RESUSCITAREA

CARDIO-RESPIRATORIE SI
CEREBRALA
 Scopul resuscitarii cardiopulmonare si al manevrelor
cardiologice de urgenta este acelasi cu al altor interventii
medicale: sa mentina viata, sa redea starea de sanatate, sa
inlature suferinta si sa limiteze deficitul neurologic.
Resuscitarea cardiopulmonara se deosebeste de celelalte prin
reversibilitatea fenomenului mortii clinice; procentul scazut
de reusita insa, face ca deciziile legate de RCP sa fie
complicate, uneori acestea trebuie luate in secunde, de catre
salvatori care nu cunosc pacientul si nu au evidenta unor
directive preexistente.
Supravietuirea la externare dupa un stop cardiorespirator
survenit in spital rareori depaseste 15%.
PUNEREA IN
SIGURANTA A
PUNEREA IN
SIGURANTA A
SALVATORULUI SI
PACIENTULUI !!!!
MASURILE INITIALE DE PRIM
AJUTOR

 Evaluarea stării de conştienţă a pacientului şi

starea funcţiilor lui vitale( respiraţia,
circulaţia);
 Alarmarea prin orice mijloace (telefon,
strigăte, alarmarea primei unităţi de primiri
urgente)
 Poziţionarea corectă a pacientului în funcţie
de situaţia specifică (decubit dorsal, ferit de
frig, umezeală sau căldură excesivă, poziţie
laterală de siguranţă).
 Hemostaza de urgenţă.
EVALUAREA UNUI PACIENT
INCONSTIENT
 Starea de conştienţă se evaluează prin apel verbal,
prin atingerea pe umăr, prin stimulare algică sau prin
deschiderea pleoapelor.
EVALUAREA UNUI PACIENT
INCONSTIENT
 Respiraţia se evaluează prin observarea mişcărilor
toracelui, prin auscultarea sau simţirea expirului pe
faţa salvatorului
EVALUAREA UNUI PACIENT
INCONSTIENT
 Circulaţia se evaluează prin palparea pulsului la
artera carotidă externă sau prin palparea pulsului la
artera femurală.
POZITIA DE SIGURANTA
POZITIA DE SIGURANTA
POZITIA DE SUPINATIE
POZITIA SEMISEZANDA
POZITIA TRENDELENBURG
BLS ( BASIC LIFE SUPPORT) – Suportul
de bază al vieţii

 Scop: – Asigurarea oxigenării de

urgenţă
 A: Airway – Eliberarea şi menţinerea
liberă a căilor aeriene superioare
 B: Breathing – Asigurarea suportului
respirator
 C: Circulation sau Compression :
Asigurarea suportului circulator sau
masajul cardiac
Eliberarea şi menţinerea liberă a
căilor aeriene superioare

 Hiperextensia capului
Eliberarea şi menţinerea liberă a
căilor aeriene superioare

 Hiperextensia capului
Eliberarea şi menţinerea liberă a
căilor aeriene superioare

 Manevra Esmarch
=Hiperextensia capului şi susţinerea sau luxaţia
anterioară a mandibulei .
Dezobstructia şi menţinerea
liberă a căilor aeriene superioare

 Curăţarea manuală a orofaringelui

Eliberarea şi menţinerea liberă a
căilor aeriene superioare

 Curăţarea căilor aeriene prin

aspiraţie
Eliberarea şi menţinerea liberă a
căilor aeriene superioare

 Manevra Heimlich
VENTILAŢIA ARTIFICIALĂ
1.Ventilaţie controlată – pacientul NU
participă la ventilaţie (inconştient,
sedat şi paralizat)
2.Ventilaţie asistată – ventilatorul
completează respiraţia spontană a
pacientului
 Calea orofaringiană= pipa Guedel
 Nu va fi utilizată la pacienţii conştienţi
(poate determina apariţia vărsăturilor
si a sindromului de aspiratie)
TEHNICA DE INTRODUCERE A
MĂŞTII LARINGIENE
 COMBITUBUL
Avantaje Dezavantaje
 Se introduce repede şi  Există doar două mărimi
uşor  Pericol de ventilaţie prin
 Se evită laringoscopia lumen greşit
 Protejează împotriva  Pericol de distrugere a
balonaşelor la
aspiraţiei
introducere
 Se poate folosi dacă  Traumă la introducere
este nevoie de vetilaţie
 De unică folosinţă
cu presiuni mari
PLASAREA COMBITUBULUI
VENTILAŢIA PRIN COMBITUB
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
AVANTAJE
Protejează căile aeriene împotriva aspiraţiei
Facilitează ventilaţia şi oxigenarea

Permite aspiraţia secreţiilor din căile aeriene

inferioare şi spălătura bronşică
Asigură o cale de administrare a medicamentelor
resuscitării cardio-pulmonare
Previne distensia gastrică datorată ventilaţiei pe
mască
Protejează căile aeriene împotriva edemului şi
compresiei extrinseci
Permite dezobstrucţia căii aeriene (în insuficienţa
respiratorie acută mecanică / funcţională)
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
DEZAVANTAJE:

 Necesită instruire specială şi experienţă

 Poate agrava obstrucţia aeriană preexistentă

(ex. epiglotita)
 Poate determina leziuni locale (dinţi, limbă,

palat moale şi dur)

 Potenţial de exacerbare a unei leziuni de

coloană cervicală, preexistente

 INTUBAŢIA OROTRAHEALĂ
Vs. NAZOTRAHEALĂ
 Intubaţia orotraheală este preferabilă la:
 Pacienţii apneici
 Fracturile medio-faciale / de bază de craniu
 Pacienţii cunoscuţi cu coagulopatii
 Intubaţia nazotraheală se efectuează la:
 Pacienţii cu respiraţie spontană păstrată
 Pacienţii cu gât scurt şi gros
 Oricare dintre tehnici se poate utiliza la
pacienţii cu suspiciune de leziune de coloană
cervicală cu condiţia ca gâtul să fie imobilizat
în axul toracelui
PREGĂTIREA PENTRU INTUBAŢIA
ENDOTRAHEALĂ
 Aspirator pregătit şi funcţional
 Sondă de aspiraţie flexibilă, sterilă
 Se va alege o canulă de intubaţie de dimensiuni
potrivite pacientului
 Se vor pregăti încă două canule, cu 0,5 mai mică şi mai
mare decât cea aleasă pentru intubaţie
 Mandren şi seringă
 Verificarea echipamentului
 Becul laringoscopului, sistemul de balonaşe al canulei de
intubaţie
 Balon de ventilaţie cu mască – atasate la sursa de
oxigen, functionala
 Medicaţie necesară – pregătită în seringi etichetate
 Laringoscop
ALEGEREA DIMENSIUNII
SONDEI DE INTUBAŢIE
 Pentru adulţii cu constituţie mică – 7 sau 7,5mm
 Pentru adulţii cu constituţie mare – 8; 8,5 sau
9mm
 Pentru copii >1 an:
 Formula: diam. sondei(mm)=(16 + vârsta în ani)
împărţit la 4 sau
 Diametrul sondei trebuie să corespundă cu diametrul
degetului mic
 Pentru nou-născuţi:
- Formula: diam. sondei(mm)=vârsta sarcinii(săpt.)
împărţită la 10
 Pentru intubaţia nazotraheala se va alege o sondă
cu diametrul cu 0,5 – 1 mm mai mic decât al canulei
care s-ar utiliza pentru intubaţia orotraheală
B. Asigurarea suportului
respirator

 Respiraţia “gură-la-gură”
Asigurarea suportului respirator

 Respiraţia “gură-la-nas”
VENTILAŢIA GURĂ LA MASCĂ

 Permite îmbogăţirea aerului insuflat

în oxigen
 Motive estetice
 Scade potenţialul transmiterii
infecţiilor
C. Asigurarea suportului
circulator sau masajul cardiac

 Masajul cardiac extern, indirect

sau masaj cardiac extratoracic
Asigurarea suportului circulator
sau masajul cardiac

 Masajul cardiac extern, indirect

sau masaj cardiac extratoracic
Asigurarea suportului circulator
sau masajul cardiac

 Masajul cardiac extern la copil

Resuscitarea cardio-
respiratorie si cerebrala
 2 insuflatii şi 30 compresiuni
toracice
 Resuscitarea cardio-respiratorie si
cerebrala- CONCLUZII
Decizia de intrerupere a masurilor de RCR ramine la latitudinea medicului care
trebuie sa ia in considerare numerosi factori, inclusiv timpul
 resuscitarii,timpul defibrilarii, comorbiditati etc.Insa nici unul din acesti
factori nu ofera o predictie certa asupra sanselor de supravietuire.
Din mai multe rapoarte de RCR reiese ca sansa pacientului de a supravietui
fara sechele scade cu cit durata incercarii de resuscitare creste.
Se apreciaza ca prognosticul este rezervat daca nu apare un raspuns la
eforturile de resuscitare 10 min.
În funcţie de modul de răspuns la manevrele aplicate corect,
decizia de întrerupere a resuscitării se poate lua în
următoarele situaţii:
 moartea creierului, care însă este greu de evidenţiat în
cursul manevrelor de resuscitare;
 moartea cordului, apreciată în cazul unei asistolii de
peste 30 de minute în pofida unei resuscitări energice
şi corecte.
Fără a fi criterii ferme, pierderea stării de conştienţă,
absenţa reflexelor oculare, midriază fixă, absenţa
mişcărilor respiratorii spontane, absenţa activităţii
electrice şi, mai ales, traseele ECG plate, fără revenire în
60 de minute pot determina decizia de oprire a
manevrelor de resuscitare.
Criteriile rigide de întrerupere a resuscitării au fost apărate
de unii medici, dar incertitudinile privind etiologia, durata
stopului, anomaliile metabolice şi biochimice precum şi
vârsta, joacă un rol important în stabilirea duratei
resuscitării.