Comunicarea eficientă

Obiectivele lecţiei

Elevii sa defineasca comunicarea;

Elevii sa exprime prin limbajul verbal, para-
verbal, nonverbal diferite mesaje ;
Elevii sa invete tehnici de ascultare activa, de
comunicare eficienta
 Ce este comunicarea?
“Comunicarea este acţiunea de a
comunica şi rezultatul ei. Înştiinţare,
ştire, veste, raport, relaţie, legătură.”
Transmiterea unei informaţii de la
emiţător la receptor

►„Comunicarea este un proces în care oamenii îşi împărtăşesc

informaţii, idei şi sentimente;
► „Comunicarea este o funcţie socială”
► „Comunicarea reprezintă un proces de viaţă esenţial, prin care
animalele şi oamenii generează sisteme, obţin, transformă şi folosesc
informaţia pentru a-şi duce la bun sfârşit activităţile sau viaţa” ;
 Comunicarea are două sensuri , de la “mine către tine” şi de la
“tine către mine”. Aceasta înseamnă să fim dispuşi să îi ascultăm
pe alţii când au să ne spună ceva şi la rândul nostru când avem
ceva de comunicat să o facem aşa încât celuilalt să îi fie uşor să
recepteze mesajul nostru!

Comunicarea pretinde conversaţie,

dialog - a vorbi unul cu altul şi nu
doar a se adresa unul altuia fără a
acorda vreo consideraţie reacţiei
celuilalt.
 De ce comunicăm?
Omul trăieşte în societate …
este înconjurat de OAMENI CU
CARE VINE ÎN CONTACT în
familie , la şcoală , la locul de
muncă , pe stradă , oriunde.

Medicii şi psihologii ne sfătuiesc să avem relaţii bune

cu alţii în primul rând pentru propria noastră bunăstare ,
pentru sănătatea noastră… O persoană paşnică , altruistă ,
care se gândeşte şi la binele altora şi este preocupată
de binele altora este o persoană mai veselă şi
sănătoasă. Egoismul , dimpotrivă conduce la probleme ale
inimii , la stres şi nelinişte.
 Procesul de comunicare

Ascultare activă

Feed - back

Comunicarea există numai dacă devenim

emiţători şi receptori =>
schimb de informaţii în ambele sensuri.
 Ce presupune comunicarea?
A comunica presupune cunoaştere de sine şi
stimă de sine
A comunica presupune conştientizarea
nevoilor celuilalt
A comunica presupune a şti să asculţi
A comunica presupune a înţelege mesajele
A comunica presupune a şti să îţi exprimi
sentimentele
A comunica presupune a accepta conflictele
 COMUNICAREA EFICIENTĂ
O comunicarea eficientă are următoarele caracteristici:
▪ porneşte de la datele realităţii concrete, prezenţa situaţiei;
▪ congruenţa dintre mesajele verbale şi nonverbale;
▪ efect de autoreglare asupra conduitei personale.
▪ facilitarea conştientizării de sine;
▪ adaptarea creativă a persoanei.

Reguli:
1. Lăsaţi-i să vorbească ( nu întrerupeţi, nu oferiţi sugestii, nu
vorbiţi despre sentimente sau probleme similare din experienţa
dvs. sau ajutaţi-i când se opresc).
2. Prindeţi ideea principală şi puneţi-vă în situaţia celuilalt
(angajaţi-vă în înţelegerea celui care vorbeşte, puneţi-vă în locul
vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ceea ce trece).
3. Puneţi întrebări pentru a putea înţelege mai bine (Intrebări
clarificatoare: spui că...?, vrei să spui că...?).
4. V erificaţi dacă aţi înţeles (revedeţi cele mai importante gânduri şi
sentimente ale celui cu care vorbiţi, fără a fi de acord sau a dezaproba).
5. Provocaţi-l să se exprime (întrebaţi-l dacă mai există ceva ce ar vrea
să spună).
6. Fiţi “deschizători de uşă” (invitaţii simple, necoercitive la discuţii)
7. Comportament adaptat (stabilirea contactului vizual confortabil şi
constant, fără a încrucişa braţele; a sta la acelaşi nivel cu vorbitorul – jos
sau în picioare, păstrarea distanţei optime, indicaţii ale înţelegerii: „aha”,
„da”, „înţeleg”, mişcarea capului, formulări scurte)
8. Citarea unor fragmente sau formule care exprimă reflecţii
(repetarea ideii de bază care tocmai a fost enunţată. “Dacă înţeleg, lucrul
care te enervează este...?”
9. Sentimente care se reflectă (repetarea unui cuvânt care exprimă un
sentiment pentru a fi auzit şi acceptat la nivel emoţional: “Te simţi trădat...”)
10. Exprimarea unei dorinţe. (“Mi-aş dori să poţi pune laolaltă toate
piesele componente ale construcţiei tale din nou”)
11. Intrebări cu final deschis . (“Ce crezi că ţi-ar spune dacă i-ai vorbi?”)
 Reviste
Adunări/şedinţe Publicaţii
videoconferinţe
Conferinţe informative

Scrisori Internet
Telegrame Canale de
Mail/Chat
Fax-uri comunicare

Televiziune Discuţii
Telefon
Radio între 4 ochi
 Dialogul comunicării eficiente
1. Taci, dacă nu ai de spus ceva
valoros!
2. Taci, atunci când ai vorbit
destul!
3. Taci, până când iţi vine rândul
să vorbeşti!
4. Taci, atunci când eşti provocat!
5. Taci, când eşti nervos şi iritabil!
6. Taci, când eşti ispitit să bârfeşti!
7. Taci, când eşti ispitit să critici!
8. Taci, cât să ai timp să gândeşti
înainte de a vorbi!
1. Gândeşte-te la un subiect interesant de
discuţie, când nu ai de spus ceva valoros!
2. Ascultă-i şi pe ceilalţi atunci când ai vorbit
destul!
3. Vorbeşte la momentul potrivit!
4. Răspunde inteligent, când eşti provocat!
5. Calmează-te când eşti nervos şi iritabil!
6. Vorbeşte despre partea bună a lucrurilor
când eşti ispitit să bârfeşti!
7. Vorbeşte despre lucruri constructive când
eşti ispitit să critici!
8. Gândeşte-te cum te exprimi astfel încât să
fii înţeles, înainte de a vorbi!
 ARTA COMUNICĂRII EFICIENTE

Arta ascultării

“Motivul pentru care avem două

urechi şi o gură este pentru a vorbi
mai puţin şi a asculta mai mult.”
Zeno din Citium

Arta ascultării este un dar extraordinar pe care îl putem face

celorlalţi, dar şi nouă inşine. Când îi ascultăm pe ceilalţi, le
demonstrăm că ceea ce au ei de spus este important. Le inspirăm
încredere. Chiar şi dacă ce au ei de spus nu ne ajută, trebuie să
fim conştienţi că a-i asculta îi va ajuta pe ei, pentru că aşa cum
florile înfloresc în lumina soarelui, tot aşa oamenii se dezvoltă
când sunt ascultaţi de cineva.
 Ascultare activă
Când îi ascultăm pe cei din jur, putem învăţa. Ascultarea activă este un
principiu de bază pentru dezvoltarea personală. Henry Kaiser spunea:
“Evoluez în momentul în care am în jur oameni mai inteligenţi decât mine
pe care îi ascult. Şi cred cu tărie că oricine este mai informat decât mine
în privinţa unui subiect.”

Nu este uşor să fim buni ascultători. Cea

mai uşoară formă de ascultare este aceea de a
asculta radioul. În rest, este extrem de dificil.
Ce face ascultatul să fie atât de dificil? Ego-ul
nostru. Adesea pretindem că ascultăm, dar
mintea noastră e în cu totul altă parte,
încercând să găsească ceva de spus. Nevoia
de a întrerupe şi de a vorbi este foarte
puternică. Vrem să ne auzim şi pe noi înşine
într-o conversaţie, doar pentru a ne confirma şi
valida existenţa. Şi dacă partenerul îndrăzneşte
să vorbească, în loc să ne oprim după ce ne-
am spus părerea, continuăm să vorbim spre
propria satisfacţie.
 Limbajul tăcerii

A şti să taci când trebuie este o calitate a

omului, preţuită din cele mai vechi timpuri.
Chiar şi prin tăcere oamenii comunică
ceva: aprobare, dezaprobare, discreţie,
raţiune, păstrarea unei taine, admiraţie.

Folosind cu atenţie tăcerea în momente

cheie - cu alte cuvinte pregătindu-ne să
ascultam - putem încuraja vorbitorul să
continue sau să-şi exprime sentimente
şi atitudini pe care, fără îndoială, altfel nu
le-ar fi făcut. Tăcerea este, deci, un
instrument puternic de comunicare, dar
care trebuie folosit cu abilitate.
 Limbajul culorilor
Culorile influenţează şi ele comunicarea. Ele evidenţiează
atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de cei din jur. Culoarea
vestimentaţiei folosită de către manager ne comunică o serie de
lucruri despre acesta. Culorile şi semnificaţia lor
Roşu - om sentimental
Roz - îi place să iubească, să fie iubit şi să aibă grijă de alţii
Portocaliu - este organizat si hotarat sa-si realizeze planul
Galben - doreşte să discute
Verde - îi place schimbarea
Bleu, Albastru - este inventiv
Bleumarin - îi place să fie şef şi să dea ordine
Negru - ştie foarte bine ce are de făcut

Culorile calde (roşu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea

iar cele reci (gri, verde, albastru) o inhibă. Comunicarea se
desfăşoară greoi şi în cazul monotoniei sau varietăţii excesive de
culori.
În final, fiecare om îşi adaptează aceste limbaje non-verbale la
propriul său stil de viaţă.
 Comunicarea nonverbala

Comunicarea nonverbală este o componentă esenţială

în viaţa de zi cu zi. Fie că ne ducem la un interviu, că ţinem
un discurs, că avem o discuţie sau suntem într-o situaţie
care solicită mult autocontrol, comunicarea nonverbală
este factorul de care depinde uneori întregul nostru succes.
 MIMICA – PRIVIREA - GESTICA
Din totalul mesajelor transmise de o persoana si retinute de interlocutor:
7% sunt verbale, 38% sunt paraverbale iar 55% sunt nonverbale.

Când ceea ce spuneţi nu

Acest tip de comunicare are
relevanţă mai mare decât
semnalele verbale şi paraverbale
(tonul vocii, accent, tonalitate etc).
este în concordanţă cu ceea
ce faceţi, interlocutorul va
crede ceea ce vede, adică
semnalele nonverbale ale
corpului dumneavoastră.
Limbajul nonverbal (body
language) este alcătuit din trei
componente:
mimica, privirea şi gestica.
 MIMICA
Mimica se referă la toate
fenomenele pe care le putem
observa pe faţa unui om :
mişcările capului, contactul
vizual, direcţia privirii, zâmbetul.

PRIVIREA
În privinţa privirii, pentru a construi o relaţie de comunicare
trebuie să păstrăm contactul vizual cam 60% - 70% din timp.
De asemenea, există mai multe tipuri de priviri:
oficială, intimă, laterală, care atunci când e însoţită de
zâmbet înseamnă interes, iar atunci când e însoţită de
încruntarea sprâncenelor înseamnă ostilitate. La fel,
închiderea ochilor înseamnă dorinţa de a finaliza interacţiunea.
 GESTICA
Gestica se referă la limbajul
mâinilor în termeni de viteză a
mişcării, grad de tensiune, poziţii,
zone de mişcare, mod de ţinere a
degetelor, distanţa dintre mâini şi
corp.
Identifică mesajele transmise de figurile următoare!

?
Prin ce stări sufleteşti trec persoanele?

?
 BARIELE COMUNICĂRII
Bariera este un obstacol în calea realizării unei comunicări eficiente.
Acestea pot produce efecte nedorite sau genera chiar blocaje în comunicare.
Bariere pot fi: întreruperile, oboseala şi stresul, prejudecăţiile şi personalitatea

Alte bariere pot fi:

- a judeca – “ Eşti un naiv că ai
făcut.....”
- a da soluţii – “Dacă aş fi în locul
tău cu siguranţă l-aş refuza”
- a da ordine – “Fă-ţi tema imediat!”
- ameninţarea – “O vei face sau
dacă nu....”
- moralizarea – “Trebuie să-ţi ceri
scuze de la el”
- evitarea – “Mai bine să vorbim
despre...”
- folosirea excesivă a întrebărilor