METODE SI TEHNICI DE INVESTIGATIE

• Abilitatile clinice si experienta neuropsihologica a

examinatorului au un rol important in interpretarea
corecta a modelelor de deficit, intrucat acestea pot
fi generate si de alte circumstante decat afectarea
creierului. Apoi, situatiile care tin de cultura, de
factorii educationali sau de alti factori sociali, pot
amplifica dezvoltarea anumitor functii in
detrimentul altora, in timp ce deprivarile au
tendinta de a diminua capacitatea cognitiva.
METODE SI TEHNICI DE INVESTIGATIE
STUDIUL L C R
STUDIUL L C R
• Lichidul cefalo-rahidian (LCR)
recoltat prin punctie lombara,
ofera date despre: biochimismul
cerebral, prezenta particulelor
virale sau microbiene (meningo-
encefalite), hematii (hemoragii
cerebrale).
• Importanta presiunii LCR, sau
dificultati in curgerea libera in
spatiul subdural cerebrospinal.
 ELECTROENCEFALOGRAFIA E E G
• Este metoda cel mai frecvent utilizata in clinica.
• Pornind de la lucrarile lui Galvani si Volta (1792),
fiziologul englez Caton (1874) a evidentiat
pentru prima data prezenta biocurentilor
cerebrali ...la iepure. La om prima inregistrare a
fost facuta de psihiatrul german Hans Berger in
1924 (publicata 1929).
• Ritmul delta – (0,5 – 3 Hz) apare la creierul imatur al
copilului pana la 2-3 ani, in somn si in suferinte
cerebrale.
• Ritmul teta – (3-7 Hz) constituie ritmul de baza al
copilului de 2-7 ani. La adultul normal apare in 10-15%
di totalitate traseului EEG.
• Ritmul alfa – (8-12 Hz) este expresi activitatii electice de
fond la omul normal, in stare de veghe si repaus
psihosenzorial.
• Ritmul beta – (peste 13 Hz) corespunde starii de
activitate cerebrala. Cand percepem lumea exterioara
suntem in ritm beta.
ELECTROENCEFALOGRAFIA E E G
• Ritmurile : alfa, beta, delta si
teta difera in functie de
frecventa, durata si
amplitudine.
• La subiectii relaxati domina
alfa si delta.
• Orice excitatie (luminoasa,
psihosenzoriala, activitate
psihica) anihileaza ritmul alfa
(reactie de oprire).
ELECTROENCEFALOGRAFIA E E G
• Marea utilitate a EEG este in
studiul si diagnosticul
epilepsiei, manifesta prin
descarcari electrice anormale,
hipersincrone, excesive si
intermitente; aspectul este de
varfuri paroxistice lente sau
rapide, ca in epilepsia focala,
sau complexe varf-unda ca in
epilepsia generalizata sau
petit mal la copil.
EEG – BRAIN MAPPING
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATA
• Tomodensitometria,
aparuta in anii ’70
(premiul Nobel 1979),
este examenul de prima
intentie cerut in urgenta
(traumatisme, accidente
vasculare, etc.)
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATA

• Tesuturile cu densitati
diferite absorb cantitati
diferite de raze X.
• In TC sunt expuse transe
subtiri si consecutive ale
corpului uman care sunt
apoi analizate si
reconstruite pe
calculator.
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATA
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATA
TOMOGRAFIA PRIN EMISIE DE POZITRONI – P
ET
• Reconstructia
tridimensionala a
sectiunilor cerebrale
utilizand radioelemente
emitatoare de pozitroni.
• Debitul sanguin,
metabolismul oxigenului,
metabolismul glucozei,
metabolismul
neurotransmitatorilor.
TOMOSCINTIGRAFIA – S P E C T

• SPECT – single photon

emission computed
tomography , permite
analiza cantitativa si
calitativa a relatiilor
functionale ale structurilor
cerebrare prin compararea
activitatilor radioizotopice
TOMOSCINTIGRAFIA – S P E C T

• SPECT in
boala
Alzheimer
REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA – R M N

• Fenomen cunoscut din

1946 – Bloch si Purcell
(premiul Nobel 1952):
anumiti nuclei rezoneaza si
emit semnale de
radiofrecventa cand sunt
intr-un camp magnetic si
pulseaza cu undele radio cu
frecventa corecta.
• In medicina – la sfarsitul
anilor ’70.
DIENCEFALUL
• Structurile diencefalice se
situeaza deasupra si in
continuarea
mezencefalului, in jurul
ventriculului III, acoperite
de emisferele cerebrale.
• Talamoencefal
(talamus,metatalamus,
subtalamus, epitalamus).
• Hipotalamus
TALAMUS
• Sindromul talamic :
- hemianestezia contralaterala
- durerea de tip central,
intensa (hiperpatie) cu
caracter de arsura
- miscari involuntare (tremor
intentional)
- tulburari de gust (uneori)
- afazia (disfazia?) talamica
HIPOTALAMUSUL
• Numit si creierul vegetativ al
organismului, este organul
nervos cu cele mai multe
functii pe unitate de volum.
• Reprezinta sub 1% din masa
cerebrala dar integreaza
toate reglarile vegetative din
organism, controleaza
functiile endocrine si aspecte
ale comportamentului
emotional.
 HIPOTALAMUSUL (H)
• Reglari vegetative – portiunea anterioara coordoneaza
activitatea parasimpaticului iar cea posterioara pe cea a
simpaticului.
• H anterior favorizeaza procesele anabolice, iar cel
posterior pe cele catabolice; lezarea H produce
obezitate sau emaciere, in functie de sediu.
• Neuronii H anterior au proprietati secretorii endocrine.
Toti hormonii secretati de H se numesc produsi de
neurosecretie. Prin intermediul hipofizei anterioare H
coordoneaza activitatea intregului sistem endocrin.
 HIPOTALAMUSUL (H)
• H regleaza temperatura corpului – homeotermia
• H regleaza echilibrul hidric al morganismului –
produce senzatia de sete si cotroleaza excreti renala
a apei.
• H regleaza aportul alimentar – aici se gasesc centrii
foamei si satietatii.
• H regleaza activitatea de reproducere a
organismului, prin participarea la geneza impulsului
sexual si prin reglarea secretiei de hormoni
gonadotropi hipofizari.
 HIPOTALAMUSUL (H)
• H este un centru important al vietii afective, alaturi
de sistemul limbic. La acest nivel se elaboreaza
emotiile, sentimentele si pasiunile, precum si
expresia vegetativa a acestora: variatiile frecventei
cardiace, ale tensiunii arteriale, etc.
• H regleaza ritmul veghe-somn. Impreuna cu
substanta reticulata a trunchiului cerebral si cu
talamusul nespecific, participa la reactia de trezire,
la cresterea starii de vigilenta corticala.
SISTEMUL ENDOCRIN
• Glandele cu secretie
interna sunt formate din
epitelii secretorii, ale
caror celule produc
substante active, numite
hormoni, pe care ii
elibereaza direct in sange.
Aceste glande nu au
canale excretoare.
SISTEMUL ENDOCRIN
• Sistem anatomo-functional
complex, coordonat de
sistemul nervos, avand rolul de
a regla si coordona pe cale
umorala activitatea diferitelor
organe pe care le integreaza in
ansamblul functiilor
organismului.
• Hipofiza, suprarenala, tiroida,
paratiroidele, testiculele,
ovarele, epifiza, pancreasul
insular, timusul si placenta
(temporar).
HIPOFIZA
• Localizata la baza
encefalului, inapoia
chiasmei optice, in saua
turceasca; are 500 mg (ca
un bob de fasole)
• Adenohipofiza (lob anterior
si mijlociu) si neurohipofiza
(lob posterior)
HIPOFIZA
• Intre eminenta mediana a
hipotalamusului si
adenohipofiza exista sistemul
port hipotalamo-hipofizar
descris de Gr. T. Popa si Unna
Fielding (premiul Nobel).
• Intre hipotalamusul anterior si
neurohipofiza exista tractul
nervos hipotalamo-hipofizar
format din axonii nucleilor
hipotalamici.
HIPOFIZA
• Hipotalamusul este si
glanda endocrina, care
secreta trei tipuri de
hormoni: de inhibare a
adenohipofizei, de
stimulare a
adenohipofizei si cei ce
se depoziteaza in
neurohipofiza
ADENOHIPOFIZA
• Hormonii
adenohipofizei sunt
glandulotropi, avand
ca organe tinta alte
glande endocrine
(ACTH, TSH, FSH, LH) si
nonglandulotropi (STH
si prolactina)
ACROMEGALIA
• Cresterea exagerata a
oaselor fetei, a
mandibulei, a oaselor
late, ingrosarea
buzelor, cresterea
viscerelor (inima, ficat,
rinichi, limba) si
cresterea exagerata a
mainilor si picioarelor.
GIGANTISMUL
EPIFIZA

• Numita si glanda pineala

(con de brad-pin).
• Intra in componenta
epitalamusului.
• Principalul hormon este
melatonina.
EPIFIZA

• Are stranse legaturi cu

retina
• “al treilea ochi” !?!?
EPIFIZA
• Melatonina are ca precursor
serotonina. Participa la
sincronizarea circadiana,
sezoniera, si a altor cicluri
vitale, cu rol de ceas biologic.
Se produce noaptea si da
somnul odihnitor.
• Intarzie declansarea pubertatii
• Stimulii luminosi reduc secretia
(diferente de sexualizare zona
arctica fata de zona tropicala).
DEFINITIE
• Durerea = o experienta
senzoriala si emotionala
dezagreabila, data de o
leziune tisulara veritabila
sau potentiala, sau de o
descriere cu termeni ce se
refera la o asemenea
leziune.(IASP – International
Association of the Study of
Pain, 1994)
 COMPONENTELE DURERII
• Senzitiv – discriminativa, ce se refera la
capacitatea de a analiza calitatea durerii (ca o
arsura, intepatura, gheara, etc.), localizarea,
intensitatea si durata stimulului.
• Motivationala – care face ca perceptia dureroasa
sa aiba un caracter dezagreabil.
• Cognitiva si evaluativa – implicata in fenomene de
anticipare, de atentie, de sugestie. Aceste procese
actioneaza asupra celorlalte doua componente.
CLASIFICAREA DURERII
1. Nociceptiva – colici,
crampe musculare,
artrite, leziuni tisulare,
etc.
2. Neuropatica – compresie
sau distructie nervoasa
(neuropatie diabetica,
lombosciatica, nevralgie
de trigemen, etc.)
DUREREA - CARACTERISTICI
• Factori declansatori
• Intensitate
• Caracter
• Durata
• Iradiere
• Fenomene asociate
• Tratamentul la care
cedeaza
• Singurul organ care nu are receptori ai durerii
este creierul in sine!
PARTICULARITATI IN PERCEPTIA
SI EXPRESIA DURERII
• Schilder si Stenhgel (1930) au
descris in leziunile lobului
parietal ‘’asimbolia la durere’’.
Structurile parietale lezate nu
mai incadreaza durerea ca o
senzatie de disconfort cu
semnificatie nociceptiva.
Reactiile afective nu sunt
prezente si senzatia este
perceputa numai ‘’informativ’’,
similar celei tactile.
 PARTICULARITATI IN PERCEPTIA
SI EXPRESIA DURERII
• Erbin Krafft, intr-un raport asupra perversiunilor
sexuale publicat in 1942, releva, avand ca sursa
de inspiratie un roman al scriitorului Sacher
Masoch (1835-1895), ca autorul solicita sa fie
flagelat de sotia sa pentru obtinerea unor
satisfactii sexuale. Perturbarea sexuala numita
masochism, a fost descrisa si de alti autori ca
algolagnie (gr. algos = durere, lagnea = pofta) sau
algofilie (algos = durere, philein = a iubi).
 PARTICULARITATI IN PERCEPTIA
SI EXPRESIA DURERII
• O alta implicatie a durerii in obtinerea satisfactiei
sau erotismului sexual constituie sadismul, adica
obtinerea satisfactiei sexuale prin chinuirea fizica a
partenerului. Primele consemnari apartin
marchizului de Sade (1740 – 1814) care in ‘’La
philosophie dans le budoir’’ comenteaza astfel de
situatii carora ulterior li s-a dat numele de ‘’sadism’’.
• Ambele pervertiri sexuale legate de durere au in
primul rand o determinare instinctuala diencefalica.
MASURAREA DURERII
 STADIILE STARII PSIHICE
LA PACIENTII CU DURERE CRONICA
1. Respingerea si izolarea – resping ideea ca vor trai cu
durere cronica; se simt singuri.
2. Furia – mania este canalizata asupra terapeutului.
3. Intelegerea – pe care pacientul o face cu sine sau cu
Dumnezeu, crezand ca daca va fi bun, durerea il va parasi.
4. Depresia – cand pacientul isi da seama ca nu poate face
intelegeri, mamia e contraproductiva si nu mai poate
nega ceea ce traieste fizic si emotional.
5. Acceptarea, dar nu resemnarea – realizeaza ca pentru el
lucrurile sunt diferite, dar poate obtine controlul durerii si
al vietii sale.
AFAZIILE
AFAZIILE
• Afazia = tulburarea
limbajului aparuta secundar
lezarii creierului. Afazia se
deosebeste de tulburarile
congenitale de dezfoltare a
limbajului, numite disfazii.
• Afazia este mai degraba o
tulburare a limbajului decat
a vorbirii
AFAZIILE
• Afazia anomica =
subtipul de afazie
caracterizata prin
tulburarea abilitatii de
numire a obiectelor,
prin utilizarea
perifrazelor
(digresiuni), intelegere
buna, vorbire fluenta
si repetitie normala.
AFAZIILE
• Afazia amnestica –
dificultatea reamintirii
cuvintelor si numerelor.
• Afazia globala – implica
pierderea aproape
completa a tuturor
functiilor lingvistice in
care includem fluenta,
intelegerea, repetitia,
cititul si scrisul.
 AFAZIILE
• Parafaziile – deformarea cuvintelor sau inlocuirea
unui cuvant cu altul apropiat ca pronuntare dar cu
sens diferit (rar – par – car).
• Jargonofazia – utilizarea de catre bolnavi a unor
cuvinte noi, formate de ei, fara semnificatie.
• Agramatismele si disintaxiile
• Disprozodia – trei parametri acustici variabili:
frecventa fundamentala, care da tonul;intensitatea
sonora; decupajul temporal (durata silabelor si a
pauzelor).
 ALEXIA
• Alexia sau inabilitatea castigata de a citi tot o
forma de afazie (Kirshner, 2000).
• Pacientul poate scrie, dar nu-si poate citi
scrisul propriu. Vorbirea, intelegerea auditiva
si repetitia sunt normale. Initial, pacientii nu
pot citi deloc, dar pe masura recuperarii, ei
invata sa citeasca litera cu litera si apoi sa
silabiseasca.
AGRAFIA
AMUZIILE
 AMUZIILE
• Pierdera capacitatii de a canta, fredona sau
fluiera o melodie.
• Cel mai adesea in asociere cu afazia.
• Amuzia vocala sau oral-expresiva, amnezia
instrumentala, agrafia muzicala, amnezia
muzicala, tulburarea ritmului, amuzia
receptiva, alexia receptiva.
 AGNOZIILE
• Gnosis = percepere, cunoastere.
• O clasa de tulburari neuropsihologice in care
pacientii nu recunosc obiectele familiare in ciuda
perceptiei, memoriei, limbajului si abilitatilor
intelectuale generale aparent adecvate.
• De multe ori agnoziile se insotesc de modificari
ale personalitatii, ale gandirii, de tulburari
emotionale, de atentie sau de constienta.
AGNOZIILE
PROSOPAGNOZIA

• Se manifesta prin
nerecunoasterea fetelor
familiare si chiar a fetei
proprii cand se priveste
in oglinda.
 AGNOZIA CULORILOR
• Acromatopsia – pierderea simtului cromatic,
uneori restransa la un hemicamp vizual.
• Anomia culorilor – culorile vazute nu pot fi
numite.
• Agnozia culorilor – nu poate numi culorile
prezentate, nu este capabil sa arate o culoare
numita si nu poate asocia corect culorile cu
obiectele.
 AGNOZIILE AUDITIVE
• Incapacitatea de recunoastere a sunetelor
nonverbale, a muzicii si a melodiilor.
• Pacientii nu pot recunoaste obiectele comune
si evenimentele prin sunetele lor – latratul
cainelui, zornaitul cheilor, izbitul usii, etc.
• Fonagnozia – tulburarea specifica de
recunoastere a vocilor familiare.
 AGNOZIA TACTILA
• Astereognozia – imposibilitatea identificarii cu
ochii inchisi a unui obiect pe care-l tine in
mana, prin incapacitatea recunoasterii
formelor tridimensionale si prin neputinta
discriminarii formelor si dimensiunilor.
• Agnozia durerii – areactivitate la stimulii
durerosi dar cu pastrarea reactiilor vegetative
corespunzatoare.
 SOMATOAGNOZIA
• Hemisomatoagnozia – ignorarea unei jumatati a
corpului.
• Autotopagnozia – nu poate indica la comanda,
cu ochii inchisi, diferite parti ale corpului lor, sau
sa potriveasca parti ale corpului la imagini, la
corpul examinatorului sau la manechin.
• Agnozia digitala – parte a sindromului
Gerstmann (agnozie digitala, dezorientare
dreapta-stanga, acalculie si agrafie).
SOMATOAGNOZIA
 APRAXIILE
• Termenul de apraxie a fost utilizat prima data
de Steinthal (1871) pentru a desemna
pierderea abilitatilor motorii.
• Pentru a interactiona cu succes cu mediul
inconjurator, persoana trebuie sa stie cum sa-si
ordoneze componentele unui act pentru a
ajunge la o anumita tinta si cum sa foloseasca
avantajele oferite de unelte. Perturbarea
acestor sisteme poarta numele de apraxie.
 APRAXIILE
• Apraxia constructiva – inabilitatea de a copia sau asambla
itemi bi- sau tri-dimensional.
• Apraxia de imbracare – poate face parte si din sindromul de
neglijare.
• Apraxia mersului – inabilitatea de a merge, in ciuda
capacitatii de a executa miscari normale de mers cand este
intins in pat.
• Apraxia grafomotorie – inabilitatea de a desena si scrie in
ciuda capacitatii normale de tinere si manipulare a stiloului
sau creionului.
• Apraxia trunchiului – tulburari ale miscarii corpului la
trecerea de la ortostatism la clinostatism sau invers.
 ASIMBOLIILE
• Pick (1908) distinge doua categorii de asimbolii: prima se refera
la expresia simbolurilor, iar a doua la intelegerea lor. Pentru
Pick simboluri erau limbajul scris sau vorbit, semnele muzicale,
mimica si gesturi.
• Leischner (1943) distinge cinci categorii de simboluri: optice,
acustice, kinestezice, olfactive si gustative.
• Alterarea functiilor de simbolizare, incluzand aici: operatiile de
decodificare a semnificatiei semnelor, operatiile de combinare
a semnelor in vederea obtineriiunei structuri informationale cu
caracter generalizat abstract, operatiile de calcul – de
vehiculare si transformare a cantitatilor – operatiile de
categorizare si de elaborare a constantelor mintale.
 SENZATIA
• Eveniment psihic elementar care rezulta din
prelucrarea informatiei in sistemul nervos central in
urma unei stimulari a unui organ de simt.
• Senzatia = prim proces psihic de cunoastere.
• Senzatia = modelul informational-cognitiv cu
structura cea mai simpla, unidimensionala,
cuprinzand date despre insusiri singulare ale
obiectelor-stimul, care actioneaza direct asupra
receptorilor periferici.
 SENZATIA
• Senzatiile nu raman entitati izolate, ci se leaga
unele de altele printr-o operatie de integrare
sistemica, atat in cadrul aceluiasi analizator, cat si
in cazul interactiunii dintre doi sau mai multi
analizatori, dand nastere unui proces psihic de
cunoastere de rang calitativ superior – perceptia.
• In forma pura, senzatia se intalneste doar la nou-
nascut, in primele 2-3 luni de viata; la adult ea
poate fi obtinuta doar in conditii de laborator.
SENZATIA
• 5 clase mari de senzatii: vizuale,
auditive, gustative, cutanate si
olfactive.
• Dupa natura sursei si continutului
informational: extero-informative
(cele 5 clasice), proprio-kinezio-
informative (pozitia segmentelor
propriului corp) si intero-
informative (foame, sete, urinare,
defecare).
SENZATIA VIZUALA
SENZATIA VIZUALA
 SENZATIA VIZUALA
• Lumina reprezinta o parte din spectrul de
radiatii electromagnetice: lungimea de unda
intre 400 si 700 nm – spectrul vizibil.
• Mediile transparente: corneea, umoarea
apoasa, cristalinul si umoarea vitroasa.
• Lumina excita retina – celulele cu conuri
(vederea diurna, cromatica) si celulele cu
bastonase (vederea nocturna, acromatica).
SENZATIA VIZUALA
VICII DE REFRACTIE
CATARACTA
STRABISMUL
VEDEREA CROMATICA DALTONISMUL
ILUZIILE OPTICO - GEOMETRICE
OBIECTE IMPOSIBILE
ILUZII
 SUNETUL
• Senzatiile auditive apar ca rezultat al procesarii
si constientizarii proprietatilor fizice ale
vibratiilor (undelor) acustice
• Spectrul acustic intre 16 – 20 000 Hz (cicli/sec)
• Sub 16 Hz – infrasunetele; peste 20 000 Hz -
ultrasunetele
 ANALIZATORUL AUDITIV
• Blocul periferic (receptor) – urechea externa,
urechea medie si urechea interna, cu organul
lui Corti, blocul receptor propriu-zis.
• Blocul intermediar – nervul acustic (VIII),
nucleii cohleari la nivelul bulbului, nucleii
talamici (metatalamici).
• Blocul central cortical – in lobii temporali,
ariile 41, 42 si 22.
URECHEA MEDIE
BLOCUL CENTRAL CORTICAL
• Se localizeaza in
lobii temporali,
ariile 41, 42 si 22
Brodmann. Ariile
auditive au
legatura cu ariile
6 si 8 din lobul
frontal si aria 44,
a vorbirii.
 SENZATIILE VESTIBULARE
(DE ECHILIBRU)
• Senzatiile vestibulare reflecta si furnizeaza
informatii despre oscilatiile corpului de la starea de
echilibru, atat in stare de repaus cat si in timpul
miscarii.
• Este o veriga esentiala a reflexelor statice de
postura si de redresare si a reflexelor statokinetice;
ele asigura mentinerea pozitiei verticale a corpului
cand stam pe loc, respectiv in timpul mersului, al
sariturilor, al exercitiilor fizice, etc.
 BLOCUL INTERMEDIAR
(DE CONDUCERE)
• De la nucleii bulbari si pontini fibrele vestibulare
iau diferite directii:
1. Spre cerebel.
2. Spre maduva – miscari adecvate mentinerii
echilibrului.
3. Spre fasciculul longitudinal medial – apoi la
nucleii motori ai nervilor globilor oculari.
4. Spre scoarta cerebrala.
5. Spre substanta reticulata.
SIMTUL TACTIL
 SIMTUL TACTIL
• Senzatiile cutanate furnizeaza informatii despre
proprietatile mecano-fizice ale obiectelor materiale care
vin in contact direct cu invelisul nostru cutanat.
• Insusiri: duritatea,substantialitatea, asperitatea,
rugozitatea, netezimea, rezistenta, temperatura,
dimensiuni metrice (intindere, configuratie,
unghiularitate, etc.) s.a.
• Dupa continut si modul de producere a excitatiei specifice
senzatiile cutanate se impart in: senzatii tactile (de
apasare), senzatii termice si senzatii algice (de durere).
 SIMTUL TACTIL
• Blocul periferic receptor – intreaga suprafata a pielii;
patru tipuri de receptori:
1. De atingere (tangoreceptori) – corpusculii Meissner,
discurile Merkel.
2. De presiune (presoreceptori) – corpusculii Vater-Pacini.
3. De temperatura (termoreceptori) – corpusculi Ruffini
pentru cald si corpusculii Krause pentru rece.
4. De durere (algoreceptori) – terminatii nervoase libere.
 SIMTUL TACTIL
• Cea mai mare densitate de receptori tactili se
afla la varful limbii, varful degetelor de la
maini, buze, fata, iar cea mai mica densitate –
in pielea de pe spate.
• Receptorii durerosi sunt in medie 170/cm2;
cele mai sensibile zone la durere sunt corneea,
buzele, degetele, limba, alveolele dentare;
sensibilitatea cea mai redusa – palmele si
spatele.
SIMTUL TACTIL

• Blocul cortical
terminal –
circumvolutiun
ea parietala
ascendenta,
ariile 3,1,2,5 si
7 Brodmann.
SIMTUL TACTIL

• Homunculusul
senzitiv
SIMTUL OLFACTIV
SIMTUL OLFACTIV
 SIMTUL OLFACTIV
• O clasificare a mirosurilor (Zwaardemaker, 1914) : 1)
eterice – fructe, ceara de albine, eter, acetona; 2)
aromatice – camforate, anisonice, citrice, migdalate;
3) balsamice – florale, vanilice; 4)moscoambroziace
– ambra, mosc; 5) aliacee – ceapa, acetilena,
mercaptan, sioricioaica; 6) empireumatice – cafea
prajita, paine arsa, benzol, naftalina; 7) caprilice –
acid caprilic, miros de branza; 8) repulsive –
narcoticele; 9) fetide – putrefactie, indol, scatol.
SIMTUL OLFACTIV
SIMTUL OLFACTIV
• Blocul periferic –
prelungirile dendritice ale
neuronilor bipolari de la
nivelul mucoasei nazale
olfactive (5 cm2 la om,
100 cm2 la caine).
Neuronii se ofera direct
stimulului.
• Mucusul asigura
umezirea mucoasei,
pentru dizolvarea
substantelor.
SIMTUL OLFACTIV
• Blocul
intermediar –
axonii
neuronilor
olfactivi primari
(nervul olfactiv,
perechea I de
nervi cranieni
SIMTUL OLFACTIV
• Blocul terminal
central – structuri
di partea
inferomediana a
emisferelor,
hipocampul,
elemente din
sistemul limbic.
 TULBURARI ALE MIROSULUI
• Anosmia – pierdera totala a mirosului.
• Disosmia – distorsionare senzatiei de miros.
• Fantosmia – experiente de mirosuri
fantomatice sau halucinatorii.
• Hiposmia – diminuarea senzatiei olfactive.
SIMTUL GUSTATIV
 SIMTUL GUSTATIV
• Este implicat primordial in medierea si reglarea
comportamentului alimentar.
• La om, pe langa aceasta functie biologica
primara, are si o functie cognitiva.
• Conditia principala pentru ca o substanta sa
activeze receptorii gustativi, este ca ea sa fie
solubila. Substantele care o poseda au gust,
sunt sipide, cele care nu o poseda, nu au gust –
insipide (de ex piatra).
SIMTUL GUSTATIV
• Sunt 4 gusturi de baza:
sarat, acru, dulce si
amar. Din interactiunea
celor patru senzatii de
baza si prin amestecul
substantelor-stimul
deriva o gama foarte
intinsa de senzatii
gustative secundare.
 SIMTUL GUSTATIV
• Receptorii pentru dulce (glucide, alcooli, cetone)
se dispun cu precadere la varful limbii.
• Receptorii pentru amar (chinina, nicotina,
morfina, cocaina) – la baza limbii.
• Receptorii pentru acru (acizi, saruri acide) – in
regiunea mijlocie a suprafetei laterale.
• Receptorii pentru sarat (cloruri, ioduri, bromuri
de Na, K, Mg) – in marginile si partea anterioara
a fetei superioare a limbii.
 SIMTUL GUSTATIV
• Unii autori sugereaza si existenta unui al
cincilea gust: umami – cuvantul deriva din
japoneza, unde inseamna delicios.
• Se pare ca hipotalamusul este responsabil de
“placerea” mancarii.
• Creierul trebuie sa aleaga ce anume sa fie
observat si ca atare este capabil sa
directioneze perceptiile si procesarea
constienta spre lucruri potential interesante!
• Aceasta este atentia!
• Toate informatiile senzoriale care sunt
prezentate creierului sunt filtrate prin spatiul
ingust oferit de atentie.
 ATENTIA
• Conditia neurofiziologica bazala care face
posibila conectarea atentiei este starea de
veghe
• SRAA = sistemul raticulat activator ascendent,
influentat de variatiile glicemiei, oxigenului, de
actiunea unor anestezice, droguri.
• Rolul esential al lobilor frontali in cadrul
mecanismului atentiei este demonstrat si de
faptul ca reactia de trezire incepe la nivelul lor.
 MEMORIA
• Este un atribut al intregii materii. Consta in
proprietatea oricarui corp de a inregistra si pastra in
timp urmele sau efectele influentelor exercitate
asupra sa din afara.
• Trei genuri de memorie: fizica (corpuri
neinsufletite, stare de agregare), biologica (codul
genetic) si psihica (relationarea de tip psihic).
• Sub aspect dinamic, memoria se realizeaza ca
interactiune a trei procese: memorarea, pastrarea
si reactualizarea.
 MEMORIA
• Memorarea neintentionata (involuntara) fara
un scop special de a retine si memorarea
intentionata (voluntara), in virtutea unui scop
expres de a retine. Importanta memorarii
involuntare nu poate fi ignorata, deoarece ea
contribuie la imbogatirea repertoriului nostru
de impresii si experienta, a constiintei
trecutului.
 MOTIVATIA
• Def. – ansamblul factorilor dinamici care determina
conduita unui individ (Sillamy, 1996).
• Procese fiziologice si psihologice responsabile de
declansarea, mentinerea si incetarea unui
comportament, ca si de valoarea apetitiva sau
aversiva conferita elementelor de mediu asupra
carora se exercita acel comportament. (Marele
dictionar al psihologiei, Larousse, 2006)
• Functiile principale ale motivului: functia de
declansare, functia de orientare-directionare si
functia de sustinere-potentare (energizanta).
 AFECTIVITATEA
• Afectivitatea = ansamblu al reactiilor psihice
ale individului in fata lumii exterioare.
• Emotia = constelatie de raspunsuri de mare
intensitate care comporta manifestari
expresive,fiziologice si subiective tipice.
Marele Dictionar al Psihologiei
Larousse, 2006
 AFECTIVITATEA
• Exista stimuli afectogeni si indiferenti.
• Pentru ca un stimul sa devina afectogen, trebuie
sa posede o anumita intensitate si durata de
actiune pentru a fi perceput si sa posede anumite
valente motivationale pentru a i se putea astfel
stabili o semnificatie – pozitiva sau negativa.
• Afectivitatea umana are trei componente
principale: emotiile, sentimentele si pasiunile.
 AFECTIVITATEA
• Emotiile – trairi subiective de intensitati variate, ce se
produc brusc in diferite situatii si momente particulare
(frica, angoasa, bucuria, etc.)
• Sentimentele – au o factura mai complexa, sunt stabile si
mai putin intense, iar incarcatura lor cognitiv-evaluativa
este mai mare (dragoste, stima, mandrie, etc.)
• Pasiunile – stabile si de mare intensitate, care se
elaboreaza pe baza unei motivatii intrinseci puternice
pentru lucruri, fiinte si activitati. Ele imping cu mare forta
energetica subiectul la actiune pentru atingerea scopului
pe care sunt centrate.
 TEME DE CASA
TC1: Sistematizati functiile principalelor arii
corticale ale fiecarui lob cerebral. Explicati si
exemplificati notiunea de emisfericitate!
TC2: Faceti coreletii anatomo-functionale in
explicarea senzatiilor, orientarii, memoriei,
afectivitatii.
 Mail to :

• damismed@gmail.com
• feurdean_carmen@yahoo.com