Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva
romantismului si a parnasianismului. Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul “Le figareau” articolul intitulat “Le Simbolisme”. Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat “Florile raului” in care valorifica estetica uratului. In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880 pune bazele revistei “Literatorul” in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent literar. Poezia simbolistă este exclusiv o poezie a sensibilităţii pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii în sine, nici de poezia socială, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste îl constituie stările sufleteşti nelămurite, confuze, care, neputând fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este folosită drept cale de exprimare a corespondenţelor/ a legăturilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzaţiilor coloristice, muzicale, olfactive, uneori în imagini complexe (sinestezii). Mallarme: „A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care ţi-o dă un poem, plăcere care constă în bucuria de a ghici încetul cu încetul; să sugerezi, iată visul nostru." Cultivarea simbolului are, de asemenea, o importanţă majoră în cadrul acestui curent. Utilizat în poezia anterioară (de pildă, la romantici) pentru a exprima, a lămuri, a materializa o idee sau un sentiment (simbolul explicit), la simbolişti, funcţia simbolului rămâne aceea de a sugera (simbol implicit). înclinaţia către stări sufleteşti nedefinite, predispoziţia pentru reverie, visare reprezintă alte trăsături ale poeziei simboliste. Un element definitoriu al poeziei simboliste îl reprezintă căutarea muzicalităţii exterioare, obţinută nu numai prin ritmuri şi rime perfecte, ci mai ales prin repetiţia obsedantă a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului. Pentru crearea sugestiei, simboliştii folosesc adeseori versul liber, care exprimă nestingherit de rigorile prozodiei mişcările intime ale sentimentului poetic (muzica interioară); Paul Verlaine: „Muzica înainte de toate". CARACTERISTICI:
▪ -poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare
-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie -in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des conceptul de corespondenta (transfer de sens) -sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o idée, un sentiment, si nu in a-l numi explicit -temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor provinciale si sentimentul mortii -simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte, a unor vocale sau a refrenului -se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb Reprezentanţii ▪ Reprezentanţii de seamă ai curentului simbolist în Franţa sunt: precursorul Charles Baudelaire, autorul poeziei „Corespondenţe”, considerată o adevărată artă poetică pentru simbolismul francez, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa „Art poetique”), Stephane Mallarme. ▪ În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu Charles nuanțe expresioniste sau existențialiste. Baudelaire ▪ Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă, încă din primul ei an de existență, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel, Macedonski avea să-și revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol Alexandru Macedonski intitulat “În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. George Bacovia ▪ „Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca imi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine, fac muzica si cand gasesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine.” (George Bacovia) ▪ George Bacovia. Numele sau adevarat a fost George Andone Vasiliu si multe persoane se intreaba daca acest pseudonim al sau, Bacovia, provine din limba latina „Bachus via”, care inseamna „Calea lui Bachus” sau pur si simplu are legatura cu denumirea orasului sau natal, Bacau. ▪ Bacovia s-a format ca scriitor si poet la scoala simbolismului literar francez, fiind autorul unor versuri si proza scrise cu ajutorul unei tehnici unice in literatura romana, tehnica influentata in mod vizibil de marii lirici moderni pe care acesta ii admira. Desi la inceput critica literara l-a considerat un poet minor, poezia lui va cunoaste treptat o receptare favorabila, ajungand pana la recunosterea sa ca cel mai important poet simbolist din literatura romana. ▪ Opera sa a fost influentata si de cateva trairi si amintiri puternice cum este cea in care a ramas inchis o noapte intreaga in turnul bisericii Precista din orasul sau natal, Bacau, din neatentia paracliserului. Aceasta intamplare il va inspira in scrierea poeziei Amurg violet, in anul 1899. Anii traumatici din liceu, dar si atmosfera rece ii inspira un alt poem celebru Liceu. ▪ Intreaga opera a lui Bacovia este bantuita de semne funebre, cavouri si cadavre, in care insasi iubita este invocata in cele mai putin obisnuite ipostaze, fiind totodata unul dintre poetii romani care a scris cu un amestec de sensibilitate si morbiditate despre starea sufleteasca a mahalalei.
▪ Descoperit de Macedonski, cu care a avut o relatie de prietenie
stransa, se impune cu dificultate pe scena literara, din cauza originalitatii absolute a poeziei sale. In anul 1912, Eugen Lovinescu este reticent in a crede ca genul de poezie abordat de Bacovia este o arta si nici George Calinescu nu-l considera pe acesta un mare poet. Ulterior se va impune in ochii criticilor, iar numele sau va fi tot mai des asociat cu cel al scriitorilor moderni. Bacovia a suferit mereu de depresie, transpunandu-si aceasta stare sumbra si in versurile sale. Se spune ca sotia sa, Agatha, a luptat multa vreme pentru a-l face sa iasa din casa, Bacovia fiind o fire foarte putin sociabila. Totodata, se spune ca acesta ar fi fost atat de putin prezent in viata • Dar prin toate aceste sentimente si publica a acelor timpuri, incat suferinte, poezia lui Bacovia este chiar inainte de moartea sa de pe cea mai elocventa si mai durabila 22 mai 1957, unii contemporani l- forma a simbolismului romanesc, au crezut deja decedat. abordand toate temele, motivele si tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european. Asadar, pe langa ca simbolismul reprezinta o reactie impotriva romantismului, criticul francez Albert Thibaudet considera simbolismul un neoromantosm, prin exacerbarea sensibilitatii.