LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ

PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

ROLUL JOCULUI DIDACTIC ȊN

DEZVOLTAREA ŞCOLARULUI MIC

Coordonator, Candidat,
Conf. dr. Elena Rafailă Crina Negoiţă
( Căs. Brătilă )
 CUPRINSUL LUCRĂRII
 ARGUMENT…………………………………………………………………………………..……………….. pag. 2
 CAPITOLUL I: PROFILUL PSIHOLOGIC AL ŞCOLARULUI MIC…..….………………………………pag. 4
 I.1. Dezvoltarea biologică a şcolarului mic……………………………………………………………………pag. 4
 I.2. Dezvoltarea mecanismelor cognitive………………………………………………….………………....pag. 12
 I.3. Dezvoltarea mecanismelor energetice şi reglatorii ale şcolarului mic…………..…….............................pag.24
 I.4. Rolul jocului didactic în dezvoltarea şcolarului mic………………………......……..........…………... .pag. 37
 CAPITOLUL II: NOŢIUNI GENERALE DESPRE JOCUL DIDACTIC……………………………….....pag.42
 II.1. Conceptul de joc……………………………………………………………………................…………...pag.44
 II.2. Funcţiile jocului……………………………………………………………………………………….….pag. 45
 II.3. Clasificarea jocurilor……………………………………………………………………........................ pag. 48
 II.4. Condiţii de organizare a jocului didactic……………………………………………………..................pag. 53
 II.5 Consecinţe nedorite ale utilizării jocului didactic……………………………………………………....pag. 57
 CAPITOLUL III: JOCUL DIDACTIC ŞI DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ŞCOLARULUI MIC…pag.61
 III.1. Dezvoltarea creativităţii copilului prin joc........................…..................................................................pag. 61
 III.2. Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului ………………………………………..........................pag.72
 III.3. Dezvoltarea creativităţii în cadrul orelor de comunicare în limba română...........................................pag.77
 III.4. Locul şi rolul jocului în dezvoltarea creativităţii la vârsta şcolara mică...............................................pag.80
 CAPITOLU IV: DEMERSURI INVESTIGATIVE ASUPRA ROLULUI JOCULUI DIDACTIC ÎN
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ȊN CADRUL ORELOR DE COMUNICARE ȊN LIMBA
ROMÂNĂ…………………………………………………………………………………………………….....pag. 87
 CONCLUZII……………..…………………………………………………………………………………… pag. 101
 ANEXE………………………………………………………………………………………...……………… pag. 104
 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………….pag.110
 ARGUMENT
 Jocul este cea mai eficientă modalitate de a interacţiona cu
şcolarii mici. Ȋmbunătăţeste atmosfera clasei şi comportamentul
individual al elevilor.

 Jocul este un important instrument educaţional care contribuie

la îmbunătăţirea abilităţilor cognitive, la conştientizarea
procesului cognitiv, la sprijinirea copilului în adaptarea la diverse
situaţii emoţionale şi sociale.

 Jocul influenţează toate aspectele dezvoltării şcolarului.

 Pentru învăţământul primar, jocul didactic îmbină armonios

elementul instructiv educativ cu elementul distractiv.
 CAPITOLUL I
PROFILUL PSIHOLOGIC AL ŞCOLARULUI MIC
Dezvoltarea reprezintă un proces complex ce se realizează printr-o succesiune
de stadii, fiecare stadiu reprezentând o unitate funcţională mai mult sau mai puţin
închegată, cu un specific calitativ propriu.

Perioada şcolară mică (6/7 – 10/11 ani) de la intrarea copilului în şcoală la

terminarea învăţământului primar, este apreciată ca fiind un fel de sfârşit al
copilăriei în care domină particularităţile de vârstă asemănătoare cu cele
preşcolare sau ca etapă de debut primar a pubertăţii sau chiar distinctă a
copilăriei.

Ȋn acest capitol prezentam caracteristici ale celor trei dimensiuni ale dezvoltării:
dezvoltarea biologică (transformările fizice, morfologice, biochimice);
dezvoltarea psihică (formarea şi restructurarea continuă a proceselor, funcţiilor şi
însuşirilor psihice); dezvoltarea socială (asimilarea şi interiorizarea normelor,
modelelor socioculturale etc. şi reglarea conduitei în acord cu acestea).
 ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII PSIHICE
 Se dezvolta toate formele de sensibilitate, modalitaţi senzoriale (vizuală,
auditivă, tactilă, chinestezică,etc.) precum şi toate formele complexe ale
percepţiei.

 Gândirea şcolarului mic este, într-o buna măsură, concretă adică se

bazează pe suport senzorial-perceptiv.

 Până la intrarea în şcoală, limba este asimilată în practica nemijlocită a

vorbirii.

 În şcoală limba devine un obiect de învăţamânt organizat, sistematic.

Într-o foarte strânsă legatură cu gândirea şi limbajul se află imaginaţia. Cu
cât copilul este mai evoluat pe plan mintal, cu cât posedă mai multe noţiuni
şi un vocabular activ mai bogat, cu atât imaginaţia lui va avea mai multe
elemente, mai mult material pentru a construi, pentru a crea.
 Motivaţia copilului pentru şcoală se constituie ca o sinteză de factori externi
(observarea şi imitarea de către copil a modelelor exterioare) şi interni (dorinţa
copilului de a deveni şcolar), susţinută de multiplele lui cunoştinte despre şcoală
şi despre ocupaţia de şcolar.

 Afectivitatea şcolarului mic este influenţată atât de sarcinile de învăţare

propriu-zise, cât şi de relaţiile interpersonale din cadrul colectivităţii şcolare. Se
dezvoltă astfel, atât emoţiile şi sentimentele intelectuale, precum şi emoţiile
morale şi estetice. Învăţarea organizată raţional oferă copilului perspectiva
reuşitei, devine atrăgătoare, plăcută, contribuind la ataşamentul faţă de munca
intelectuală şi faţă de şcoală.

 În acelaşi sistem organizat de muncă şi învăţare, în strânsă legatură cu

activitatea pe care o desfăşoară se dezvoltă aptitudinile. Una din aptitudinile
generale care se dezvoltă la această vârstă este aptitudinea de a învăţa.

 O dimensiune psihică integratoare a profilului personalităţii umane o

reprezintă creativitatea, care exprimă disponibilitatea procesuală a elevului de a
căuta şi produce valori, produse originale pentru sine şi pentru societate.
 CAPITOLUL II
NOŢIUNI GENERALE DESPRE JOCUL DIDACTIC

 Jocul este un ansamblu de acţiuni şi operaţii care face accesibilă asimilarea

cunoştinţelor, sprijină, adânceşte şi ameliorează procesul instructiv– educativ.

 “Jocul este activitatea specific umană prin care subiectul îşi satisface
imediat şi nemijlocit propriile dorinţe, nevoi, acţionând conştient, liber şi
constructiv în lumea imaginară în care reconstruieşte cu mijloace, psihice şi
morale, personale realitatea, fizică şi socială, în care îţi desfăşoară existenţa,
impus de mediul sociocultural, din propriile dorinţe, nevoi şi posibilităţi de
satisfacere”. (Elena Rafailă)

 Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care

omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând
conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur.
 CARACTERISTICILE JOCULUI
 jocul este o activitate specific umană;

 jocul este una din variantele activităţii oamenilor;

 jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii

imaginare pe care şi-o creează jucătorul respectiv;

 scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă să-i satisfacă

jucătorului imediat dorinţele şi aspiraţiile proprii;

 jocul are un caracter universal.

 FUNCŢIILE JOCULUI
După Ioan Cerghit principalele funcţii ale jocului sunt:
 funcţia de explorare a realităţii;
 funcţia de valorificare a avantajelor dinamicii în grup, a spiritului de cooperare, de
participare afectivă totală la joc angajând atât elevii buni dar şi pe cei slabi sau timizi;
 funcţia de întărire a unor calităţi morale .
J. Piaget consideră că jocul, în special cel cu reguli, îndeplineşte următoarele funcţii:
 funcţia de asimilare pe plan cognitiv şi afectiv; copilul învaţă din ceea ce vede în jurul său
şi apoi foloseşte în cadrul jocului;
 funcţia de adaptare ce se realizează prin asimilarea realului şi acomodare, mai ales prin
imitaţie; adaptarea prin joc este un proces creativ care se realizează prin inteligenţă;
 funcţia formativă dar şi informativă, jocul fiind acela ce angajează plenar copilul în
activităţi psihice;
 funcţia de descărcare energetică şi de rezolvare a conflictelor efective de compensare şi
trăire intensă;
 funcţia de socializare a copilului ceea ce se explică prin tendinţa mereu accentuată a
copiilor de a se acomoda la ceilalţi, dar şi de a-şi asimila relaţiile cu cei din jur la eul său
 CERINŢE ALE JOCULUI DIDACTIC
 Să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de
învăţare – recuperare;
 Să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării
energiei nervoase a copiilor;
 Să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă a
copiilor;
 Să valorifice cu maxim de eficienţă posibilităţile intelectuale ale
copiilor;
 Indicaţiile privind desfăşurarea activităţilor să fie clare, precise,
conştientizate de către copii şi să le creeze o motivaţie pentru
activitate;
 Regulile să fie clare si concise.
 CAPITOLUL III
JOCUL DIDACTIC SI DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII
ŞCOLARULUI MIC

Definiţii ale creativitatii:

 I.A. Taylor 1959 ,,Capacitatea de a modela experienţa
în forme noi şi diferite, capacitatea de a percepe mediul în mod
plastic şi de a comunica altora experienţa unică rezultată”

 P. Popescu- Neveanu 1978 ,,Interacţiunea optimă,

generatoare de nou,dintre atitudini şi aptitudini.”

 Al. Roşca 1981 ,,Un complex de însuşiri şi aptitudini

pihice care, în condiţii favorabile generează produse noi şi de
valoare pentru societate.”
 NIVELURILE CREATIVITĂŢII
 creativitatea expresivă - este forma fundamentală a creativităţii care nu este condiţionată
de nici o aptitudine şi este cel mai uşor de surprins în desenele copiilor. Caracteristicile
principale ale acestui nivel al creativităţii sunt spontaneitatea şi libertatea de exprimare;

 creativitatea productivă - este nivelul specific tehnicienilor pentru că presupune

însuşirea unor deprinderi care permit îmbunătăţirea modalităţilor de exprimare a creaţiei;

 creativitatea inventivă - este cea care se valorifică prin invenţii şi descoperiri şi care
pune în evidenţă capacitatea de a sesiza relaţii noi şi neobişnuite, căi noi de interpretare
a unor realităţi cunoscute;

 creativitatea inovativă - presupune înţelegerea profundă a principiilor fundamentale ale

unui domeniu (artă, ştiinţă) şi apoi modificarea decisivă a abordării unui anumit
fenomen. Vorbim în acest caz de inovaţii, care reprezintă aporturi semnificative şi
fundamentale într-un domeniu;

 creativitatea emergentă - este nivelul suprem al creativităţii la care ajung foarte puţini
indivizi şi presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care să revoluţioneze un
întreg domeniu al cunoaşterii. Este cazul, de exemplu, a principiului evoluţionist al lui
Darwin sau a teoriei relativităţii a lui Einstein. Acest nivel este cel mai greu de înţeles şi
de explicat, iar cei ce ating acest nivel sunt calificaţi drept genii.
 PROCESUL CREATIVITĂŢII
Graham Wallas- stabileşte fazele procesului creator
-Faza iniţială şi obligatoie;
- subetape:
prepararea - sesizarea problemei şi formularea ei în termeni clari;
- analiza datelor problemei;
- enunţarea şi testarea diferitelor ipoteze rezolutive

-se produce în inconşient;

incubaţia - pare o perioadă pasivă, de abandonare a efortului;

-Este momentul în care soluţia problemei apare

iluminarea brusc în câmpul conştiinţei;

-Este faza finală a prcesului creator în care soluţia

găsită este testată, examinată pentru eliminarea
verificarea unor posibile erori sau lacune.
 CARACTERISTICI ALE PERSONALITĂŢII CREATIVE

Perseverenţă şi voinţă Atracţie spre complexitate Motivaţie intrinsecă

Interese şi preocupări Deschidere către

Toleranţă la ambiguitate
variate experienţe noi

Curiozitate Asumarea riscului Fond emoţional bogat

Urmărirea unor scopuri

Încredere în forţele proprii Simţul umorului
de perspectivă

PRODUSUL CREATIV
Criterii de recunoastere

unicitatea originalitatea utilitatea socială

 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Demonstrarea locului pe care îl ocupă jocul didactic între

metodele didactice în procesul educativ pentru îmbunătăţirea
rezultatelor şcolarului mic şi dezvoltarea creativităţii.

OBIECTIVE:

Dezvoltarea creativităţii individuale prin joc, mijloc de

participare activă la procesul instructiv-educativ;

Identificarea locului şi rolului jocului în dezvoltarea

creativităţii în cadrul orelor de comunicare în limba română.
IPOTEZA PRINCIPALĂ:
Dacă se utilizează jocul didactic în procesul instructiv-educativ ca
metodă de predare-învăţare-evaluare, metodă îndrăgită de copil şi
specifică ca activitate în vârsta copilăriei, se dezvoltă abilităţi creatoare
ale elevilor precum şi încercări originale de rezolvare în soluţii variate a
problemelor.

IPOTEZE SECUNDARE:
I 1 Dacă se utilizează jocul didactic în procesul instructiv-educativ
ca metodă de predare- învăţare se dezvoltă fluiditatea verbală;

I 2 Dacă se utilizează jocul didactic în procesul instructiv-educativ

ca metodă de predare- învăţare se dezvoltă flexibilitatea verbală;

I 3 Dacă se utilizează jocul didactic în procesul instructiv-educativ

ca metodă de predare- învăţare se dezvoltă originalitatea verbală;
Tipul cercetării: formativ – constatativă.
În cadrul experimentelor de aplicare a probelor s-au utilizat două loturi de
copii proveniţi din clasa I de la Şcoala Gimnazială Brătileşti, comuna Brăeşti,
judeţul Buzău, copii cu vârste de 7-8 ani.
 Grupa I a cuprins 6 subiecţi consideraţi ,,foarte buni “, cu vârste de 7-8 ani.
 Grupa II a cuprins 7 subiecţi consideraţi ,,de nivel mediu”, cu vârste de 7-8 ani.
Metode şi tehnici de cercetare :
- metoda observaţiei;
- metoda analizei produselor activităţii elevilor;
- metoda convorbirii .
Metode de colectare a datelor cercetării:
 Metode de cunoaştere a individualităţii copilului :
- observaţia;
- analiza produselor activităţii;
Utilizarea jocului didactic în cercetarea ariei curriculare “Limbǎ ṣi comunicare”

Am elaborat teste de creativitate, cercetarea cuprinzând 6 jocuri, în timpul

cǎrora am înregistrat rezultatele, pentru a urmǎri fluiditatea, flexibilitatea ṣi
originalitatea gândirii. Jocurile didactice au pornit de la un nivel redus de
dificultate pânǎ la un grad ridicat de dificultate.

 1) Jocul “silabelor”
 Elevii trebuie sǎ gǎseascǎ exemple de cuvinte care au în alcǎtuirea lor silabe date:
- numeṣte cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ma la început;
- numeṣte cât mai multe cuvinte care cuprind silaba re la sfârṣit;
- numeṣte cât mai multe cuvinte care cuprind silaba ca în interior;
 Prin intermediul acestei probe am urmǎrit fluiditatea ṣi flexibilitatea gândirii elevilor
testaţi .
 Timp de lucru: 10 minute
 Rǎspunsuri obţinute:
 Exemple Total Fluiditate Nr. Flexibilitate Nr. Originalitate Nr.
propuse rǎspunsuri elevi elevi elevi
obţinute Slabǎ pronunţatǎ verbalǎ semanticǎ da nu

1. 260 3 12 14 9 6 14 7 8 14
2. 176 3 12 14 9 6 14 6 9 14
3. 127 6 9 14 6 9 14 4 11 14

Elevii cu potenţial creativ ridicat dispun de fluiditate verbalǎ , dar ṣi de

flexibilitate ṣi de originalitate în gândire .
2) Jocul didactic „Litera buclucaṣǎ”
Elevii alcǎtuiasc enunţuri ale cǎror cuvinte sǎ aibǎ ca literǎ iniţialǎ litera datǎ.
- alcǎtuieṣte o propoziţie în care toate cuvintele încep cu litera A;
- alcǎtuieṣte o propoziţie în care toate cuvintele încep cu litera T;
- alcǎtuieṣte o propoziţie în care toate cuvintele încep cu litera M;
Prin acest joc s-a urmǎrit flexibilitatea ṣi fluiditatea gândirii copiilor.
Timp de lucru: 10 minute
Exemple Total Fluiditate Nr. Flexibilitate Nr. Originalitate Nr.
propuse rǎspunsur elev elevi subiecţi
i obţinute slabǎ pronunţat i verbalǎ semanticǎ da nu
ǎ

1 32 4 11 14 10 5 14 12 3 14
2 29 3 12 14 8 7 14 13 2 14
3 26 6 9 14 6 9 14 10 5 14

Elevii au dat dovadǎ de fluiditate în exprimare, de flexibilitate verbalǎ ṣi chiar

de originalitate.
 3) Jocul didactic „Ceva ce nu s-a mai întâmplat”
 Elevii trebuie sǎ creeze o scurtǎ întâmplare despre fiinţa sau lucrul numit, creaţie
care sǎ cuprindǎ ceva ce nu s-a mai întâmplat ṣi nici nu se poate întâmpla în viaţa
realǎ.
 - spune în câteva enunţuri ceva ce nu s-a mai întâmplat despre urs;
 - spune în câteva enunţuri ceva ce nu s-a mai întâmplat despre creion;
 - spune în câteva enunţuri ceva ce nu s-a mai întâmplat despre fulgul de zǎpadǎ.
 Aceasta probǎ urmǎreṣte toate cele trei caracteristici ale creativitǎţii, în special
originalitatea, dar ṣi fluiditatea în exprimare.
 Timp de lucru: 15 minute
Exemple Fluiditate Nr. subiecti Flexibilitate Nr. elevi Originalitate Nr. elevi
propuse
slabǎ pronunţatǎ verbalǎ semanticǎ da nu
1 8 7 14 10 5 14 8 7 14
2 7 8 14 7 8 14 7 8 14
3 5 10 14 9 6 14 9 6 14

Acest exerciţiu –joc a evidenţiat în principal originalitatea, dar ṣi prezenţa fluiditǎţii

ṣi flexibilitǎţii. Se poate observa cǎ elevii au dat dovadǎ de originalitate în creaţia
proprie.
 Proba nr. 4 Jocul culorilor
Subiectul trebuie să completeze enunţurile date cu ceea ce simte, cu ceea ce îi
dictează starea de moment.
Roşu îmi aminteşte de........;
Verde îmi aminteşte de.......;
Galben îmi aminteşte de.....;
Albastru îmi aminteşte de...;
Oranj îmi aminteşte de........;
Alb îmi aminteşte de...........;
În general, la această probă, au dat dovadă de fluiditate şi flexibilitate verbală majoritatea
subiecţilor însă puţini au fost cei care au dovedit originalitate în gândire.

Proba nr.5 –Un vis într-o noapte înstelată

Subiectul va primi o coală cu un desen simbolic care semnifică visul unui copil
într-o noapte înstelată. El va trebui să creeze în câteva rânduri un text prin care să redea
un posibil vis, pe care l-ar putea avea chiar şi ei sau pe care l-au avut urmărind şi detaliile
din desen.
Această probă urmăreşte originalitatea, flexibilitatea dar şi fluiditatea în gândire.
Pentru foarte mulţi, această probă a fost un prilej de a introduce în textele lor
personaje din poveştile cunoscute. Unii au schimbat activitatea lor din poveste alţii au
păstrat o parte din conţinut. Am putut observa cu mirare că un elev din grupa a II-a pe
parcursul acestor probe, chiar dacă nu a dovedit fluiditate şi flexibilitate în exprimare, a
dat însă dovadă de creativitate şi originalitate în rezolvarea exerciţiilor propuse.
Proba nr. 6-Săculeţul fermecat
Această probă este una colectivă şi se desfăşoară oral. Este un joc recreativ şi
creativ în acelaşi timp care are ca scop urmărirea capacităţii de creare a unei părţi dintr-o
poveste care să aibă legătură cu cealaltă parte spusă .
Dintr-un săculeţ se vor extrage diverse lucruri (piaptăn, păpuşă, floare, minge, foarfecă,
creion, rochiţă, pălărie, căţel, coş, oglindă, telefon, iepuraş, carte, căsuţă).
În calitate de conducător al jocului voi începe povestea cu obiectul extras de mine.
Copiii sunt aşezaţi în semicerc şi ţin în mână obiectul extras. Următorul copil, din
dreapta mea va continua povestea începută de mine, urmărind şirul poveştii şi
introducând ca nou personaj obiectul extras din săculeţ care va avea de îndeplinit o
sarcină sau pur şi simplu este introdus în poveste cu o nouă acţiune. După ce va termina
ce are de spus despre personajul său, copilul din dreapta va prelua ştafeta.
Introducând ca nou personaj obiectul extras din săculeţ care va avea de îndeplinit o
sarcină sau pur şi simplu este introdus în poveste cu o nouă acţiune. După ce va
termina ce are de spus despre personajul său, copilul din dreapta va prelua ştafeta.
Proba este una plăcută de copii, care le dezvoltă capacitatea de exprimare, care
urmăreşte originalitatea lor, flexibilitatea şi fluiditatea dar care în acelaşi timp le
restrânge sfera de imaginaţie la ceea ce copilul din stânga a povestit.
Comparând această probă cu cele scrise se poate observa că subiecţii s-au
descurcat mai bine la cea orală, au dat dovadă de mai multă seriozitate în
rezolvarea sarcinii, s-au străduit mai mult la partea de exprimareşi originalitate,
vrând parcă să demonstreze capacităţile lor de povestitor-creator.
 CONCLUZIILE CERCETARII
Prin multitudinea de jocuri didactice pe care le-am folosit, am
reuşit sǎ realizez sarcinile învǎţǎrii, precum si creşterea nivelului de
creativitate a elevilor prin folosirea jocurilor didactice care
demonstreazǎ utilitatea lor în formarea deprinderilor, în dezvoltarea
gândirii, a logicii, a imaginaţiei.

Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se

formează şi se exersează cu metode cât mai adecvate structurii
sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul şcolarităţii elevului,
iar din acest punct de vedere, jocurile didactice satisfac cerinţele la
nivelul claselor primare.
 CONCLUZII FINALE

 Cel mai eficient mijloc utilizat în activitatea pentru dezvoltarea

motivaţiei învăţării îl constituie jocul didactic .
 Prin intermediul jocului didactic se dezvoltă gândirea, vorbirea,
creativitatea şcolarului mic, se educă atenţia, imaginaţia, mijloceşte
cultivarea şi întărirea unor stări afective pozitive, ajută la cultivarea unor
trăsături de caracter cum ar fi: perseverenţa, răbdarea, spiritul colectiv,
respectul faţă de alţii, cinstea şi corectitudinea, responsabilitatea, hotărârea,
curajul, demnitatea etc.

 Jocul didactic prezintă multiple valenţe formative, oferind şcolarului

posibilitatea de a aplica în practică cunoştinţele, de aşi forma deprinderi în
cadrul unei activităţi plăcute.

 Metoda jocului poate fi aplicată pretutindeni unde o situaţie de învăţare

se pretează transpunerii într-un model de joc.