Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chişinău
2017
Cuprins
Descoperirea principiului Vojta
Concluzii
Descoperirea principiului Vojta
Prof. Vojta a dezvoltat bazele diagnosticului şi terapiei sale, principiul Vojta, între 1950 şi 1970. Principiul
Vojta se bazează
pe aşa-numita locomoţie reflexă. Prof. Vojta a observat, atunci când a căutat un tratament pentru copii cu
pareză cerebrală, la acei copii, că aceştia au răspuns la anumiţi stimuli, în anumite posturi, cu reacţii motorii
repetabile, la trunchi şi extremităţi. Efectele acestei activări au fost uimitoare: Copii cu pareză cerebrală au
putut atunci pentru prima dată să vorbească mai clar şi pentru scurt timp să se ridice în picioare şi să meargă
mai sigur.
Cui i se adreseaza conceptul Vojta
Terapia Vojta se adreseaza prematurilor (incepand cu 28 de saptamani), nou-
nascutilor cu risc, copiilor si adolescentilor cu tulburari neurologice, de postura sau
probleme ortopedice. Aceasta este foarte utila in special pentru copiii foarte putin
activi din punct de vedere motric sau resimt o slabire a musculaturii. Acest tip de
terapie aduce un plus de valoare diagnosticului si tratamentului copilului cu
tulburari neuro-motorii si pune la dispozitie noi cai de imbunatatire a calitatii
vietii.
Terapia Vojta se bazeaza pe principiul reflexogen in locomotie, ceea ce inseamna
ca terapeutul aplica presiune in anumite zone, pentru a obtine reactii
motrice (miscarea ochilor, a procesului de inghitire sau al respiratiei) din partea
organismului. Corpul raspunde prin modele de miscare innascute si astfel,
sistemului nervos central i se ofera posibilitatea de a stoca miscari specifice pe care
le va folosi in activitatile de zi cu zi.
Diagnosticul precoce la sugari
Observaţiile şi evaluările făcute de Prof. Vojta la mişcarea spontană, precum şi la reacţiile de
postură ale unui sugar şi aprecierea dinamicii dezvoltării reflexelor primare formează o formă
unică de diagnosticare precoce al tulburărilor de mişcare şi postură la vârsta sugarului.
Diagnosticarea precoce după Vojta este astăzi aplicată, pentru depistarea timpurie a
Sensul terapiei după Vojta constă, în aceea că se încearcă programarea modelelor ideale de mişcare ale vîrstei nou-născutului
şi ale sugarului cu sistem nervos central tulburat, în măsura în care acest lucru este posibil. Aceasta înseamnă că în cadrul
programării neurofiziologice se încearcă introducerea unei coordonări automate a situaţiei corpului, cu unghiuri ale
membrelor superioare şi inferioare bine definite, raportate la trunchi şi invers, precum şi a diferitelor părţi ale corpului între
ele, într-un mod regulat şi reciproc (alternativ pe ambele părţi ale corpului stîng şi drept), cu schimbarea situaţiei centrului de
greutate, cum se obişnuieşte la fiecare deplasare. (Vojta V., Peters A., 1997)
Scopul aplicării terapeutice a locomoţiei reflexe
Prin aplicarea locomoţiei reflexe se urmăreşte ca, componentele elementare ale verticalizării
umane şi deplasării, aceasta însemnând:
Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja, aşa numitele modele motrice
înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a „motricităţii înlocuitoare“, scopul terapiei este activarea şi menţinerea
modelelor de mişcare fiziologice, precum şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare anormale nefixate încă în
desfăşurarea motrică normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare.
Cu ajutorul terapiei Vojta este stimulat din nou accesul la modelele de mişcare odată sănătoase, cu scopul prevenirii efectelor
secundare ca durerea, limitarea funcţionalităţii şi forţei. Ca efecte însoţitoare dorite, în urma respectivei terapii, pleacă
impulsuri cu rol de activare a unor funcţii corticale mai înalte (motivaţie, concentrare, rezistenţă, stimularea limbajului,
diversitate, senzorialitate şi psihic).
Ţelul cel mai înalt al terapiei Vojta este reconstrucţia competenţei zilnice a pacientului. Aceasta înseamnă, că tratamentul
trebuie să-l facă pe pacient din nou capabil să participe în modul cel mai bun posibil la toate activităţile, în familie, şcoală,
profesie, timp liber şi în acelaşi fel, nevoilor sale.
Bazele terapiei Vojta
După Pasztai Z., 2004, terapia folosită de Vojta constă într-o stimulare a unor zone bine determinate, declanşînd răspuns motor, ca
reflex cu caracter global, înnăscut. Se cunosc circa 20 de situaţii iniţiale din DV (se va declanşa tîrîrea reflexă), DL (se va declanşa
faza 2 şi 4 a rostogolirii reflexe), DD (se va declanşa prima fază a rostogolirii reflexe); toate situaţii orizontale sau apropiate
orizontalei, deoarece ele elimină sau diminuă din start tulburările posturale modificate faţă de ideal.
Târârea reflexă
Rostogolirea reflexă
Amândouă complexele au fost descoperite,observate şi aplicate pe copii şi adolescenţi cu tulburări de mişcare deja fixate(ex.pareză
spastică).Prin observarea făcută la activarea sugarilor sănătoşi s-a ajuns mai târziu la ideea că aici ar fi vorba de complexe de mişcare
înnăscute,de sine stătătoare,care pot fi utilizate şi ele în terapia sugarului mic.
Mişcarea are loc în aşa numită schemă încrucişată, în care se mişcă în acelaşi timp piciorul drept şi braţul stâng, precum şi
invers. Un picior şi braţul de partea opusă sprijină corpul şi deplasează trunchiul înainte.
Faza 1
Faza 1 porneşte din decubit dorsal, braţele şi picioarele fiind extinse. Prin stimularea zonei pieptului în spaţiul intercostal
(între coastele 7/8) de sub mamelon, pe linia mamelonului, se obţine o rostogolire pe o parte. Rotaţia capului este frânată de
terapeutul executant.
Faza 2
Faza a 2-a a rostogolirii reflexe începe în decubit lateral.În desfăşurarea ei, conţine mişcări prezente şi la rostogolirea
spontană, la mersul patruped şi la mersul lateral. Braţul şi piciorul de jos sprijină corpul. Ele deplasează corpul împotriva
gravitaţiei înspre în sus şi înainte. Ca urmare, pe braţul de jos activitatea musculară se deplasează de pe umăr spre cot şi în
final spre mână, ajungându-se la sprijinul pe palmă. Mişcarea se consideră finalizată atunci când procesul de rostogolire
sfârşeşte în mersul patruped.
Cele mai semnificative reacţii în prima fază sunt:
Extensia coloanei vertebrale
Flexia picioarelor în articulaţiile şoldului,genunchiului şi gleznei
Menţinerea picioarelor în această poziţie contra forţei gravitaţionale, în afara suprafeţei de sprijin
Pregătirea braţelor pentru funcţia de sprijin ce va urma
Mişcări ale globilor oculari spre lateral
Începutul mişcării de deglutiţie
Amplificarea mişcărilor respiratorii
Activarea coordonată,diferenţiată a musculaturii abdominale
Motricitatea ideală cu toate mişcările ei fine şi reacţiile de echilibru pot fi restabilite. Locomoţia reflexă, după
Vojta, poate fi activată şi folosită pe parcursul întregii vieţi. În cazul oricărei deficienţe de postură sau de
mişcare, se poate folosi locomoţia reflexă. Cu cît terapia începe mai timpuriu, cu atît se poate acţiona mai
efectiv, şi eficient împotriva tulburărilor statice şi motorii. (Marcu V., Dan M., 2007)
Bibliografie
2. http://sr-vojta.ro/
3. https://www.youtube.com/watch?v=sTaBNaHsHM0
Vă mulţumesc pentru atenţie!!!