TEHNOLOGIA DE

CULTIVARE
LA
RAPIȚĂ
(Brassica napus)
 Bune premergătoare sunt culturile care
eliberează terenul până la începutul lunii august,
pentru a asigura condiţii bune de pregătire a terenului
şi acumularea apei necesare răsăririi.
Cele mai bune premergătoare sunt:
 cerealele de toamnă
 cartoful timpuriu
 mazărea
 borceagul de toamnă
 trifoiul roşu după prima coasă
Nu se cultivă după soia și floarea-soarelui
pentru a preveni atacul de Sclerotinia sclerotiorum.
Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după 3
ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după 7-8 ani.
 Rapiţa este foarte pretenţioasă la fertilizare,
fiind o mare consumatoare de elemente nutritive.
Pentru o tonă de seminţe şi producţia de
biomasă aferentă, consumul specific este de 50 - 60
kg azot, 30 - 60 kg fosfor, 40 - 50 kg potasiu, 50 - 60
kg calciu, 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de
microelemente.
Absorbţia elementelor nutritive are loc cu
intensitate din primele faze de vegetaţie; cele mai
mari cantităţi, însă, sunt absorbite în perioada de la
desprimăvărare şi până la începutul fructificării.
Pe solurile cu reacţie acidă, pentru corectarea
acesteia în limitele pH 6,5 - 7,5, se aplică
amendamente cu calciu. 60 - 80 kg.
 Gunoiul de grajd, aplicat direct culturii de rapiţă în
cantitate de 20 - 30 t/ha, a determinat obţinerea de sporuri
economice atât la rapiţă, cât şi la cultura dublă care a
urmat sau la grâul semănat în toamnă. În acest caz se
reduc dozele de îngrăşăminte chimice cu 1 - 1,5 kg N, 0,75
kg P şi 2 - 2,5 kg K pentru fiecare tonă de gunoi de grajd.
Îngrăşămintele chimice aplicate singure sunt
foarte bine valorificate. Dozele de îngrăşăminte pentru
cultura rapiţei în funcţie de producţia planificată şi valorile
cartării agrochimice privind conţinutul în fosfor, potasiu şi
indicele azot sunt, în general, următoarele:
 azot 80 – 180 kg;
 fosfor 50 – 80 kg;
 potasiu 60 - 80 kg.
Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza
de azot se vor aplica sub arătura de bază, iar restul de 2/3
din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu.
 Arătura se va efectua imediat după eliberarea
terenului la adâncimea de 20 - 25 cm, în agregat cu
grapa stelată. În situaţia când solul este uscat şi
arătura nu poate fi efectuată fără a scoate bolovani, se
impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în
agregat cu grapa cu colţi reglabili, urmând ca arătura
să se realizeze după prima ploaie.
Până la semănat arătura se menţine curată de
buruieni, mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa
cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.
Ultima lucrare se execută cu combinatorul la
adâncimea de semănat. Dacă terenul este prea afânat
se tăvălugeşte înainte de semănat, pentru a asigura
încorporarea seminţei la adâncimea optimă. La data
semănatului terenul trebuie să fie bine mărunţit şi
aşezat.
 Sămânţa trebuie
 să provină din anul însămânţării
 să aibă puritatea minimă de 97%
 să aibă germinaţia minimă de 85%
Sămânţa se tratează cu :
 Rapco T7 (6 kg la 100 kg sămânţă)
 Ronilan (1 kg/t)
 50 WP Sumilex WP (1 kg/t)
 Rowral 50 WP (1 kg/t)
Perioada de semănat
 în sudul ţării este 5 - 15 septembrie
 estul, vestul şi nordul ţării, 1 - 10 septembrie
Semănatul mai devreme, în toamnele cu precipitaţii,
favorizează o creştere avansată a plantelor până în iarnă, cu
început de alungire a tulpinii, determină scăderea rezistenţei la
iernare şi dispariţia unui număr mai mare de plante sau a
tulpinilor florifere principale.
 Densitatea plantelor la recoltare, în majoritatea
ţărilor cultivatoare, este de 70 – 80 plante/m².
În ţara noastră, la semănat, se asigură 100 - 150
boabe germinabile/m², pentru, a avea la recoltare 80 - 110
plante/m². La aceste densităţi se asigură o coacere mai
uniformă, datorită reducerii gradului de ramificare a
plantelor, micşorându-se, astfel, pierderile prin scuturare.
Cantitatea de sămânţă este de 6 - 10 kg/ha, în
funcţie de umiditatea solului, textura şi calitatea pregătirii
patului germinativ.
Semănatul se realizează cu semănătorile pentru
cereale, la distanţa între rânduri de 12,5 cm. La această
distanţă culturile luptă mai bine cu buruienile, nu necesită
praşile, sunt mai rezistente la cădere şi se pot recolta
mecanizat în condiţii bune.
Adâncimea de semănat este de 2,5 - 3,5 cm, în
funcţie de umiditatea solului şi textură.
 Combaterea chimică a buruienilor se
realizează cu erbicide
Conținut de humus 2 – 3% 3 – 4%
 Treflan 24 EC 3,5 – 4 4–5
 Balan (180 g/l benefin) 6–7 7–8
 Ro-Neet (720 g/l cycloate) 6–7 7–8
 Dual 500 (500 g/l metalaclor) 3,5 – 4 4–5
 Lasso (480 g/l alaclor) 4–5 5–6
Erbicidele volatile Treflan, Balan, sau Ro-Neet
sunt de preferat, deoarece combat foarte bine
samulastra de grâu sau orz şi numeroase specii de
buruieni anuale, inclusiv Sorghum halepense din
seminţe. Se aplică preemergent şi se încorporează
prin dublă discuire.
Speciile monocotiledonate anuale şi perene
(costrei din rizomi) pot fi combătute prin
aplicarea în vegetaţie (postemergent) a
erbicidelor selective ca:
 Fusilade forte 1 – 1,3 l/ha
 Targa super 1,5 l/ha
 Leopard 1,5 l/ha
 Select super 1,5 l/ha
 Aramo 1,5 l/ha
 Agil 1 l/ha
 Galant super 1 l/ha
 Combaterea dăunătorilor
 Puricii de pământ (Phyllottreta sp.) se combat prin
tratarea seminţelor cu Chinook 200 FS 20 l/t.
 Păduchii cenuşii (Brevicornye brassicae) se combat
cu Sinoratox 35(1,5 l/ha) sau Carbetox 37 (1,5 l/ha)
 Gărgăriţa tulpinilor (Ceutorrhynchus sp.) se
combate prin 3 tratamente cu Sinoratox 35 CE, 3
l/ha. Intervalul de pauză este de 14 - 21 zile.
 Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus) se
combate cu Fastac 10 CE - 0,075 l/ha prin două
tratamente, cu interval de pauză de 7 - 10 zile, sau
cu Sumicidin 20 CE 0,025% în perioada înfloritului.
 Irigarea este necesară în sudul ţării. Se
aplică o udare în toamnă cu 300 - 400 mᶾ
apă/ha, pentru stimularea răsăririi plantelor şi a
formării rozetei de bază până la întrarea în iarnă.
Primăvara sunt necesare udări la începutul
legării primelor silicve cu 400 - 500 mᶾ/ha şi la
încheierea înfloritului cu 500 -600 mᶾ/ha. Udările
târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de
afide.
 Recoltarea este dificilă din cauza scuturării
uşoare a seminţelor.

Recoltarea în două faze se execută când

plantele au culoare galbenă, iar seminţele au început
să se brunifice şi au umiditatea, de 25 - 30%. Tăierea
plantelor se realizează cu vindroverul, la “mirişte”
înaltă de 20 - 25 cm. După câteva zile, în care
seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea
scade la 12 - 14%, plantele se treieră din mers cu
combina, tăind miriştea sub brazda de rapiţă, la
combină făcându-se modificările necesare pentru
prevenirea pierderilor şi a spargerii sau descojirii
seminţelor.
 Recoltarea directă cu combina va fi
efectuată la 5 - 7 zile după aplicarea desicantului
Reglone, 2 - 3 l/ha şi a 150 - 200 l apă, în faza
când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a
început colorarea seminţelor. În momentul
declanşării recoltatului, umiditatea seminţelor
trebuie să fie în jur de 16%.
Lucrarea se execută seara, dimineaţa şi în
cursul nopţii. Seminţele sunt imediat precurăţite şi
uscate la umiditatea de 9 – 10%. Când nu poate fi
asigurată uscarea imediată, depozitarea se va
face în straturi de 5 - 10 cm, necurăţite de silicve
şi se vor lopăta până la scăderea umidităţii la
10%.
 Producţiile obţinute sunt cuprinse între
2.000 – 4.000 kg/ha.
Producţia medie de rapiţă în Europa, în
ultimii ani, a fost în jur de 2.800 kg/ha.
Raportul între producţia de seminţe şi
paie este de 1 : 1,5 - 2.