ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.

1
RM SĂRAT, BUZĂU

ÎNV. DOINIŢA CIOCÎRLAN

“Există un singur obiect de studiu
pentru educaţie şi acela este Viaţa, în
toate manifestările sale”.
Alfred North Whitehead, 1929

“Când mergi pe-afară, natura nu te pune faţă

în faţă pentru trei sferturi de oră numai cu
flori şi în următoarele trei sferturi numai cu
animale”.
Jacobs H.H., 1989
CEI 4 PILONI AI ÎNVĂŢĂRII:

A ÎNVĂŢA SĂ ŞTII
A ÎNVĂŢA SĂ FACI
– A ÎNVĂŢA SĂ MUNCEŞTI ÎMPREUNĂ CU
CEILALŢI
A ÎNVĂŢA SĂ FII
 CONCEPTUL DE INTEGRARE ÎN CONTEXT
EDUCAŢIONAL ŞI LEGĂTURA CU HOLISMUL

Acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse

elemente pentru a constitui un tot armonios, de
nivel superior, a aduce părţi separate într-un
întreg unitar, funcţional, armonios.
Sinonime pentru integrare: fuziune, armonizare,
încorporare, unificare şi coeziune
HOLISM: Teorie care vorbeşte despre
ireductibilitatea întregului la părţile componente,
de superioritatea ansamblului faţă de suma
părţilor, de viziunea integrală şi integrată asupra
obiectelor, fenomenelor, proceselor studiate.
 DEFINIŢII ALE INTEGRĂRII ÎN CONTEXT
EDUCAŢIONAL
Educaţia organizată astfel încât să traverseze barierele
obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte
ale curriculumului în asociaţii semnificative care să se
centreze pe ariile mai largi de studiu.

(Într-un curriculum integrat...) Experienţele de învăţare

planificate nu le oferă celor ce învaţă doar o viziune
unificată asupra cunoaşterii existente, ci motivează şi
dezvoltă puterea elevilor de a percepe noi relaţii şi de a
crea noi modele, sisteme şi structuri.

(Interdisciplinariatea...) O viziune asupra cunoaşterii şi o

abordare a curriculumului care aplică în mod conştient
metodologia şi limbajul din mai multe discipline pentru a
examina o temă centrală, o problemă sau o experienţă.
 CE ESTE INSTRUIREA
INTEGRATĂ?
Dacă instruirea la nivelul discilpinei pune
accent pe rigurozitatea şi aspectul şlefuit
al achiziţiilor, abordarea integrată a
curriclumului scoate în evidenţă
problemele semnificative ale vieţii reale şi
se întemeiază pe nevoile de educaţie ale
elevilor, în contextul lumii de azi.
 CE ESTE INSTRUIREA
INTEGRATĂ?
 Demers global, în care graniţele dintre
categoriile de activităţi dispar, activitatea
desfăşurându-se după un scenariu unitar, în
scopul investigării unei teme.
 Demers concertat, coerent, care nu se
desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că
asigură un plus în educarea şi instruirea
copiilor. Aceste activităţi ample, care
reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii
diferite, înlesnesc copilului procesul
înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor.
 CE ESTE INSTRUIREA
INTEGRATĂ?
Predarea în manieră integrată a disciplinelor presupune
sintetizarea şi organizarea didactică a informaţiilor din domenii
diferite ale cunoaşterii în vederea construirii unei viziuni
interactive asupra lumii reale. Istoria pedagogiei dar şi teoria
pedagogică contemporană înregistrează numeroase constatări
privind pericolul detaşării şcolii de viaţa reală şi a transformării
acesteia într-un cadru închis ficţional şi denaturat.

Corelarea conţinuturilor, predarea tematică, predarea sinergică,

integrarea curriculară sunt soluţii posibile pentru depăşirea
acestui pericol şi pentru pregătirea reală a individului pentru
inserţia socială. Azi principala provocare în domeniul proiectării
şcolare este integrarea conţinuturilor disciplinelor de studiu
precum şi a ariilor curriculare.
 PARTICULARITĂŢI ALE
ÎNVĂŢĂRII INTEGRATE:
interacţiunea obiectelor de studiu;
centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor;
relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii
diferite;
corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa
cotidiană;
unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii
organizatoare ale curriculumului;
flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea
elevilor;
rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă
motrice a integrării, datorită relevanţei sale practice.
 ÎNTR-O ACTIVITATE INTEGRATĂ, SE
VA AVEA ÎN VEDERE CĂ :
Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de
obiective-cadru şi de referinţă ale domeniilor de învăţare,
iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi
restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la
experienţele de învăţare vizate.
Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în
strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară (tema
săptămânii, tema anuală de studiu...)
Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate
în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea,
analiza, rezolvarea temei activităţii.
Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de
abilităţi disciplinare şi/sau transferabile, oferind copiilor
ocazii de comunicare, cooperare, utilizare a unor surse
variate de informaţii, investigaţie, experimentare,
identificare de soluţii, testare de ipoteze etc.
 NIVELURI ALE INTEGRĂRII:
- multidisciplinaritate (pluridisciplinaritate)
- interdisciplinaritate
- transdisciplinaritate

La distincţia dintre cele trei niveluri, adăugăm

integrarea intradisciplinară (monodisciplinară), ca
o primă treaptă a integrării, la nivel micro. (vezi
predarea integrată deja cunoscută a disciplinei Limba
şi literatura română).
Nivelurile integrării curriculare răspund la întrebarea
„Cât de mult integrăm”? sau „Cât de profundă este
integrarea?”
PROGRESIA ÎN INTEGRAREA
CURRICULUMULUI:
 MONODISCIPLINARITATE
(INTRADISCIPLINARITATE)
centrată pe obiectele de studiu independente
limitare la datele unei singure discipline
integrare la acest nivel: conjugarea unor
conţinuturi interdependente ale învăţării,
aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, pentru a
rezolva o problemă, a studia o temă, a dezvolta
deprinderi
permeabilitatea frontierelor interne,
intradisciplinare, între diverse teme ale aceleiaşi
discipline
 MULTIDISCIPLINARITATE
(PLURIDISCIPLINARITATE)
punerea împreună a mai multor discipline,
juxtapunere
o temă care aparţine unui domeniu este supusă
analizei din perspectiva mai multor discipline,
acestea rămânând independente însă în raport
unele cu altele
obiectele de studiu contribuie, în funcţie de propriul
specific, la clarificarea temei investigate
integrarea la acest nivel vizează conţinuturile
exemplu: conceptul „democraţie” poate fi investigat
din perspectiva unor discipline ca: educaţia civică,
educaţie europeană, istorie
 INTERDISCIPLINARITATE
intersectare a diferitelor arii disciplinare, ignorarea
limitelor stricte ale disciplinelor
tinde spre realizarea obiectivelor de învăţare de ordin
mai înalt
principiul organizator nu mai este focalizat pe conţinuturi
(ca în situaţia multidisciplinarităţii)
se trece la centrarea pe aşa numitele competenţe
cheie ,de „grad înalt” sau „pentru viaţă”:
1. învăţarea pe tot parcursul vieţii
2. gândirea complexă şi critică
3. comunicarea efectivă
4. lucrul în echipă
5. cetăţenia responsabilă
 TRANSDISCIPLINARITATE
gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului,
mergând până la fuziune
conduce spre emergenţa unor noi câmpuri de
investigaţie, programe de cercetare
înglobează toate nivelurile anterioare
centrare pe „viaţa reală”, pe probleme semnificative, aşa
cum apar în context cotidian şi afectează vieţile
oamenilor
competenţele şi conţinuturile se integrează în jurul unor
probleme
întrebarea ce orientează demersul transdisciplinar este
„Cum îi putem învăţa pe elevi să fie buni cetăţeni în
viitor?”
ţintă: dezvoltarea personală integrală şi responsabilitatea
socială a elevilor
 DIRECŢII
În planul practicii educaţionale, limitele dintre ipostazele
integrării sunt mobile şi permeabile. Integrarea este un
proces dinamic, ce se poate „mişca” cu uşurinţă de la un
nivel la altul.
Proiectarea integrată nu va conduce la desfiinţarea
disciplinelor; acestea vor continua să existe în planurile
de învăţământ, dar „permeabilizate” şi interconectate,
deschise către formarea unor competenţe ce trec dincolo
de discipline.
Rămâne în sarcina noastră să identificăm o serie de
abordări ale instruirii care să favorizeze învăţarea
integrată, cum ar fi: învăţarea bazată pe proiect, predarea
în echipă formată din mai multe cadre didactice,
învăţarea prin cooperare, învăţarea activă, implicarea
comunităţii, aplicaţii ale inteligenţelor multiple, etc.
 ROLUL CADRULUI DIDACTIC
Îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în
realizarea coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a
demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a
activităţii de învăţare, criterii de evaluare.
Realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi
stabileşte relevanţa acestora în raport cu cerinţele curriculare şi
aşteptările educabililor.
Organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile
planificate riguros.
Scenariul ales îi orientează pe copii să opteze pentru diverse
centre care oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învăţare şi
a materialelor.
Varietatea acestora încurajează copiii să manifeste, să
observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze
date, să facă predicţii.
 ÎNTRBĂRI LA CARE RĂSPUNDE
PROIECTAREA ACTIVITĂŢII INTEGRATE
Ce voi face? – precizarea obiectivelor
educaţionale ale activităţii didactice;
Cu ce voi face? – analiza resurselor
educaţionale disponibile;
Cum voi face ? – elaborarea strategiei
educaţionale;
Cum voi şti că s-a realizat ce trebuia? –
stabilirea strategiei de evaluare.
 PAŞI ÎN PROIECTAREA UNEI
ACTIVITĂŢI INTEGRATE
Planificarea timpului
Colectarea/mobilizarea resurselor
necesare
Proiectarea activităţilor de învăţare şi
planificarea (ce facem, de ce facem, cu
cine, cum, când şi unde, care sunt
rezultatele)
Desfăşurarea activităţii şi evaluarea finală
a temei.
PREDAREA INTEGRATĂ A LIMBII ŞI
LITERATURII ROMÂNE

Noul curriculum promovează sistemul

comunicativ – funcţional care presupune formarea
integrată a capacităţii de receptare / exprimare
orală şi a celor de receptare a mesajului scris şi de
exprimare scrisă.
Se renunţă astfel la compartimentarea rigidă a
disciplinei în cele trei domenii – citire, lectură,
comunicare – iar obiectivele nu mai vizează
asimilarea de cunoştinţe, ci ele se formulează în
termeni de capacităţi proprii folosirii limbii în situaţii
concrete de comunicare.
Aceasta presupune ca în fiecare lecţie de limba
şi literatura română să se exerseze citirea.
se exersează actul citirii;
se explică expresiile şi cuvintele
necunoscute;
se formulează enunţuri după diferite
sarcini;
se evidenţiază aspectele ortografice,
ortoepice şi de punctuaţie;
se valorifică în construcţii lingvistice
corecte cunoştinţele de gramatică.
Predarea integrată a citirii si scrierii la clasa I
Abordarea integrată a citirii şi scrierii este cuprinsă in
etapa alfabetară. În aceasta etapa elevul învaţă sa
citească şi să scrie litere, cuvinte si propoziţii.
În activitatea de abordare integrată a citirii si scrierii
se operează cu fapte de limbă.
Nu se poate învăţa cititul si scrisul fără ca elevii sa
dispună de capacitatea de a delimita cuvintele din vorbire
şi fără a le despărţi în sunete pentru ca apoi sa fie
realizata unirea sunetelor în cuvinte şi a acestora in
propoziţii.
Descoperind sunetul, intuind litera corespunzătoare si
scriind litera de mână, integrând-o în exemple, în aceeaşi
oră de curs, se observă ca elevul are mai puţine probleme
cu recunoaşterea literelor, cu cititul.
În predarea integrată a citirii şi scrierii, însuşirea literei
are loc în două lecţii care pot avea următorul scenariu:
Lecţia I Lecţia a II-a
Etapele lecţiei pot fi: Etapele lecţiei pot fi:

 folosirea imaginilor si predarea sunetului si • intuirea imaginii din carte;

a literei de tipar folosind metoda fonetico- • formarea unor propoziţii din
analitico-sintetică: cuvintele alcătuite cu ajutorul
 alegerea propoziţiei; alfabetarului;
 stabilirea locului cuvântului în propoziţie;
• citirea propoziţiilor formate;
 despărţirea cuvântului în silabe;
 pronunţia sunetului nou;
• citirea textului din manual;
 prezentarea literei de tipar; • scrierea selectivă a unor
 scrierea unor cuvinte cu literele alfabetului cuvinte;
decupat; • scrierea propoziţiilor;
 citirea cuvintelor formate; • citirea cuvintelor si a
 citirea coloanelor de cuvinte; propoziţiilor scrise de mână;
 intuirea literei de mână;
 exerciţii pregătitoare pen%tru scriere;
 scrierea model a literei de mână;
 scrierea în caiet a literei de mână ;
scrierea cuvintelor;
 ÎN LOC DE CONCLUZIE:
Integrarea intradisciplinară
multidisciplinaritatea,
interdisciplinaritatea şi
transdisciplinaritatea sunt „cele patru
săgeţi ale unui arc al cunoaşterii”.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Lucian Ciolan, “Învăţarea integrată – fundamente

pentru un curriculum transdisciplinar”, Editura
Polirom 2008
2. Paloma Petrescu, Viorica Pop,
“Transdisciplinaritatea – o nouă abordare a
situaţiilor de învăţare”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2007
3. Potolea, D. Manolescu, M. “Teoria şi metodologia
curriculumulu”, MEdC. Bucureşti, 1996 .