Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiecare legiune se întrecea să facă pe generalul său împărat, ca să poată trage tot felul de foloase.
La un moment dat, pe la jumătatea sec al III-lea, vreo 30 de împărați au fost proclamați deodată din toate
colțurile împărăției. Imperiul se afla în pericol de destrămare.
Criza politică
Spre sfârșitul sec IV, Imperiul era tot mai des ținta atacurilor
popoarelor migratoare.
Pentru a stăvili prădăciunile vizigoților, împăratul Teodosius
(379-396) le-a dat voie să se stabilească în Pen.Balcanică cu
obligația de a servi în armată.
Prin această măsură numărul soldaților barbari a ajuns cu mult
mai mare decât cel al romanilor.
Văzând că Imperiul este tot mai slăbit și pentru
a-l feri de rele și mai mari, înainte de a muri
(395), Teodosiu a împărțit puterea celor doi fii ai.
Honorius a primit Occidentul cu capitala la
Roma (din 402 la Ravenna), iar Arcadius, Orientul
cu capitala la Constantinopol.
Imperiul s-a separat definitiv în: Imperiul
Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus.
Agravarea situației Imperiului
După moartea lui Teodosius situația s-a înrăutățit
tot mai mult: în interior se accentua criza financiară
și militară, iar în exterior barbarii atacau necontenit
Banii lipseau din ce în ce mai mult.
Curtea imperială devenise foarte luxoasă, deci mare
consumatoare de bani.
Armata se mărise și trebuia plătită.
Războaiele se înmulțiseră și cereau cheltuieli.
Funcționarii erau tot mai numeroși. Salariile lor
încărcau bugetul și așa destul de secătuit al statului.
I.R. de Apus în 476
Britania
Galia
I.R. de Răsărit
Corsica
Spania
Sardinia
Sicilia
Nordul Africii