Contabilitatea activelor imobilizate

Activele reprezinta o resursa controlata de întreprindere ca rezultat al

unor evenimente trecute si de la care se asteapta beneficii economice viitoare.

Activele sunt recunoscute în bilantul întreprinderii daca sunt îndeplinite

doua criterii cumulativ:

 este posibila generarea de beneficii economice viitoare aferente

acestora exercitându-se si un control asupra lor;
 costul poate fi determinat în mod credibil.

Activele imobilizate sunt activele unei întreprinderi, destinate utilizarii pe

o perioada îndelungata în activitatea acesteia. Acestea sunt reprezentate prin
bunurile si valorile unei întreprinderi detinute durabil (>1 an), care nu se
consuma la prima utilizare iar valoarea lor se recupereaza esalonat prin
includerea în cheltuielile mai multor perioade contabile în functie de durata de
viata utila.

Activele imobilizate pot intra în întreprindere pe mai multe cai: achizitii

de la terti, productie proprie, aport în natura, donatii,etc. Din punct de vedere
financiar, sunt considerate alocari permanente sau active cu o lichiditate
redusa.

Ţinând cont de complexitatea si trasaturile care le definesc, activele

imobilizate (imobilizarile ) pot fi clasificate în: necorporale, corporale si
financiare.

a) Active imobilizate necorporale - sunt reprezentate prin active

identificabile nemonetare fara suport material si detinute pentru utilizare în
procedul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate
tertilor sau pentru scopuri administrative.

b) Active imobilizate corporale - sunt reprezentate prin bunuri materiale

cu o valoare mai mare decât limita stabilita de lege detinute de agentii
economici si utilizate o perioada îndelungata în productia de bunuri, prestarea
de servicii , închiriere sau scopuri administrative.
 c) Active imobilizate financiare - cuprind resursele financiare investite
de o întreprindere în capitalul altor unitati pe o perioada mai mare de un an si
care aduc investitorilor diverse câstiguri. Exemplu: titlurile de participare,
interesele de participare, alte titluri imobilizate si creantele imobilizate.

În structura activelor imobilizate corporale si necorporale pot fi incluse si

activele imobilizate în curs. Acestea îmbraca forma lucrarilor de investitii care
la sfârsitul exercitiului nu au fost terminate, urmând ca finalizarea lor sa aiba
loc în exercitiile viitoare, când vor fi încadrate în categoria imobilizarilor
corporale sau a imobilizarilor necorporale, dupa caz.

Conturile de imobilizări fac parte din clasa 2 de conturi şi au funcţie contabilă

de activ. Acestea au urmatoarele caracteristici:
• Se debitează cu intrările de imobilizări în patrimoniu, la preţ de
înregistrare, prin achiziţionare, obţinere din producţie proprie, primire
ca aport în natură la capitalul social sau primire cu titlu gratuit (donaţie
primită).
• Au sold final debitor, care reflectă valoarea imobilizărilor existente în
patrimoniu, la preţ de înregistrare
• Se creditează cu ieşirile de imobilizări din patrimoniu, la preţ de
înregistrare, prin casare, vânzare, predare ca aport la capitalul altei
societăţi, sau transmitere cu titlu gratuit (donaţie acordată).
Aceste conturi, prin continutul lor, evidentiază existenta si miscarea
imobilizărilor necorporale , corporale si financiare, reflectate în „Planul
de conturi general” la clasa 2 „Conturi de imobilizări”, prin grupele:
 20 „Imobilizări necorporale”,
 21 „Imobilizări corporale”,
 22 „Imobilizări corporale în curs de aprovizionare”
 23 „Imobilizări în curs i avansuri pentru imobilizări”
 26 „Imobilizări financiare”
 28 „Amortizări pentru imobilizări”
 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a
imobilizărilor”
Amortizarea imobilizarilor corporale

Amortizarea reprezinta recuperarea treptata, din punct de vedere contabil si

fiscal, a costurilor aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii,
instalarii sau imbunatatirii imobilizarilor amortizabile.

Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste

cumulativ urmatoarele conditii:

 Este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea

de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;
 Are o valoare fiscala mai mare de 1.800 lei, la data intrarii in patrimoniu;
 Are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Metode de amortizare:

• Amortizare degresiva
• Amortizare accelerate
• Amortizare lineara

Imobilizarile corporale cuprind:

- terenuri si constructii;

- instalatii tehnice si masini;

- alte instalatii, utilaje si mobilier;

- avansuri acordate furnizorilor de imobilizari corporale si imobilizari corporale

in curs de executie.

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de

intrare a imobilizarilor.

Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare

punerii in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare.

Nu reprezinta active amortizabile:

- terenurile, inclusiv cele impadurite;

- tablourile si operele de arta;

- fondul comercial;

- lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

- bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

- orice mijloc fix care nu isi pierde valoarea in timp datorita folosirii;

- casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de

croaziera, altele decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor.

Conturile de amortizare a imobilizarilor

 Conturile de amortizare a imobilizărilor sunt conturi rectificative de
imobilizări, cu funcţie contabilă de pasiv.
 Se debitează cu amortizarea imobilizărilor ieşite din patrimoniu
 Se creditează cu amortizarea lunară a imobilizărilor aflate în patrimoniu.
 Au sold final creditor care reflectă amortizarea cumulată a imobilizărilor
existente în patrimoniu.

Ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizarilor

Valoarea unei imobilizări se poate modifica pe parcursul existenţei sale
în patrimoniul unei întreprinderi. Modificarea valorii unei imobilizări este
determinată de următorii factori:
• factori interni, care se referă la faptul că imobilizarea respectivă, prin
folosirea ei în procesul de exploatare îşi transferă valoarea asupra
bunurilor şi serviciilor care sunt realizate cu ajutorul ei. Acest transfer de
valoare este ireversibil, ceea ce în literatura de specialitate este
cunoscut sub denumirea de depreciere ireversibilă a valorii imobilizărilor.
• Factori externi, sub acţiunea cărora valoarea unei imobilizări este
influenţată fără a exista o legătură directă cu folosirea acesteia. Practic
valoarea unei imobilizări este influenţată de raportul dintre cerere şi
ofertă de pe piaţă, de acţiunea unor variabile de natură calitativă, care
nu pot fi cuantificate, dar care influenţează valoarea justă a imobilizării
respective. În cazul în care acţiunea acestor factori externi se manifestă
în sensul diminuării valorii unei imobilizări, atunci această pierdere de
valoare, care este considerată conjuncturală, se numeşte depreciere
reversibilă. Expresia valorică a deprecierii reversibile a valorii unei
imobilizări o reprezintă ajustările pentru depreciere.

Conturile de ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoare a

activelor imobilizate
 Se debitează cu diminuarea si anularea ajustarilor aferente
imobilizărilor din patrimoniu
 Se creditează cu constituirea si majorarea ajustarilor
aferente imobilizărilor aflate în patrimoniu.
 Au sold final creditor care reflectă valoarea ajustarilor
aferente imobilizărilor existente în patrimoniu.