Simbolism

Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva

romantismului si a parnasianismului.
Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean
Moreas, cel care publica in ziarul “Le figareau” articolul
intitulat “Le Simbolisme”.
Precursorul simbolismului universal este considerat
Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat
“Florile raului” in care valorifica estetica uratului.
In literatura romana precursorul simbolismului este
considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880 pune
bazele revistei “Literatorul” in paginile careia vor publica
toti reprezentantii acestui curent literar.
Poezia simbolistă este exclusiv o poezie a sensibilităţii pure. Poetul
simbolist nu este interesat nici de poezia naturii în sine, nici de
poezia socială, nici de poezia de idei.
Obiectul poeziei simboliste îl constituie stările sufleteşti nelămurite,
confuze, care, neputând fi formulate clar, sunt transmise pe calea
sugestiei. Sugestia este folosită drept cale de exprimare a
corespondenţelor/ a legăturilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea
senzaţiilor coloristice, muzicale, olfactive, uneori în imagini
complexe (sinestezii).
Mallarme: „A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din
plăcerea pe care ţi-o dă un poem, plăcere care constă în bucuria de a
ghici încetul cu încetul; să sugerezi, iată visul nostru."
Cultivarea simbolului are, de asemenea, o importanţă majoră în cadrul
acestui curent. Utilizat în poezia anterioară (de pildă, la romantici)
pentru a exprima, a lămuri, a materializa o idee sau un sentiment
(simbolul explicit), la simbolişti, funcţia simbolului rămâne aceea de a
sugera (simbol implicit). înclinaţia către stări sufleteşti nedefinite,
predispoziţia pentru reverie, visare reprezintă alte trăsături ale poeziei
simboliste. Un element definitoriu al poeziei simboliste îl reprezintă
căutarea muzicalităţii exterioare, obţinută nu numai prin ritmuri şi
rime perfecte, ci mai ales prin repetiţia obsedantă a unor cuvinte, a
anumitor vocale sau a refrenului. Pentru crearea sugestiei, simboliştii
folosesc adeseori versul liber, care exprimă nestingherit de rigorile
prozodiei mişcările intime ale sentimentului poetic (muzica
interioară); Paul Verlaine: „Muzica înainte de toate".
 CARACTERISTICI:

▪ -poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare

-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre
pretioase, utilizand foarte des conceptul de corespondenta (transfer de
sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre
simbolisti; ei pornesc de la ideea ca farmecul poeziei consta in o
sugera o idée, un sentiment, si nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea,
tristetea, plictisul, viata targurilor provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului
prin repetarea unor cuvinte, a unor vocale sau a refrenului
-se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb
 Reprezentanţii
▪ Reprezentanţii de seamă ai curentului simbolist
în Franţa sunt: precursorul Charles Baudelaire,
autorul poeziei „Corespondenţe”, considerată o
adevărată artă poetică pentru simbolismul
francez, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa
„Art poetique”), Stephane Mallarme.
▪ În literatura română, simbolismul pătrunde prin
poemele și textele teoretice ale lui Alexandru
Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan
Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George
Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept
pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu Charles
nuanțe expresioniste sau existențialiste. Baudelaire
 ▪ Primele idei care prefigurează simbolismul la
români și care încearcă să-l teoretizeze apar
odată cu Macedonski și sunt puse în circulație
prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar
înainte de reconstituirea simbolismului ca
școală, în Franța, apar în această revistă, încă
din primul ei an de existență, 1880, articole de
directivă, în care sunt expuse puncte de vedere
simboliste. De altfel, Macedonski avea să-și
revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol
Alexandru
Macedonski intitulat “În pragul secolului”, merite de
pionier al simbolismului pe plan european.
 George Bacovia
▪ „Nu am niciun crez poetic. Scriu
precum vorbesc cu cineva, pentru
ca imi place aceasta indeletnicire.
Traind izolat, neputand comunica
prea mult cu oamenii, stau de
vorba adesea cu mine, fac muzica
si cand gasesc ceva interesant,
iau note pentru a mi le reciti mai
tarziu. Nu-i vina mea daca aceste
simple notite sunt in forma de
versuri si cateodata par vaiete. Nu
sunt decat pentru mine.” (George
Bacovia)
▪ George Bacovia. Numele sau adevarat a fost George Andone Vasiliu si multe
persoane se intreaba daca acest pseudonim al sau, Bacovia, provine din limba
latina „Bachus via”, care inseamna „Calea lui Bachus” sau pur si simplu are
legatura cu denumirea orasului sau natal, Bacau.
▪ Bacovia s-a format ca scriitor si poet la scoala simbolismului literar francez,
fiind autorul unor versuri si proza scrise cu ajutorul unei tehnici unice in
literatura romana, tehnica influentata in mod vizibil de marii lirici moderni pe
care acesta ii admira. Desi la inceput critica literara l-a considerat un poet
minor, poezia lui va cunoaste treptat o receptare favorabila, ajungand pana la
recunosterea sa ca cel mai important poet simbolist din literatura romana.
▪ Opera sa a fost influentata si de cateva trairi si amintiri puternice cum este cea
in care a ramas inchis o noapte intreaga in turnul bisericii Precista din orasul
sau natal, Bacau, din neatentia paracliserului. Aceasta intamplare il va inspira
in scrierea poeziei Amurg violet, in anul 1899. Anii traumatici din liceu, dar si
atmosfera rece ii inspira un alt poem celebru Liceu.
▪ Intreaga opera a lui Bacovia este bantuita de semne
funebre, cavouri si cadavre, in care insasi iubita
este invocata in cele mai putin obisnuite ipostaze,
fiind totodata unul dintre poetii romani care a scris
cu un amestec de sensibilitate si morbiditate despre
starea sufleteasca a mahalalei.

▪ Descoperit de Macedonski, cu care a avut o relatie de prietenie

stransa, se impune cu dificultate pe scena literara, din cauza
originalitatii absolute a poeziei sale. In anul 1912, Eugen
Lovinescu este reticent in a crede ca genul de poezie abordat de
Bacovia este o arta si nici George Calinescu nu-l considera pe
acesta un mare poet. Ulterior se va impune in ochii criticilor, iar
numele sau va fi tot mai des asociat cu cel al scriitorilor moderni.
Bacovia a suferit mereu de
depresie, transpunandu-si aceasta
stare sumbra si in versurile sale.
Se spune ca sotia sa, Agatha, a
luptat multa vreme pentru a-l face
sa iasa din casa, Bacovia fiind o
fire foarte putin sociabila.
Totodata, se spune ca acesta ar fi
fost atat de putin prezent in viata • Dar prin toate aceste sentimente si
publica a acelor timpuri, incat suferinte, poezia lui Bacovia este
chiar inainte de moartea sa de pe cea mai elocventa si mai durabila
22 mai 1957, unii contemporani l- forma a simbolismului romanesc,
au crezut deja decedat. abordand toate temele, motivele si
tehnicile specifice acestui curent
literar pe plan european.
Asadar, pe langa ca
simbolismul reprezinta o
reactie impotriva
romantismului, criticul francez
Albert Thibaudet considera
simbolismul un
neoromantosm, prin
exacerbarea sensibilitatii.