Ce este pirul și unde se întâlnește

Pirul (Elymus repens) germinează până la o adâncime de 5 cm, în aproape toate tipurile de sol,
deși le preferă pe cele compacte și bogate în nutrienți din regiunile calde și secetoase, unde
germinează pe durata întregului an. S-a adaptat cu brio și în zonele temperate, unde are o epocă
de germinare de la debutul primăverii până la începutul verii.

Semințele lui rezistente au o perioadă de viață foarte lungă, care poate ajunge și la câteva zeci
de ani. Specia este una perenă monocotiledonată, iubitoare de căldură. Rădăcina sa este
fasciculată, rizomii subterani albi, lungi și ramificați, tulpinile noduroase și inflorescența se
aseamănă unui spic. Pirul este o buruiană specifică culturilor de câmp, pajiștilor naturale și
luncilor predispuse la inundații.

varietăți
Pirul târâtor
Frunzele pirului târâtor ajung la o lățime de 5 mm la maturitate. Acestea au teaca netedă și sunt
ușor rulate, cu nervuri vizibile. Teaca are urechiușe gulerate, iar apendicele care o leagă de limb
este scurt, țepos și cu mici neregularități.

Înălțimea paiului variază între 20 și 100 cm. Acesta este tubular, crește drept și are o suprafață
netedă, aproape lucioasă.

Pirul târâtor înflorește de regulă vara, dar uneori se poate întâmpla și la începutul toamnei.
Are floarea formată din spice de dimensiuni mici, așezate pe două rânduri de-a lungul axului
central. Poți găsi până la 8 flori pe un rahis. Acestea au bractee sterile, îngroșate în partea
inferioară.
Pirul gros
Pirul gros are rădăcini adventive, cu lăstari care pornesc de la nivelul nodurilor spre laterale,
permițând astfel o înmulțire rapidă ce duce la apariția unor pagube mari generate de aceste
buruieni. Rădăcinile adventive reprezintă și motivul pentru care combaterea buruienii din culturile
câmpului este anevoioasă.

Limbul frunzei este scurt, iar teaca acoperită de peri; aceștia se găsesc și între limb și teacă și
înlocuiesc ligula.

Paiul este subțire și crește până la 30 cm în înălțime atunci când planta înflorește.

Inflorescențele sub formă de spic apar vara și la începutul toamnei în zonele temperate și sunt
dispuse de o parte și de alta a paiului. Dintr-o tulpină nu pot crește mai mult de 7 flori. Acestea au
la bază bractee sterilă și glume inferioare rotunjite, într-o nuanță discretă de violet. Carena este
acoperită cu peri mici. În regiunile calde, pirul gros are perioada de înflorire întinsă pe tot
parcursul anului.
Ce culturi afectează pirul
Pirul este una dintre placeholder: "organisme_daunatoare_lexicon_toate" monocotiledonate
provenite din zonele subtropicale. Adaptată la condițiile climatice temperate, poate crește pe
orice tip de sol bogat în substanțe nutritive. Este o plantă târâtoare, cu rădăcini asemănătoare
mustăților, o buruiană a culturilor de câmp. Dintre tipurile de buruieni comune, pirul este printre
cele mai păgubitoare.

Pirul afectează culturile de cereale păioase precum grâul, dar este întâlnit și pe terenurile
cultivate cu porumb. Acesta poate să apară și în grădini, indiferent dacă vorbim despre culturile
de leguminoase, cartofi sau viță de vie ori despre căpșuni.
De prezența pirului nu este ferit nici gazonul, iar pășunile naturale abundă și ele de această
buruiană graminee perenă.

Când este întâlnit pirul

Pirul este prezent și înflorit pe tot parcursul anului în zonele cu climă subtropicală. În regiunile
temperate, acesta înflorește de regulă vara, până la începutul toamnei. Semințele rezistă zeci de
ani în pământ și se dezvoltă în fiecare an, de aceea pirul este specific culturilor prost întreținute.
De altfel, fiind o plantă perenă, depozitează zaharuri în rădăcini și tulpini pentru a rezista în timpul
sezonului rece. Datorită tulpinilor târâtoare, se dezvoltă rapid pe orizontală.

Printre pagubele produse de această buruiană se numără absorbția rapidă a apei și a

substanțelor nutritive din sol și privarea culturilor de acestea. Pentru că se înmulțește foarte
repede, prezintă și riscul sufocării culturilor de câmp sau de grădină și pe cel al umbririi lor, lucru
care duce la încetinirea ritmului de creștere al acestora. În plus, reprezintă o adevărată atracție
pentru insectele dăunătoare și, implicit, un mediu propice pentru transmiterea bolilor.
Cum se combate pirul
Combaterea pirului se poate face pe cale naturală, fără chimicale, doar în anumite condiții. În
zonele necultivate, stârpirea pirului poate fi realizată prin săpături, dacă rădăcinile sale sunt
superficiale. Rizomii pot rămâne însă în urmă și se pot dezvolta, așa că procesul va trebui repetat
pentru a împiedica înmulțirea acestora.

În zonele cultivate, pirul gros și pirul târâtor pot fi înlăturate prin smulgere, dacă infestarea
acoperă porțiuni mici de teren. Este preferabil să faci asta primăvara, când foliajul bulbilor
plantelor moare. Evită metoda manuală de combatere a acestei plante din jurul copacilor,
arbuștilor sau al tufelor de trandafiri, deoarece rădăcinile acestora ar putea avea de suferit din
această cauză.

Erbicide folosite pentru pir

Fiind o plantă care poate afecta orice cultură, întrebarea care apare pe buzele tuturor este ”Cum
scăpăm de pir?”. Printre erbicidele pentru combaterea pirului se numără și cele totale, pe bază de
glifosat.

Pirul - utilizări în medicină

Pirul este o plantă medicinală folosită în tratamente naturiste. Acesta se poate prepara în mai
multe feluri:

 Pirul macerat
 Infuzia sau ceaiul de pir
 Decoctul de pir
 Tinctura de pir
 Vinul de pir

Utilizarea pirului în scop medicinal vizează mai multe afecțiuni renale, cardiovasculare, ale
aparatului reproducător, ale sistemului digestiv.

 Pirul tratează bolile rinichilor (infecții, cistite) și previne apariția pietrelor la rinichi.
 Pirul este folosit în tratarea bolilor hepatice, deoarece are efecte depurative.
 Are efect diuretic și reglează hipertensiunea arterială.
 Printre bolile aparatului genital pe care le tratează pirul se numără anexitele.
 Bolile aparatului digestiv, precum gastritele sunt și ele tratate complementar cu pir, care
acționează ca un pansament gastric.
 Pirul se utilizează și cutanat, având proprietăți antibiotice și antiseptice.