Stres și mecanisme de coping

Definire

Fenomen psihosocial complex

Confruntarea cu stimuli percepuți ca fiind dificili, negativi sau de
mare importanță pentru persoana respectivă
Stare de tensiune, de incordare și de disconfort
Frustrare, deprimare, demotivare, dificultatea rezolvării unor
probleme
După natura lor, factorii de stres se clasifică în:
1. Factori fizici (temperatura, nivelul de radiaţii din mediu)
2. Factori chimici (substanţe chimice din alimente, aer, apa,
mediul profesional, medicamente)
3. Factori biologici (externi – viruşi, bacterii, paraziţi – sau interni
– factori imunitari, psihici, personalitatea individului)
4. Factori sociali (mediul familial, mediul profesional)
 Rădăcinile stresului

-neincrederea in sine sau in ceilalți

-lipsa unei pregătiri temeinice
-autoeficiența percepută scăzută
-izolarea
-supra-analizarea unei situații
-maximizarea efectelor negative ale unui eveniment
-deprivarea de somn,alimentație
 Reacții la stres
Dacă un eveniment este evaluat ca fiind stresant,
individul poate avea diferite reacții la stres.
• 1. Reacții fizice/fiziologice: dureri de inimă, palpitații;
apetit alimentar scăzut sau crescut; indigestii frecvente;
insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap ,
stare generala de rău;
• 2. Reacții cognitive: blocaje ale gândirii; deficit de
atenție; scaderea capacității de concentrare; dificultăți
in reamintirea anumitor lucruri; diminuarea creativității.
• 3. Reacții emoționale: scăderea interesului pentru
domenii care reprezentau inainte pasiuni sau hobby-
uri,anxietate; tristețe sau chiar depresie;
• 4. Reacții comportamentale: performanțe scăzute la
locul de muncă sau la școală; fumat excesiv; consum
exagerat de alcool; tulburări de somn; un management
ineficient al timpului;
Important de reținut!!
 Stresul (reacțiile neplăcute) are o dublă determinare:
una din partea stimulului (a factorilor stresori), alta
din partea individului care interpretează situația
(resurse personale, stil de gândire și interpretare).
 Acest lucru inseamnă că avem o mare influență
asupra propriilor stări de stres, atat in bine, cât și in
rău
 Ce face stresul din noi sau cum devii
 Stima de sine scăzută din OM neom?
 Neimplicarea in sarcini
viitoare
 Randament
școlar/profesional
scăzut
 Reacții fiziologice
negative(boli,dureri)
 Dezvoltarea unor fobii
 Atacuri de panică
 Situație financiară
precară
 Probleme la locul de
muncă
 Conflicte cu prietenii
 Vulnerabilitatea la stres
la persoanele vulnerabile la stres, cu diferite tipuri
de personalitate, intalnim insușiri comportamentale asemănatoare
față de realizarea unei sarcini și de raportare la cei din jur
Aceaste persoane se remarcă prin: ambiție maximă; lipsă de timp de
relaxare, neliniște, nerăbdare, agresivitate, iritabilitate la presiunea
timpului, competivitatea
Un alt tip de persoană vulnerabilă la stres este corespunzător
individului care-și interiorizează trăirile.
Acesta se caracterizează prin urmatoarele trăsaturi:
mecanisme de apărare puternice
incapacitate de verbalizare și de recunoaștere a emoțiilor
 Mecanisme de coping
• Fiecare dintre noi ne confruntăm în viaţa de zi cu zi cu
evenimente mai puţin plăcute, situaţii stresante, unele chiar
extreme (precum moartea cuiva apropiat) care ne pun la
încercare şi trebuie să le facem faţă pentru a putea merge mai
departe. Confruntându-ne cu astfel de situaţii de viaţă, nu
rămânem inactivi, ci fiecare răspunde în stilul lui, reacţiile şi
procesele la care recurgem fiind numite în literatura de
specialitate mecanisme de coping.
• Definiție: Mecanismele de coping sunt strategii utilizate în mod
inconştient şi/sau conştient de către o persoană pentru a evita,
diminua sau remedia pe cât posibil impactul negativ pe care o
situație cu care se confruntă îl are asupra stării sale de confort
psihic şi fizic.
• Termenul vine din englezescul „to cope”, care înseamnă „a face
faţă, a se descurca într-o situaţie dificilă”.
 metode pe care le utilizăm intenţionat şi de care ne dăm seama cu uşurinţă
(conştiente)
 metodele pe care le folosim fără să ne dăm seama (inconştiente).
 Câteva „mecanisme de apărare” inconştiente care sunt cel mai des folosite de
oameni:
1. Refularea este mecanismul prin care psihicul nostru „împinge în inconştient” o
idee sau o amintire care ar fi de neacceptat pentru noi (fie este prea dureroasă,
fie ar spune ceva de neacceptat despre noi înşine).
 Exemplu: Un copil nu îşi mai aminteşte faptul că la 5 ani era să moară când a căzut
în apa unui lac îngheţat;
• 2. Raţionalizarea este mecanismul prin care ne autoconvingem că am făcut un
lucru dintr-un motiv logic sau dorit, deşi defapt am făcut acel lucru din cu totul
alte motive.
 Exemplu:un bărbat respins la un interviu pentru un post, declară mai apoi că nici
nu îşi dorea slujba aceea pentru că era prea plictisitoare şi prost plătită
3.Formaţiunea reacţionară este un mecanism prin care mintea noastră ne apără în
mod automat de un gând real care ne-ar fi foarte dureros, făcându-ne să ne
comportăm total opus şi cât mai vizibil – pentru a ne convinge în primul rând pe
noi înşine că nu suntem „răi”.
 Exemplu: O mamă care iniţial nu şi-a dorit copilul, îl copleşeşte apoi cu afecţiune
şi este mult prea indulgentă cu el (pentru a nu se mai simţi vinovată, şi pentru a
se convinge în primul rând pe ea însăşi că este o mamă bună care îşi adoră fiul);
4. Proiecţia este un mecanism care ne apără „automat” de gândul că avem un
defect care ni s-ar părea de neacceptat, prin găsirea şi exagerarea acelui defect
la alte persoane.
 Exemplu: un poliţist care loveşte un infractor se simte mai împăcat cu sine
gândindu-se că oricum toţi infractorii sunt în stare să te bată şi să te omoare cu
sânge rece, deci „merită” să fie loviţi.
5. Intelectualizarea ne protejează de realitatea crudă, ajutându-ne să privim totul la
un mod abstract, detaşat sau intelectual
 Exemplu: Un medic la secţia de urgenţe îşi priveşte pacienţii ca pe „cazuri de
rezolvat”, pentru că dacă s-ar implica emoţional în povestea fiecărui pacient, nu
ar mai putea să-şi facă meseria cum trebuie.
6. Negarea ne apără de ceva prea dureros prin a refuza din start acceptarea acelei
idei. Negarea este doar o soluţie pe termen scurt , ea nu va schimba de fapt
realitatea.
 Exemple: Părinţii unui copil refuză să creadă că este adevărat faptul că fiul lor e
pe moarte;
7. Deplasarea ne oferă o modalitate de a ne satisface parţial o
dorinţă care altfel ar fi imposibilă/ interzisă.
 Exemplu: Un bărbat furios pe şeful său nu se poate răzbuna
pe el pentru că ar fi concediat, însă când ajunge acasă „îşi
varsă nervii” pe soţia sa
 Provocare: Identificaţi-vă propriile strategii prin care scăpaţi
de emoțiile neplăcute: de unele vă folosiţi intenţionat, iar
celelalte apar pur şi simplu ca reacţii automate la o idee sau
o situaţie prea neplăcută.
 Locusul de control
 este gradul în care individul atribuie comportamentului său
o cauzalitate externă (factorii de mediu) sau o cauzalitate
internă (propriile decizii).
 este măsura în care o persoană crede că poate controla
rezultatele și evenimentele care îi influențează viața
 Persoanele care cred că pot controla sursa recompenselor
și pedepselor au locus de control intern iar cele care cred
că recompensele și pedepsele nu pot fi controlate de către
ele au un locus de control extern.
 Trăsături imunogene și
disimunogene ale personalității
Trasaturi
imunogene:
 Autoeficacitate
 Locus de control
intern
 Robusteţe
 Sentiment de
coerenţă
 Stimă de sine
 Optimism
Trăsături disimunogene:
• Firea anxioasă
• Pers. Depresivă

• Convingerea de neputinţă absolută, însoţită de

sentimentul de dezorganizare
• Lipsă de interes
• Sentimente de autoreproş
• Desconsiderarea propriei valori.
 Factorii de risc pentru profesia medicală
Lipsa oricărei autonomii decizionale şi lipsa oricărei recunoaşteri
a rolului profesional al asistenţilor medicali, determină o stare
de nemulţumire, stres, frustrare
 insecuritatea practicării actului profesional şi condiţiile
inadecvate de muncă (subnormarea şi absenţa măsurilor şi
echipamentelor de protecţia muncii);
 violenţa fizică, verbală şi psihologică la care sunt supuşi
asistenţii medicali, atât din partea pacienţilor, familiilor acestora
cât şi din partea medicilor
 salariile insuficiente;
 perspectivele unei cariere profesionale limitate;
 sentimentul lipsei de respect şi de devalorizare a asistenţilor
medicali, la nivel sociopolitic;
 neîncrederea în conducerea defectuoasă a Ministerului
Sănătăţii;
 neîncrederea în perspectivele de rezolvare ale acestor
probleme!
 Recomandări generale
 Modalități de management al stresului:
 Informarea privind sursele de stres
 Conștientizarea reacțiilor la stres
 Stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat
 Dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
 Dezvoltarea stimei de sine
 Managementul timpului