RAZBOIUL DIN

AFGANISTAN 1979-1989
Războiul Afgano-Sovietic a durat nouă
ani. Forțele afgane implicate au fost
Partidul Popular Democrat din Afganistan,
de orientare marxistă, susținut de către
forțele sovietice, care au luptat contra
rebelilor islamiști mujahedini. Rebelii au fost
susținuți de mai multe țări, printre care
și Statele Unite ale Americii, Arabia
Saudită, Pakistan și alte state musulmane,
în contextul politic internațional
al Războiului Rece.
La 27 aprilie 1978 în Afganistan a început
Revoluţia din aprilie (Saur), în rezultatul
căreia la putere a venit Partidului
Democrat Popular din Afganistan, care a
declarat țara Republică Democrată.
Încercările autorităţilor să întreprindă noi
reforme care ar duce la dezvoltarea
Afganistanului, s-a întâlnit cu rezistenţa
opoziţie islamice. În 1978, înainte de
întroducerea trupelor sovietice, sa început
războiul civil din Afganistan.
 În martie 1979, în timpul revoltei din oraşul Gherat, a
urmat prima cerere a conducerii afgane de intervenţie
militară sovietică directă (în total au fost adresate astfel
de 20 cereri). Dar Comisia Comitetului Central al
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în Afganistan,
înfiinţată în anul 1978, a raportat la Biroul Politic al
Comitetului Central al Partidului Comunist de evidenţa
consecinţelor negative ale intervenţiei sovietice directe,
şi cererea a fost respinsă.
 Revolta gherilelor de mujahedini, a forțat întărirea
trupelor sovietice la frontiera sovieto-afgan şi prin ordinul
Ministrului Apărării D.Ustinov a început pregătirea pentru
aterizare în Afganistan a Regimentului 105 de desant
aerian. A crescut numărul de consilieri sovietici în
Afganistan: de la 409 - la 4500 persoane, pînă la sfârșitul
lunii iunie 1979.
 S-a ordonat ca trecerea graniţei cu Afganistan să aibă loc la 27
decembrie 1979, ora Moscovei 1500. Dar încă în dimineața zilei de
25 decembrie pe podul de pontoane peste râul de frontieră
Amudaria a trecut batalionul 4 a brigăzii 56 de paraşutişti, care a
avut ca obiectiv de a captura trecerea din canionul Salang pe
drumul de la Termez la Kabul pentru a asigura trecerea fără
probleme a trupelor sovietice.
 O parte din divizia 103 de desanți au sosit la Kabul la ameaza zilei
de 27 decembrie, preluînd controlul asupra aeroportului, blocînd
aviaţia afgană şi bateriile de apărare aeriană. Alte unități ale
diviziei au fost concentrate în zonele desemnate ale Kabulului,
unde au primit sarcina de a bloca principalele obiecte
guvernamentale, unitățile militare afgane alte locuri importante în
oraş şi în jurul lui. Ei au oferit, de asemenea, protecție lui B. Karmal,
care la 23 decembrie, cu cele mai apropiaţi suporteri a fost adus
din nou în Afganistan.
PIERDERILE DIN AFGANISTAN
 La 07 iunie 1988, în discursul său la Adunarea Generală a
ONU, președintele Afganistanului, Najibullah a declarat
că "de la începutul ostilităților în 1978 pînă
la 07.06.1988, din țară au fost uciși 243,9 mii de oameni,
alți 77 mii de oameni au fost răniți.
 Numărul exact de morți în războiul din Afganistan nu
este cunoscut. Ahmad Shah Massoud, în scrisoarea sa
către ambasadorul sovietic în Afganistan, Yuri Voronțov,
din 2 septembrie 1989, a scris că sprijinul PPDA de către
Uniunea Sovietică a dus la moartea a mai mult de 1,5
milioane de afgani iar 5 milioane de oameni au devenit
refugiați.
PIERDERILE SOVIETICE
 După război, în URSS s-au publicat cifrele de soldaţi sovietici morți:
13833 de oameni. Aceste date au apărut pentru prima dată în
ziarul "Pravda" la 17 august 1989. Ulterior, cifra finală a crescut ușor,
din cauza decesului persoanelor rănite și bolnave, după
demobilizarea din forțele armate. La 1 ianuarie 1999 se considerau
decedate până la 15 031 de persoane. Pierderile sanitare -
aproape 54 mii răniți și traumați, 416 mii bolnavi.
 Potrivit profesorului Academiei Medicale Militară din Sankt
Petersburg, Vladimir Sidelnikov, cifrele finale nu includ soldații care
au murit din cauza rănilor și bolilor în spitale de pe teritoriul URSS.
 Într-un studiu al războiului din Afganistan, realizat de către ofițerii
Statului Major General, sub îndrumarea profesorului universitar
Valentina Runova, evaluează 26 000 victime, inclusiv cei morți în
luptă, în rezultatul rănilor și bolilor și cei decedați în accidente.
PERDERI MOLDOVENESTI
În războiul sovieto-afgan au
participat şi originari din Moldova.
Potrivit datelor statistice, numărul
total al soldaţilor moldoveni a
constituit 12 500, dintre care 301 au
fost uciși iar 700 au rămas invalizi.
Patru moldoveni se consideră
prizonieri sau dispăruţi fără urmă în
războiul din Afganistan: Șalari
Mihail, Belekci Ivan, David George,
Vasilkovski Ivan.