Strategii de învăţare

prin cooperare
Evocare Realizarea sensului Reflecţie
Gândiţi – lucraţi Controversa constructivă Recapitularea prin
în perechi – Mozaicul rotaţie
comunicaţi Colţurile Răspunde – Aruncă
Linia valorilor – Interoghează
Turul galeriei
Unul stă, trei circulă
Învăţarea prin cooperare şi
concepte conexe
 Învăţarea prin cooperare
 Învăţarea prin colaborare
 Învăţarea în echipă
 Învăţarea în grup
Modele ale învăţării prin
cooperare
 Johnson şi Johnson
 Au formulat criteriile de calitate ale învăţării prin cooperare
 Slavin
 Grupează metodele de învăţare prin cooperare în două categorii:
metode de studiu în grup în jurul unor sarcini bine structurate şi
metode de învăţare prin proiecte instrucţionale de grup
 Cohen
 Propune patru caracteristici ale organizării lecţiilor bazate pe
învăţarea prin cooperare:
 Formularea unei sarcini de lucru cu final deschis
 Alegerea sarcinii de lucru ce să implice toţi elevii în rezolvarea ei
 Împărţirea sarcinii complexe de învăţare în subsarcini
 Atribuirea de roluri specifice
Caracteristici ale învăţării prin
cooperare
 Interdependenţa pozitivă (cf.Howden & Kopiec,
2000: a scopurilor, resurselor, recompenselor,
sarcinilor, rolurilor, identităţii, ambianţei, situaţiei
imaginare, împotriva intruziunii externe)
 Responsabilitatea individuală: pe fondul unor obiective şi
Interacţiunea directă
 Folosirea adecvată a deprinderilor de cooperare
 Analiza activităţii de grup şi a modului în care s-a
produs învăţarea
Folosirea adecvată a deprinderilor de cooperare

 Abilităţi de cooperare:
 A-ţi aştepta rândul
 A fi atent la nevoile celorlalţi
 A participa în mod egal
 A comunica informaţii
 A oferi sprijin
 A cere ajutor sau lămuriri
 A încuraja
 A explica altora ce au de făcut
 A reformula
 A rezuma ideile cu voce tare
 A căuta consensul
 A critica idei, nu persoane
 A recunoaşte contribuţiile
Folosirea adecvată a deprinderilor de cooperare.
Prevenirea si rezolvarea conflictelor
 A ataca ideile şi nu persoanele
 A nu monopoliza comunicarea
 A nu intra în competiţie
nejustificată şi a urmări un
scop supraordonat intereselor
individuale
 A asculta şi integra opiniile şi
soluţiile celorlalţi
 A nu fi excesiv de critic
 A da feedback constructiv
 A nu discrimina
 A identifica semnele
nonverbale ale conflictualităţii
 A recunoaşte existenţa
conflictului
 A trece în revistă faptele
 A identifica şi exprima
sentimentele (ce simt?, de
ce?, ce simte celălalt? De ce?
Dacă aş fi în locul lui cum m-aş
simţi)
 A-i da seama ce vrea/
urmăreşte cel cu care eşti în
conflict si ce vrei/ urmăreşti tu
 A conştientiza aspectele cu
care toţi sunt de acord
 A produce idei
 A urmări un plan
Folosirea adecvată a deprinderilor de cooperare.
A da feedback

 Sunt utile:
 Feedback-ul descriptiv şi nu evaluativ: spuneţi ce
vedeţi şi nu opinia personală
 Feedback-ul sincer: a fi sincer si autentic, dar
sensibil
 Feedback-ul constructiv: a face comentarii despre
aspecte pe care celălalt le poate schimba
 Feedback la timp
 Feedback clar: exprimat în cuvinte relativ puţine şi
clare
 Feedback selectiv: cel care primeşte feedbac-ul
poate fi întrebat despre ce doreşte să audă
comentarii sau păreri
Categorii de abilităţi sociale (Johnson,
Johnson & Holubec)
 Nivelul Forming: abilităţi necesare în etapa de formare a grupurilor
 Monitorizarea zgomotului
 Monitorizarea participării
 Monitorizarea adresării
 Nivelul Functioning: abilităţi necesare pentru coordonarea, desfăşurarea
activităţilor de grup şi pentru menţinerea climatului cooperant
 Aleferea strategiei de învăţare
 Crearea atmosferei prietenoase şi cooperante
 Nivelul Formulating: abilităţi necesare în prelucrarea conţinuturilor
 Reyumarea cu voce tare
 Legarea conţinuturilor de unele anterioare
 Monitorizarea înţelegerii
 Reamintirea unor conţinuturi
 Expunerea planului de lucru
 Nivelul Fermenting: reformularea materioalelor, rezolvarea conflictelor, căutarea
de informaţii suplimentare:
 Criticarea unor idei
 Înţelegerea raţionamentelor interlocutorului
 Solicitarea argumentării
 Adresarea de întrebări
 Completarea ideilor
 Căutarea mai multor soluţii
 Sintetizarea ideilor
Analiza activităţii de grup şi a modului în
care s-a produs învăţarea

 Prin raportare la obiectivele formulate,

membrii echipei evaluează periodic eficienţa
celor realizate, iau decizii privind menţinerea
sau modificarea anumitor comportamente în
interacţiunile viitoare, construindu-şi astfel
funcţionarea eficientă ca grup.
Structurarea grupului
 Formarea
 Negocierea
 Normarea
 Funcţionarea

 Constituirea coeziunii de grup: siguranţa,

încrederea reciprocă, sentimentul competenţei
personale, sentimentul orientării către ascop,
sentimentul identităţii personale
 Asigurarea comunicării eficiente
Structurarea grupului
 Stadiul 1. Constituirea grupului
 sunt discutate, negociate şi învăţate regulile şi comportamentele acceptabile în grup. Bliss şi Tetley
(1993) sugerează câteva regului ce trebuie discutate în această primă fază de constituire a grupului:
 fiecare din noi purtăm responsabilitatea propriei persoane
 grupul din care facem parte poartă responsabilitatea pentru fiecare din membrii grupului;
 grupul trebuie să aibă o atitudine se sprijinire, încurajare şi ocrotire faţă de fiecare din membrii săi
 grupul este un spaţiu unde te simţi în siguranţă
 fiecare membru al grupului îşi stabileşte poziţia în raport cu grupul
 se discută probleme precum confidenţialitatea celor discutate în cerc, ascultarea activă, atitudinea
pozitivă
 propunătorul insistă asupra creării unei atmosfere în care fiecare din participanţii la activităţi să se
simtă acceptat şi în siguranţă. Exemplul propunătorului este un mijloc important în acest sens.
Această atmosferă este esenţială pentru rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor în grup
 Stadiul 2 Tranziţia spre coeziunea de grup
 Este un stadiu caracterizat prin instabilitatea atitudinilor participanţilor la grup, prin căutarea
identităţii în raport cu grupul, prin trecerea de la dependenţa de o autoritate externă spre auto-
control.
 Este o perioadă în care cadrul didactic trebuie să folosească medierea, negocierea şi rezolvarea de
probleme în relaţia cu grupul şi să sprijine elevii în dezvoltarea unui sentiment al apartenenţei la
grup
 Stadiul 3 Conformarea la norma de grup
 Este stadiul de finalizare a fazei de tranziţie anterioare. Ideile cultivate anterior: acceptarea fiecăruia
din membrii grupului, dezvoltarea încrederii în ceilalţi şi a conştiinţei propriei valori, sentimentul
apartenenţei la grup sunt asimilate de fiecare din membrii grupului.
 Regulile de funcţionare a grupului sunt internalizate şi se extind şi în afara activităţilor de grup.
 Stadiul 4. Stadiul funcţionalităţii grupului
 Este stadiul în care grupul a atins nivelul de maturitate care îi permite să funcţioneze eficient.
Fiecare dintre membrii grupului a asimilat comportamentul responsabil, suportiv, cooperativ pe care
îl presupun activităţile de grup. Rolul propunătorului devine unul de consultant.
Tipuri de grupuri şi tehnici de
constituire
 Formale
 Spontane
 De suport (de bază)

 Aleatoare (prin tehnica loteriei)

 Prin tehnica pasului
 Prin stratificare
 Prin opţiunea elevilor
Caracteristici ale unui grup
eficient
 Toţi membrii au şansa de a se exprima şi de a influenţa deciziile
grupului
 Toate contribuţiile sunta scultate cu atenţie şi ideile principale
sunt evidenţiate
 Fiecare işi dă seama că sarcina de lucru nu poate fi realizată fără
contribuţia fiecăruia şi fără cooperare
 Toţi membrii grupului înţeleg scopul şi rolurile specifice fiecărui
membru al grupului
 Efortul depus este recunoscut şi se oferă feedback
 Grupul are un plan de acţiune la care se face referire permanent
 Se conştientizează şi recunoaşte momentul în care se obţin
produse viabile din activitatea de grup
Roluri în cadrul grupurilor
 Coordonatorul: o persoană disciplinată, ce coordonează munca
echipei
 Conducătorul: o persoană pasionată, impulsivă, extrovertită, care
coordonează activitatea grupului în absenţa coordonatorului
 Originalul: este sursa propunerilor şi ideilor originale
 Evaluatorul: are capacitate de analiză şi gândire logică şi creativă.
Evaluează justeţea ideilor şi argumentelor
 Facilitatorul: diplomat, negociator, mediator, aduce noi idei, pune
întrebări mediatoare
 Specialistul: furnizează cunoştinţe şi abilităţi speciale
 Organizatorul: transformă ideile în sarcini de lucru
 Liantul echipei: menţine echipa unită, aplanează conflictele
 Cronometrorul: se asigură de respectarea timpilor de acţiune
 Raportorul: sintetizează şi prezintă rezultatele
 Oponentul: caută punctele slabe ale argumentaţiei
Situaţii de învăţare care impun
cooperarea
 Învăţarea prin descoperire
 Învăţarea bazată pe proiect
 Învăţarea bazată pe investigaţie
 Învăţarea situaţională
 Învăţarea bazată pe studiul de caz
Mai multe capete la un loc
Momentele aplicării sunt:
 constituirea grupului din 3-4 elevi;
- atribuirea unui număr fiecărui membru al grupului;
 enunţarea unei întrebări sau prezentarea unei probleme;
 formularea, în mod individual, a unui răspuns sau identificarea
unei soluţii;
 se discută în grup răspunsul fiecăruia şi se formulează un
răspuns al grupului;
 învăţătorul spune un număr, iar elevul care posedă acel număr
va prezenta clasei discuţiile din grupul lor.
 Lanţul ideilor
 Ideile pe o temă comună se înlănţuie
 Gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi
(Baloche, 1998)
 Etape:
 Comunicarea sarcinii de lucru: se scrie indiividual pe
tema dată
 Activitate individuală
 Activitate în perechi: se împărtăţesc ideile formulate şi
se formulează un răspuns în pereche
 Activitate frontală: se colectează şi centralizează pe
tablă ideile comunicate de perechi în sinteză
 Cercul exterior - cercul interior sau (Partida
de ceai a pălărierului nebun – Baloche, 1998)
 Etape:
 comunicarea sarcinii de lucruFiecare elev răspunde
timp de un minut la întrebarea: (ex: Care sunt
consecinţele polurăii asupra sănătăţii omulu?)
 Activitatea individuală
 Activitatea în perechi: elevii situaţi în cercul exterior
împărtăşesc răspunsul partenerilor din cercul interior.
Timp de un minut, elevii din cercul interior pun
întrebări pentru clarificarea unor aspecte
 Schimbarea rolurilor: elevii din cercul interior
împărtăşesc răspunsul lor şi răspund la întrebările
colegului.
Mozaic I şi II
 Grupuri casă / grupuri de experţi

 Mozaic I (Johnson, Johnson & Holubec,

1993, Kagan, 1992)
 Mozaic II (Slavin, 1990) : ghidat de întrebări
Graffiti
Unul stă, trei circulă (Baloche,
1998) / One-stay, three- stray
 Focalizat pe exersarea capacităţii de analiză
şi evaluare critică a ideilor

GRUPUL
I GRUPUL
II

GRUPUL
GRUPUL III
IV
 Mai multe capete la un loc:
 Elevii sunt organizaţi în grupuri mici. Fiecare grup
are atribuită o problemă care trebuie rezolvată sau
explicată
 Activitate individuală: fiecare membru al grupului
formulează propria soluţie timp de 1 minut
 Activitate pe grupe: se discută soluţiile si şe formulează un
răspuns de grup
 Activitate frontală: se citeşte în plen problema şi răspunsul
grupului
 Predarea reciprocă (Brown et.al., 1984):
 Se formează grupuri de câte 4-6 elevi
 Se distribuie fiecărui grup o secvenţă a unui text (tot atâtea
secvenţe câţi membri are grupul). Fiecare membru al
grupului citeşte pe rând fiecare text.
 Fiecare membru al grupului joacă pe rând următoarele
roluri:
 Elevul responsabil de o anumită secvenţă rezumă textul citit
pentru colegii de grup
 Elevul formulează o întrebare pentru colegi
 Colegii răspund şi primesc explicaţii suplimentare
 Se fac predicţii pentru conţinutul fragmentului următor şi se
reia bucla acţională în raport cu al doilea fragment.