URGENŢE RESPIRATORII

catedra “Urgenţe medicale”

conf. universitar
Larisa Rezneac
 RISCURILE SALVATORULUI
„Salvatorul nu se va expune niciodata la un risc
mai mare decit victima“
-riscuri legate de mediu :
• trafic
• automobilul
• constructii instabile
• gaze si substante toxice
• cabluri electrice

Colaborarea cu servicii speciale ( descarcerare, politie

pompieri )
Apropierea cu grija de victima
 RISCURILE SALVATORULUI

„Salvatorul nu se va expune niciodata la un risc

mai mare decit victima“
– riscuri legate de victima
 infectii : hepatita B, HIV
 otraviri : cianuri, hidrogen sulfurat , substante
corozive, compusi organofosforici
Evitarea contactului cu produse biologice ale
pacientului.
Folosirea materialelor de protectie: masca faciala ,
manusi, ochelari, etc.
Sistemul corpului ce permite
efectuarea respiraţiei se
numeşte –
SISTEMUL RESPIRAТOR
 Sistemul respirator permite corpului
să inspire oxygen şi să expire
bioxid de carbon.
Sistemul respirator anatomic este
divizat în căile respiratorii
superioare şi inferioare
 Limita între căile respiratorii
superioare şi inferioare o
reprezintă coardele vocale,
care sunt localizate în laringe.
 Componentele căilor
respiratorii superioare sunt:
nasul, gura, faringele (divizat
în orofaringe şi nazofaringe),
limba, şi epiglota.
 Componentele căilor
respiratorii inferioare sunt
laringele (c.tiroid şi c.cricoid),
traheea, bronşiile.
 Căile respiratorii superioare

 Nasul - cavitatea care încălzeşte

aerul inspirat, şi filtrează impurităţile
cu ajutorul firelor de păr şi mucus.
 Gura - cavitatea care permite
trecerea aerului în căile aeriene.
 Orofaringe Include partea
posterioară a cavităţii bucale pînă la
rădăcina limbii şi continuă în faringe.
 Nazofaringe Zona dintre meatele
nazale şi orofaringe.
 Epiglota Un organ care protejează
intrarea în trahee în timpul deglutiţiei
sau vomei.
 Laringele - conţine coardele vocale,
ce sunt hotarul dintre căile
respiratorii superioare şi inferioare.
Căile respiratorii inferioare
 Laringele - conţine coardele vocale,
cartilaj tiroid şi cartilaj cricoid :un inel
cartilaginos ce înconjoară complet
traheea la extremitatea inferioară a
laringelui.
 Traheia are aproximativ 11 cm în
lungime la pacientul adult. La
extremitatea inferioară traheia se
divizează în două ramuri spre
plămînii drept şi stîng numite bronşii.
 Bronşiile (dreaptă şi stîngă). Căi
respiratorii ce continuă după trahee
spre plămîni.
 Plămînii Organe unde are loc
schimbul de gaze.
 Diafragma Un muşchi mare
respirator ce separă toracele de
abdomen.
Aparatul respirator superior
 Respiraţia este un proces ce
include inspiraţia şi expiraţia.
 Inspiraţia este procesul de intrare a
aerului în plămîni.
 Diafragma se contractă, mişcîndu-se în
jos, muşchii intercostali plasează
coastele în sus şi în exterior şi crează
o cavitate (un volum ) pentru
pătrunderea aerului.
 Respiraţia este un proces ce
include inspiraţia şi expiraţia.
 Expiraţia este procesul cînd
diafragma şi muşchii intercostali se
relaxează, reducînd volumul cavităţii
toracice.
 Diafragma se mişcă în sus şi coastele
se mişcă în jos şi în interior pe măsură
ce aerul iese din plămîni.
 RESPIRAŢIA ADECVATĂ
 Frecvenţele Normale:
 Adult -12-20 resp. pe minut.
 Copil -15-30 resp/ min.
 Sigar - 25 la 40 resp. pe minut.
 Nou-născut – 40-60 respiraţii pe minut.
 Ritmul:Regulat.
 Calitatea: Sunetele respirării-prezente şi egale
bilateral. Expansiunea pieptului-adecvată şi egală
bilateral.
 Adîncimea:Adecvată.
 Semnele respiraţiei neadecvate:
 Mişcările pieptului sunt minimale, absente,
sau inegale.
 Mişcările respiratorii sunt limitate la mişcări a
peretelui abdomenal anterior (respiraţie
abdomenală)
 În zona nasului sau a gurii nu se simte sau nu
se aude mişcarea aerului, sau volumul
aerului expirat este mai mic decît norma.
 Sunetele respiratorii sunt diminuate sau
absente
 Sunt prezente sunetele patologice: respiraţie
zgomotoasă, dispnee, stridor şi wheesing.
 Semnele respiraţiei neadecvate:
 Frecvenţa respiratorie este foarte rapidă sau
foarte rară .
 Respiraţia este superficială, prea adîncă, sau
dificilă.
 Pacientul este cianotic; culoarea pielii, buzelor,
limbii, pavilioanele urechilor sau lojele unghiale sunt
albastre sau sure.
 Inspiraţiile sunt prelungite (indicînd o posibilă
obstrucţie a căilor respiratorii superioare) sau
expiraţiile sunt prelungite (indicînd o posibilă
obstrucţie a căilor respiratorii inferioare)
 Pacient nu e capabil să vorbească, sau pacientul nu
poate rosti fraze întregi din cauza dispneei
Semnele insuficieţei respiratorii

 Frecvenţa respiraţiei > 30, <10

 Cianoză
 Tonus muscular scăzut
 Implicarea muşchilor accesorii
 Perfuzie periferică dereglată
 Dereglarea nivelului de conştienţă
 Respiraţie zgomotoasă
 Semnele stopului respirator sau
insuficienţei respiratorii totale

 O frecvenţă respiratorie rară (<10/min)

 Tonus muscular flasc
 Inconştienţa
 Frecvenţă cardiacă redusă
 Respiraţie si puls slab sau absent
 Procedeele principale de înlăturare a
dificultăţilor respiratorii cu risc vital pentru
viaţa pacientului sunt:
 Deschiderea şi menţinerea
permeabilităţii căilor respiratorii
 Asigurarea unei ventilaţii artificiale
pentru pacientul ce nu respiră şi pentru
pacientul cu o respirare neadecvată .
 Asigurarea cu oxigen
 Sanarea căilor respiratorii prin aspiraţie.
În cazul unui pacient inconştient, limba devine
flască şi, datorită forţei de gravitaţie cade în
faringele posterior.
Verificarea respiraţiei
 Priviţi expansiunile
toracelui
 Ascultaţi sunetul respiraţiei
 Simţiţi pe obraz aerul
expirat
Eliberarea căilor aeriene
A – Airway
 Hiperextensia capului
 Ridicarea mandibulei
 Deschiderea gurii
 Dacă se
suspicionează leziune
de coloană vertebrală
cervicală:
– Subluxaţia mandibulei
 Curăţarea digitală a
cavităţii bucale

 Se va efectua numai
pentru îndepărtarea
corpilor străini solizi,
vizibili

Oct 2004
Manevra “ hiperextensia capului şi
subluxaţia anterioară a mandibulei”
Verificarea respiraţiei
 Priviţi expansiunile toracelui
 Ascultaţi sunetul respiraţiei
 Simţiţi pe obraz aerul expirat
 Toate acestea nu trebuie să
dureze mai mult de 10
secunde după care hotărâţi
dacă pacientul respiră sau nu
 B – (Breathing) – Respiraţie:
verificarea, restabilirea şi
asigurarea unei respiraţii optime
artificiale
 C – Circulation
 – Circulaţie sanguină: verificarea
semnelor vitale şi suportul a circulaţiei
sanguine prin compresiuni sternale
(masajul cardiac extern).
 În traumatisme include şi controlul
hemoragiei
 Respiră victima?

DA
 Dacă situaţia permite, aşezaţi victima într-o
poziţie laterală de siguranţă
 Sunaţi după ajutor
 Reevaluaţi periodic starea pacientului
Poziţia laterală de siguranţă
Oct 2004
Faza I
Poziţia laterală de siguranţă
Oct 2004
Faza II
Poziţia laterală de siguranţă
Oct 2004
Faza III
Poziţia laterală de siguranţă
Faza IV

Oct 2004
 POZITIA DE SIGURANTA

 Este aplicata persoanelor care sunt

inconstiente , respira spontan , prezinta
activitate mecanica cardiaca ( puls
central) si nu prezinta leziuni traumatice
ale coloanei vertebrale.
 Victima nu trebuie sa ramana in aceeasi
pozitie de siguranta mai mult de 30 de
minute, apoi se intoarce victima pe
partea cealalta
Respiraţia normală absentă

Apel la 903 (112)

Trimiteţi pe cineva după ajutor,

dacă sunteţi singur, mergeţi după

ajutor, dar reveniţi după un minut

şi începeţi efectuarea resuscitării

Respiraţia artificială gură la gură

Pensaţi nasul victimei

Ţineţi-i bărbia ridicată
Inspiraţi adânc
Încercaţi să aplicaţi
cât mai etanş buzele
pe cele ale victimei
Respiraţia artificială

 Expiraţi de 2 ori (1 sec)

în gura victimei
 Verificaţi dacă i se
ridică pieptul
 Păstraţi-i bărbia
ridicată
 Verificaţi mişcările
toracelui
Verificarea revenirii
Oct 2004 toracelui
 Ventilaţia gură-la-nas

 Dacă ventilaţia gură-la-gură este dificilă

 Dacă gura este serios lezată
 Victima este salvată de la înec
 Resuscitarea este facută de un copil
 Motive estetice
 VENTILAREA
 Cum?
Gură-la-nas

Gură-la-gură
 Apăsarea asupra cartilajului
cricoid - manevra Sellick
 Preîntâmpină distensia gastrică si
regurgitarea sau voma

- Degetele arătător se aplică pe partea

anterioară a gâtului şi se apasă, pentru
a induce ocluzia esofagului
 Задний
Posterior
Передний
Anterior

Traheea

Cartilajul tiroid

Cartilajul cricoid
Cartilajul cricoid
Resuscitare numai prin compresiuni toracice

Când salvatorul nu doreşte sau este în

imposibilitate de a efectua ventilaţii gură-la-
gură
Compresiile vor fi aplicate fără întrerupere
cu o frecvenţă de 100/minut
Resuscitarea de bază va fi întreruptă pentru
reevaluarea victimei numai dacă aceasta va
prezenta respiraţii normale
 Apăsaţi pe stern:
Astfel încât acesta să
coboare 4-5 cm
Ritm: 100 /minut

Oct 2004
 Obstrucţia căilor respiratorii

 Obstrucţia căilor respiratorii cu un corp

străin se caracterizează prin prezenţa
unui obiect în căile respiratorii, care
compromite respiraţia.
 ETIOLOGIA OBSTRUCŢIEI CĂILOR
RESPIRATORII
 Corpi străini
 Cădere posterioară a limbii
 Epiglotita
 Laringitele virale sau bacteriene
 Arsuri ale căilor respiratorii superioare
 Edem alergic
 Abces retrofaringian
 Hemangiom subglotic
 Tumori, traumatisme...
OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII
SUPERIOARE

 Obstrucţia uşoară a căilor respiratorii:

– Victima se sufocă, poate vorbi, tuse seacă sau
lătrătoare, crize de apnee - cianoză, tiraj

 Obstrucţia severă a căilor

respiratorii:
– Victima nu poate vorbi, apnee, respiraţie
neregulată, cianoză, epuizare, inconştientă,
convulsii, transpiraţii difuze – stop
respirator
 Semnele unei obstrucţii totale
respiratorii
 Victima îşi strînge gîtul cu mîina sa
 Nu poate mai mult să vorbească
 Ţine gura deschisă
 Face eforturi ca să respire fără ca aerul
să între sau să iasă
 Nu poate mai mult să tuşească
Semnul de Bază în Obstrucţia cu Corpi Străini
Obstrucţia Totală a Căilor Respiratorii; semnul de bază -Sufocarea

Întreabă “ Te-ai înecat cu ceva?”

 Obstrucţia căilor aeriene
superioare

• 5 lovituri interscapulare
• Se va verifica obţinerea
dezobstrucţiei după fiecare
lovitură
• Dacă nu s-a obţinut
dezobstrucţia prin lovituri
interscapulare vor fi efectuate
5 compresiuni abdominale

Oct 2004
Scopul acestor lovituri pe spatele
victimei este de a-i provoca un
acces de tuse şi de a debloca şi
de a expulza corpul străin care
obstrucţionează căile
respiratorii.
Dacă loviturile pe spate nu
sunt eficace efectuaţi
compresări abdomenale:
metoda lui HEIMLICH
 Scopul manevrei este de a comprima
aerul care se află în plămînii victimei
şi de a expulza corpul străin afară din
căile respiratorii printr-un efect de
“piston”.

 În funcţie de poziţia corpului străin,

mai multe suprimări succesive pot fi
necesare pentru a-l expulza.
Poziţia mîinilor pentru compresiunea
abdomenală
 Manevra Heimlich
Poziţia salvatorului în spatele pacientului.
 Compresiuni
abdominale

Oct 2004
OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII
PRIN CORPI STRĂINI LA MATURI

Victima este în
conştienţă

5 compresiuni
toracice

Manevra Heimlich la femeia gravidă

Aplică pumnul între ombilic şi arcul costal,
degetul mare să fie spre abdomen.
Manevra Heimlich
Persoana ce se sufocă devine
inconştientă
 MANEVRA HEIMLICH LA
PERSOANE INCONSTIENTE
 Semnele de eficacitate.

 Corpul străin poate fi deblocat în mod

progresiv în decursul a mai multor
tentative. Eficacitatea acestor manevre
poate fi evaluată în funcţie de :
 Expulzarea corpului străin,
 Apariţia accesului de tuse,
 Reluarea respiraţiei.