Farmacoterapie generală

1
 Definiţie
• ramură aplicativă a farmacodinamiei
generale
• studiază:
– indicaţiile M în diferite boli, la diferiţi pacienți

Obiectivul: tratamentul trebuie să fie raţional,

eficient şi sigur pentru pacient!

2
 Rolul farmacoterapiei în
terapeutică
• Etimologie: pharmakon = medicament;
therapie = tratament.

• Rol important – datorită:

• eficacităţii reale;
• sferei largi de acţiuni farmacologice.

3
 Metode farmacoterapeutice
alternative
• Alopatia – unanim acceptată de comunitatea
medico-farmaceutică, fundamentată ştiinţific pe
farmacologia experimentală și clinică; doze
ponderale, de obicei mg;
"contraria contrariis curantur"

• Homeopatia – acceptată de o minoritate de

medici şi farmacişti, fundamentată pe
simptomele produse de remedii; doze
infinitezimale, în diluţii decimale si centezimale.
"similia similibus curantur"
4
 Tipuri de farmacoterapie
• După criteriul farmacografic:
– de atac/de întreţinere
– continuă (perfuzie)/intermitentă
– orală/parenterală

• După criteriul farmacoterapeutic:

– profilactică/curativă
– etiotropă/fiziopatogenică/simptomatică/de substituţie
– de elecţie/de alternativă
– standard (de bază)/individualizată
5
 Medicamente esenţiale
= medicamente necesare satisfacerii nevoilor de
bază ale majorităţii populaţiei, în domeniul
îngrijirii sănătăţii.
- disponibile oricând şi în cantităţi suficiente.

• Listă elaborată de OMS (inițial în jur de 200 DCI,

actual peste 300 DCI) – utilă pt. ţările în curs de
dezvoltare
• Fiecare ţară își adaptează lista în funcţie de
propria morbiditate.

6
 Medicamente esenţiale

• Criterii principale pentru includerea în listă:

– eficacitate certă
– riscul de reacţii adverse să fie acceptabil
– uşurinţă şi comoditate în administrare
– calitate farmaceutică superioară
– disponibilitate pe piaţa farmaceutică
– cost convenabil
– să respecte condiţiile epidemiologice teritoriale

7
 Produse farmaceutice cu asocieri fixe
de medicamente
• Produse ce conţin mai mult de o s.a. – pt.
creşterea aderenței la tratament, atunci când
farmacoterapia necesită mai multe medicamente.
• Condiţia obligatorie – să demonstreze avantajul
asocierii fixe asupra produsului cu o singură s.a.
• Condiţie: subst. asociate să aibă profiluri fcin.
asemănătoare, care să permită acelaşi ritm de
administrare (ex. amoxicilină + acid clavulanic)

8
Produse farmaceutice cu asocieri fixe
de medicamente

• Considerente pozitive:
– nu se poate atinge eficacitatea, în condiţii de
securitate, cu un singur M
– D mai reduse din fiecare component
– M asociat diminuă efectul secundar al M
principal
– aderență mai bună la tratament

9
 Produse farmaceutice cu asocieri fixe
de medicamente

• Considerente negative:
– de obicei creşte nr. de RA (mai ales alergice), cu cât
creşte nr. de M asociate;
– farmacocinetică diferită a componentelor;
– durată de acţiune diferită;
– apariţia interacţiunilor la asociere (ex. inducţia sau
inhibiţia enzimatică);
– optimizarea dozelor, reducerea efectelor adverse şi
limitarea interacţiunilor – foarte complexe şi dificile.

10
 Farmacomania. Farmacofobia

• tendinţe extreme în utilizarea med. –

dăunătoare, trebuie combătute
• Fmania – recurgerea la med. în cele mai
neînsemnate afecţiuni, cu tendinţa de
absolutizare a puterii medicamentelor
• Ffobia – refuzul med., chiar atunci când adm. lor
este necesară, din cauza temerii exagerate de
reacţii adverse.

11
 Principii pentru o farmacoterapie
ştiinţifică şi raţională

1. Diagnosticul – anamneză minuţioasă şi examen

clinic şi/sau de laborator
2. Planul terapeutic – individualizat pt. fiecare bolnav -
obiective:
- “primum non nocere”
- raport beneficiu/risc maxim
- raport beneficiu/cost optim
- uşor de aplicat şi supravegheat
- stimularea capacităţii de refacere a organismului

12
 Principii pentru o farmacoterapie
ştiinţifică şi raţională

3. Stabilirea farmacografiei – individualizat pe criterii

clinice şi farmacocinetice
4. Instruirea bolnavului şi/sau familiei
5. Controlul complianţei
6. Supravegherea terapeutică – controlul eficienţei şi al
RA
7. Optimizarea farmacoterapiei – corectarea medicaţiei
în funcţie de evoluţia pacientului

13
 Principii pentru o farmacoterapie
ştiinţifică şi raţională

8. Încetarea tratamentului medicamentos – condiţionat de:

- obţinerea rezultatului scontat;
- apariţia RA;
- apariţia toleranţei.

! RA care apar la întreruperea bruscă (vezi capitolul

Farmacotoxicologie) - ex. de med. care nu trebuie
întrerupte niciodată brusc: morfinomimetice, beta-
adrenolitice, antihistaminice H2, etc.

14
 Supravegherea terapeutică

• se poate face în funcţie de medicament (! M cu

IT mic) sau în funcţie de bolnav (! la bolnavii cu
riscuri şi cu polipatologie).
• Tipuri de supraveghere:
– comună
– particulară

15
 Supravegherea comună (obișnuită)

Se face pentru toate medicamentele, la toți pacienții

•Obiective:
– supravegherea aderenței
– supravegherea eficacităţii tratamentului
– supravegherea tolerabilităţii
– supravegherea RA
Aderența – calitatea relaţiei medic-bolnav-farmacist.
Consecinţele unei aderențe deficitare:
- ineficienţa farmacoterapiei
- recăderi la întreruperea prematură
- efecte rebound, la întreruperea bruscă
- rezistenţa microbiană 16
 Supravegherea particulară

- pt. med. cu IT mic + pacienţi cu riscuri

Supravegherea eficacităţii – se face pe baza unor

parametri:
- clinici (ex. determinarea TA)
- biochimici (ex. determinarea glicemiei)
- farmacocinetici (prin dozarea Cp - mai ales la
med. cu IT mic)

17