UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER TEHNICI CONTABILE ŞI FINANCIARE DE
GESTIUNE A AFACERILOR

RISCURILE AUDITULUI

Schlumberger-Private
 Obiectivul auditului a evoluat de la detectarea fraudelor şi erorilor, proces care presupunea o verificare detaliată a
tuturor operaţiunilor patrimoniale şi a înregistrării lor contabile, la exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a
patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de către societate.

În prezent există mai multe tipuri de audit financiar:

1
•Auditul Riscurilor Financiare

2
•Auditul Operațional

3
•Auditul Conformității

Schlumberger-Private
1. Auditul situaţiilor financiare este efectuat pentru a se determina dacă situaţiile financiare în
ansamblu (informaţiile verificate) sunt prezentate în acord cu anumite criterii care se referă în
special la principiile contabile general acceptate;

2. Auditul operaţional reprezintă analiza oricărei porţiuni a procedurilor şi metodelor

operaţionale ale unei organizaţii, în scopul evaluării eficienţei şi eficacităţii lor;

3. Auditul conformităţii trebuie să determine dacă entitatea examinată respectă anumite

proceduri, reguli sau reglementări definite de o autoritate supraordonată. Indiferent de tipul
de audit este necesară analiza riscului.

Schlumberger-Private
Riscurile în audit - Controlul obiectivelor în audit este planificat în funcție de factorii de risc și de
importanța relativă a acestora.

Riscurile nu au toate aceeași posibilitate de a se realiza; din acest punct de vedere se disting, în general:

•Riscuri
1
potențiale
2 •Riscuri posibile
Riscurile potențiale, adică cele care sunt susceptibil teoretic de a se produce dacă niciun control nu
este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta și corecta erorile care ar putea să se producă; aceste
riscuri sunt comune tuturor întreprinderilor.
Riscurile posibile, adică acele riscuri potențiale împotriva cărora întreprinderea nu dispune de mijloace
pentru a le limita; când astfel de mijloace lipsesc, există o mare probabilitate că anumite erori să se producă
fără să fie detectate sau corectate de către întreprindere.

Schlumberger-Private
Într-o întreprindere, auditorul se confruntă, de regulă, cu următoarele categorii de riscuri:

Riscuri generale specifice întreprinderii

-sunt riscuri de natură să influențeze ansamblul operațiilor întreprinderii.

Riscuri legate de natura operațiilor tratate

-cuprinde date repetitive, punctuale, excepționale

Riscuri legate de concepția şi funcționarea sistemelor

Conceperea sistemelor de descoperire şi de tratare a operațiilor trebuie să
permită prevenirea erorilor sau să detecteze pe cele care s-au produs

Schlumberger-Private
Riscul de audit constă în faptul că erori semnificative există în situațiile financiare și ca auditorul, nedescoperindu-le,
formulează o opinie eronată.
Riscul de audit se divide în 3 componente: riscul inerent, riscul legat de control și riscul de nedescoperire.

 Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de operațiune să comporte erori
semnificative,
 Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operațiune izolată sau
împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operațiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită și corectată prin
sistemul contabil și de control intern utilizate,
 Riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanșate de auditori nu reușesc să descopere o eroare
semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operațiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii
de operațiuni.

Pragul de semnificație – nivelul sau mărimea unei sume peste care

auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate
afecta regularitatea și sinceritatea situațiilor financiare, cât și imaginea
fidelă a rezultatului, a situației financiare și a patrimoniului
întreprinderii.
Pragul de semnificație reprezintă nivelul de eroare sub care întelegerea
și interpretarea situațiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.

Schlumberger-Private
 NORMELE DE REFERINȚĂ ÎN AUDIT
În auditul situațiilor financiare ale unei entități sunt folosite două categorii de norme de referință: norme contabile și
norme de audit.
 Normele contabile
- sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilității care sunt, de regulă, organisme de interes
public, autonome sunt comune și obligatorii pentru toți cei care stabilesc, controlează și utilizează situațiile financiare.
 Normele de audit
- reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea
muncii sale.
1. Codul etic național al profesionistilor contabili
Codul este obligatoriu tuturor profesioniștilor contabili indiferent de activitățile pe care le desfășoară
(contabilitate, audit, consultanță) și indiferent cum își desfașoară activitatea: cele 3 părți care compun Codul se
aplică după cum urmează:
Partea A - tuturor profesioniștilor contabili;
Partea B - numai profesioniștilor contabili liber-profesioniști;
Partea C - numai profesioniștilor contabili angajați.

Obiectivele profesiei contabile constau în îndeplinirea celor mai înalte standarde de profesionalism, atragerea celor
mai înalte nivele de performanță și satisfacerea exigențelor interesului public, iar cerințele de bază pentru
îndeplinirea acestor obiective sunt legate de profesionalismul, încrederea, credibilitatea și cel mai înalt standard de
calitate în activitatea profesioniștilor contabili.
Schlumberger-Private
2. Principii fundamentale

 Integritatea
 Obiectivitatea
 Competența profesională,
grija și sărguința
 Confidențialitate
 Profesionalism

Schlumberger-Private
Independența în audit - Principiul
independenței se aplică tuturor
profesioniștilor contabili în practica liberă
(liber-profesioniștii contabili) indiferent
natura serviciului profesional prestat.

Independența de spirit
(raționamentului profesional): Este
caracterizată prin starea de spirit care
înlesnește obținerea unei opinii neafectate
de influențe, permițând să acționeze cu
integritate, cu obiectivitate și cu prudență
profesională.
Independența în aparență
(comportamentală): evitarea faptelor și
circumstanțelor care pot fi atât de
semnificative, încât o terță persoană, ar
putea ajunge la concluzia normală că
integritatea, obiectivitatea și prudența
cabinetului/societății sau grupului sau ale
unui membru al acestora au fost
compromise.

Schlumberger-Private
VĂ MULTUMIM!!

Schlumberger-Private
BIBLIOGRAFIE

 Note de curs: Auditul Financiar Contabil, Mirea Mariana

 Auditul intern, autor M.Ghita, Editura Economica, Bucuresti, 2004, ISBN 973-
709-051-9
 Audit intern, autori Marcel Ghiţă, Sorin Briciu şi colaboratorii, Editura ULISE,
Alba Iulia, 2005, ISBN 973-87453-1-4
 Auditul intern în sistemul public, autori Marcel Ghiţă, Mihai Sprânceană,
Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2006

Schlumberger-Private