la consiliu date
despre elevii, ale căror probleme
urmează să se discute în cadrul
consiliul.
În rezultatul discuţiilor se ia o
decizie comună, privind paşii
concreţi în acordarea ajutorului
fiecărui copil şi se determină
responsabilii pentru realizarea lor.
 Formele de prezentare la consiliu
a informației psihologice
1. Prezentarea particularităților activității intelectuale:
1.1 Corespunderea nivelului dezvoltării proceselor psihice cu
cerințele pedagogice:
a)Dezvoltarea motricității fine;
b) Nivelul gândirii și a altor procese cognitive;
c) Dezvoltarea vorbirii;
d) Voluntaritatea proceselor psihice etc.
1.2 Capacitatea de muncă intelectuală și timpul activității
intelectuale;
2. Particularitățile sferei motivaționale:
2.1 Prezența și conținutul motivelor de învățare;
2.2 Atitudinea față de învățare;
2.3 Prezența motivelor contradictorii în sferele de
relații importante (școală, familie, semeni...).
3. Particularitățile relațiilor interpersonale:
3.1 Relații cu adulții (părinți, bunei, pedagogi...);
3.2 Relații cu semenii;
3.3 Relații în familie;
4. Dereglările de comportament:
4.1 În omunicare (agresivitatea, impulsivitatea,
timiditate, suspiciune, neîncredere);
4.2 Din punct de vedere a normelor sociale și etice;
4.3 Din punct de vedere al autoreglării
comportamentului (Ex: imaturitate emoțională,
impulsivitate, inhibiție motore);
4.4 Din punct de vedere al activismului intelectual și
social;
4.5 Manifestările nevrotice (manifestări psihosomatice
etc.).
 Formele de prezentare la CPP
a informației pedagogice:
1. Caracteristice activității cognitive a elevilor:
1.1 Motivația activității de învățare (parțial sau nu
formată);
1.2 Stabilitatea atenției (medie, înaltă, joasă);
1.3 Caracteristica proceselor de memorare și păstrare a
materialului

Memorează repede Memorează încet

Uită repede

Uită încet
1.4 Dificultăți în însușirea materialului;

1.5 Succesul în însușirea diferitelor forme la

învățare, (succes/ insucces la forma scrisă, la
activitățile orale sau la ambele forme);

2. Reușita școlară.

3. Informația despre familia elevului (forma

familiei, numărul de copii în familie și la
ordinea nașterii, starea materială a familiei);
 timpul:
 Să convină majorităţii ascultătorilor.
 Pentru cadrele didactice - după orele de curs.
 Părinţii - la adunările părinteşti.
 Pentru elevi – în timpul unor lecţii sau imediat
după terminarea orelor de curs.
 Durata şi locul:
 poate varia între 15-20 minute
până la o oră.
 Lecţiile pot fi organizate în sala
de festivităţi sau într-o sală de
clasă.
 Nu se recomandă să se ţină aceste
lecţii în cancelarie ori în cabinetul
directorului.
 În elaborarea planului tematic
al lecţiilor psihologul trebuie
să ia în consideraţie două
condiţii de bază:
 componenţa auditoriului
 interesele lui.
 Cauze:
 lipsa experienţei de predare a lecţiilor
publice;
 anumite particularităţi individuale ca
timiditatea, neîncrederea în sine, anxietatea
sporită etc;
 nesiguranţa în faptul că ascultătorilor le va fi
interesant;
 experienţe negative;
 emoţii excesive
 Cu o zi înainte de lecţie, faceţi o repetiţie generală
fără spectatori în sala unde urmează să vorbiţi.
Mergeţi spre locul unde veţi sta, priviţi în sală,
alegeţi-vă poziţia, vocea, elaboraţi-vă întroducerea
şi încheerea discursului.
 Cu câteva ore înainte de lecţie, acasă, aşezaţi-vă în
fotoliu, cu ochii închişi repetaţi în gând discursul.
Încercaţi să simţiţi satisfacţie de la succesul lecţiei.
 Seara, înainte de somn, montaţi-vă să vedeţi în vis
toată situaţia: cum se adună ascultătorii, cum
mergeţi spre locul de unde veţi vorbi, cum începeţi
etc. Important este că trebuie să simţiţi succesul
lecţiei.
 în timpul când ţineţi lecţia alegeţi un
ascultător binevoitor şi priviţi mai mult la el
în ochi;
 de îndată ce aţi stabilit contactul cu acest
ascultător, transferaţi-vă privirea la vecinul
lui şi stabiliţi cu el contactul vizual;
 încercaţi să vă deprindeţi să priviţi la
ascultători deschis, cu bunăvoinţă şi la fel de
deschis să le zîmbiţi.
 înainte de lecţie faceţi o încălzire:
vorbiţi cu cineva;
 îmbogăţiţi-vă experienţa de citire
a lecţiilor: Ţineţi discursuri mai
des, puneţi întrebări, participaţi în
discuţii colective etc;
 imaginaţi-vă că sunteţi actor.
 Pentru părinţi: exteriorul simplu, dar
respectabil. Demonstraţi ascultătorilor
caracterul deschis, încrederea şi cunoştinţele
în domeniu.
 Pentru eleviii de vârstă şcolară mică: haine
de culori calde, liniştite, coafura tradiţională,
puţină cosmetică. Faţa să emane bunătate,
grijă, căldură. Să se pună suflet în toate
cuvintele rostite.
 Pentru preadolescenţi: haine moderne, „la
modă”, coafură frumoasă, cosmetică.
 Pentru adolescenţi: exteriorul trebuie să fie în
măsură democratic şi elegant.
Pentru învăţători:
1. Se face montajul pentru o comunicare
serioasă, pentru o interacţiune cu auditoriul
de pe poziţia „de la egal”.
2. Crearea dispoziţiei emoţionale pozitive
înainte de lecţie.
3. Înlăturarea încordării, când în sală sunt
prezenţi doar câţiva ascultători.
 Pentru părinţi:
1. Exprimarea susţinerii emoţionale, stabilirea
contactului emoţional pozitiv.
2. Exprimarea caracterului deschis, montajul
spre o dicsuţie de pe poziţii „de la egal”.
Pentru adolescenţi:
1. Aceptare emoţională, stimulare pentru
dialogul în comun.
2. Invitaţie la discuţie, exprimarea emoţiilor
pozitive şi organizarea discuţiei „de la egal”.
Pentru preadolescenţi
1. Tendinţa de a cointeresa ascultătorii.
2. Activizarea intereselor ascultătorilor prin
demonstrarea propriilor interese.
3. Activizarea intereselor ascultătorilor prin
promisiunea de a-i face cunoscuţi cu
propriile lor probleme.
Pentru elevi de vârstă şcolară mică:
1. Activizarea intereselor
ascultătorilor.

2. Activizarea intereselor şi
montajul spre joc.
 activitatea subiecţii forma Perioada
de
realizare
I.
Psihoprofilaxia
Succes!
Curaj!
Încredere!
Voinţă!
Profesionalism!
(cunoştinţe
profunde
însuşite
la
facultate)