Diversitatea formelor de viata si

evolutia acestora

Negutu Andreea & Craciun Valentin

Clasa A XII-A F
Suprafața pământului este populată de
aproximativ 500.000 de specii de plante și
1.500.000 de specii animale. Nu există
regiuni ale Globului lipsite de viață. Pe
orice teritoriu ne uităm, conviețuiesc mai
multe specii de microorganisme, plante și
animale care depind unele de altele și,
împreună, de factorii de mediu.
 Evoluția este fenomenul prin care o
populație de organisme vii își transformă
treptat caracterele fizice și
comportamentul, pierzând anumite
caractere sau obiceiuri sau căpătând
caractere și obiceiuri noi, ceea ce modifică
specia, și uneori creează, dintr-o populație
unică, două populații.
 Teoria celulară

• toate organismele vii sunt alcătuite din celulă;

• celula este unitatea funcțională, structurală și
genetică a materiei vii;
• fiecare celulă provine din altă celulă vie prin
procese de diviziune;
• pot arăta reacții de adaptare față de
schimbările condițiilor externe și interne.
Teoria celulară are trei principii:

• Celula este unitatea de bază,

structurală și funcțională a
tuturor organismelor vii.
• Toate organismele vii sunt
alcătuite din una sau mai multe
celule.
• O celulă provine din altă celulă
prin procesul de diviziune.
 Îmbătrânirea este un proces
biologic prin care se produc
modificări structurale şi
funcţionale la nivelul celulei,
după ce perioada de
dezvoltare şi cea de
maturitate sunt depăşite.
Cauzele acestei îmbătrâniri
sunt atât extrinseci (stilul de
viaţă), dar şi intrinseci
(genetice).
 Există teorii pasive, care consideră
îmbătrânirea ca fiind consecinţa
acumulării de erori în celulă, din pricina
stilului de viaţă şi a mecanismelor
ineficiente de reparare şi există teoriile
active, care afirmă că îmbătrânirea este
un proces activ, programat genetic.
 O teorie propusă de Olovnikov afirmă
că celulele îşi replică complet
cromozomii, dar după un anumit
număr de diviziuni telomerele încep să
se piardă.

O altă teorie afirmă existenţa unei

anumite gene (sau mai multe), care
este activată după un anumit număr
de diviziuni celulare şi programează
celula pentru îmbătrânire.
• Moartea celulelor are ca efect
final pierderea capacităţii celulelor
de a se multiplica.
Fenomenul morţii se produce
instantaneu, astfel că toate
modificările ce survin pot fi
observate doar post-
mortem: celulele devin sferice, se
observă umflarea şi dispariţia
mitocondriilor, lizozomii alteraţi îşi
eliberează conţinutul enzimatic în
citoplasmă producând autoliza
(autodigestia) celorlalte organite,
inclusiv fragmentarea nucleului,
membrana plasmică se fisurează
şi se fragmentează deversând
conţinutul citoplasmatic în spaţiul
extracelular.
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_celular%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Evolu%C8%9Bie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_celular%C4%83

https://conspecte.com/Biologie-
celulara/recunoasterea-celulara-imbatranirea-si-
moartea-celulelor.html