Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Emoțiile pozitive
Conf. Univ. Dr. Rodica Enache Studente: Ion Andreea
Alecsandrescu Gabriela
Emoțiile
Emoția este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie și
de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în
activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față
de realitate. Emoția poate fi clasificată ca un sistem de apărare,
întrucât psihologic emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de
reacție a individului dar și comportamentul general.
Emoțiile se referă la o serie de răspunsuri subiective, cognitive,
Darwin a identificat, pe baza modului în care emoțiile se manifestă
în comportament, 9 emoții de bază. Acestea sunt: bucuria,
interesul-excitația, surprinderea, tristețea (uneori desemnată ca
deznădejde-anxietate), furia, frica, dezgustul, disprețul și rușinea.
Clasificarea emoțiilor
Emoții pozitive: bucurie, dragoste, apreciere, pasiune, fericire,
optimism, speranță, surprindere.
Emoții negative: frică, furie, durere, tristețe, disperare, vinovăție,
gelozie, ură, îngrijorare, dezgust, rușine, dispreț.
Emoții neutre: mirarea, curiozitatea, indiferența, neliniștea,
îngândurarea, simțul răspunderii.
Între emoțiile de bază, emoțiile negative sunt mai numeroase decât
cele pozitive. Aceasta arată ca emoțiile negative sunt mai importante
în adaptarea noastră, semnalizand potențiale probleme pe care
trebuie să le rezolvăm pentru a ne adapta sau supraviețui, deși în
general, oamenii par să trăiască mai mult timp emoții pozitive decât
emoții negative (spre exemplu, în diverse analize internaționale,
oamenii se declară mai mult fericiți decât nefericiți).
Emoțiile pozitive
Emoțiile pozitive sunt răspunsuri tranzitorii, multi-sistemice, la
evaluarea favorabilă a circumstanțelor curente de viață. Astfel, dacă
interpretăm ceea ce ni se întamplă ca fiind rău, în disonanță cu
scopurile noastre, vom trăi o emoție negativă; în schimb dacă
interpretăm o experiență ca fiind congruentă cu scopurile noastre,
vom trăi o emoție pozitivă.
Spre deosebire de emoțiile negative, asociate cu tendințe
comportamentale specifice (frica este asociată cu fuga și evitare,
furia cu agresivitate, tristețea cu izolare), emoțiile pozitive predispun
la un spectru mai eterogen de acțiuni. Astfel, când suntem bucuroși,
apare o tendință generalizată de a face ceva, ne vine sa sărim, să
dansăm, să ne facem planuri, să îi îmbrățișăm pe alții spre exemplu,
iar când suntem calmi, nu avem tendința de a face nimic specific.
Clasificarea emoţiilor pozitive
• Bucuria apare atunci când ni se întamplă un lucru pe care îl
considerăm dezirabil, fără să ne fi aşteptat neapărat la el, ca de
exemplu, atunci când ni se face o surpriză sau când primim o
veste bună. Ȋn timp ce de regulă tindem să facem lucruri care
sunt în zona noastră de confort, atunci când suntem bucuroşi
suntem mai deschişi la nou şi astfel învăţăm lucruri noi.
• Recunoştinţa apare atunci când primim ceva ca urmare a
bunăvoinţei altcuiva, deci nu ca urmare a meritelor noastre.
Atunci când suntem recunoscători, tendinţa este de a găsi noi
înşine modalităţi prin care să îi ajutăm pe alţii şi de a fi
generoşi iar câştigul pe termen lung este consolidarea relaţiilor
sociale prin dezvoltarea de noi deprinderi de a exprima
bunătate şi implicare.
• Interesul apare în situaţii considerate sigure, dar care oferă un
grad de noutate.
Clasificarea emoţiilor pozitive
continuare
• Calmul/Mulţumirea apare atunci când interpretăm
circumstanţele actuale ca fiind satisfăcătoare. Este genul de
emoţie pe care o trăim atunci când petrecem o seară frumoasă
în familie sau când admirăm un apus de soare pe plajă.
• Mandria este o emoţie auto-referenţială, care apare atunci când
atingem un obiectiv important.
• Amuzamentul apare atunci când percepem o incongruenţă
socială fără consecinţe serioase, de exemplu atunci când ne
împiedicăm sau facem o greşeală de exprimare. Cel mai
important rol al amuzamentului este acela de a întări legăturile
interumane, având în vedere că râsul “se transmite” prin
contagiune socială şi induce emoţii pozitive celorlalţi.
• Inspiraţia este emoţia pe care o trăim atunci când suntem
martorii unei creaţii sau realizări remarcabile, sau atunci când
simţim imboldul de a crea ceva noi înşine.
Clasificarea emoţiilor pozitive continuare
Veneraţia este emoţia pe care o simţim atunci când ne aflăm în
prezenţa unui lucru măreţ, care ne depăşeste aşteptările sau pare
dincolo de capacitatea noastră de înţelegere.
Speranţa este o emoţie pozitivă care, spre deosebire de
celelalte emoţii prezentate anterior, poate apărea şi în situaţii
negative de viaţă, în care este însă plauzibil ca lucrurile ar putea
să se îmbunătăţească în viitor. Tendinţa comportamentală este
să ne consolidăm resursele de a lupta pentru ce ne dorim.
Iubirea ca emoţie poate fi definită prin prisma tuturor emoţiilor
descrise mai sus, atunci când ele sunt trăite în contextul unei
relaţii interpersonale apropiate. Iubirea poate facilita toate
tendinţele comportamentale descrise anterior si constituie o
importantă forţă motivaţională, cu impact pe termen lung
asupra comportamentului.
Impactul emoţiilor pozitive
asupra vieţii
• Emoţiile pozitive pe care le trăim, de la recunoştinţă, bucurie,
optimism, dragoste, încredere în sine, curiozitate, inspiraţie,
speranţă, amuzament şi până la pacea interioară, joacă un rol
important asupra întregii noastre bunăstări, contribuind, printre
altele, la îmbunătăţirea modului în care gândim, a capacităţii
de concentrare, a condiţiei noastre fizice şi intelectuale.
• Emoțiile pozitive au o influenţă semnificativă asupra vieții
noastre cotidiene, asupra gândirii și crează tipare de gândire
neobişnuite, flexibile, creative și receptive. Starea de emoție
pozitivă are o influenţă benefică asupra comportamentelor
sociale, determinându-ne să devenim mai săritori, mai generoși
şi mai cooperanți. Suntem mai buni cu noi înşine.
Afectivitatea pozitivă ca trăsătură
• Afectivitatea pozitivă poate fi definită ca o trăsătură ce se referă
la diferențe stabile înre indivizi în ceea ce privește trăirea
emoțiilor pozitive și implicarea activă în mediu. Persoanele cu
un nivel ridicat al afectivității pozitive tind să fie vesele,
entuziaste, energice, încrezătoare, în timp ce persoanele cu un
nivel redus al afectivității pozitive trăiesc rareori emoții de
fericire, entuziasm sau încredere.
Afectivitatea pozitivă este o trăsătură relativ stabilă, iar
oamenii raportează niveluri similare ale emoțiilor pozitive
indiferent de context – când sunt singuri sau în societate, acasă
sau la serviciu etc.
Afectivitatea pozitivă ca trăsătură și afectivitatea negativă ca
trăsătură sunt constructe relativ independente. Astfel, cineva
poate să aibă niveluri ridicate ale ambelor, niveluri scăzute ale
ambelor sau una ridicată și cealaltă scăzută.
Emoțiile pozitive și bunăstarea
psihologică
În cazul populației generale, studiile arată că prezența
emoțiilor pozitive, mai ales sub forma fericirii, este asociată cu
starea de bine și sănătatea mentală.
Persoanele reziliente la confruntarea cu evenimente negative
se folosesc de emoțiile pozitive pentru a identifica strategii de
a face față acestora și de a reveni la funcționarea normală.
Emoțiile pozitive au fost asociate și cu alte beneficii cum sunt
un serviciu mai bun, performanțe ridicate și mai mult succes la
locul de muncă. Persoanele cu niveluri ridicate ale afectivității
pozitive au relații sociale mai bune, exprimate într-un număr
mai mare de prieteni și suport social crescut.
Emoțiile pozitive și sănătatea fizică
Afectivitatea pozitivă este asociată cu o longevitate mai mare la
persoanele în vârstă care trăiesc în comunitate.
Afectivitatea pozitivă poate influența sănătatea pe mai multe căi.
Pe de o parte, ea poate avea un efect de tampon în raport cu
stresul și consecințele acestuia, iar pe de altă parte poate
influența sănătatea și prin acțiunea asupra sistemelor imunitar și
cardiovascular. De exemplu, predispoziția de a trăi frecvent
emoții pozitive pare să fi un factor de protecție împotriva răcelii.
Afectivitatea pozitivă este relaționată cu indicatori biologici ai
stării de sănătate (răspunsul imunitar, nivelul de cortizol,
funcționarea cardiovasculară), iar aceste efecte sunt idependente
de cele ale afectivității negative și ale dispoziției depresive.
Concluzii
Afectivitatea pozitivă este asociată cu trăsăturile de personalitate
și de temperament și este un factor independent de afectivitatea
negativă. Absența emoțiilor, prezența unor emoții pozitive de
intensitate exagerată și fluctuațiile crescute ale acestor stări sunt
elemente care fac parte din tabloul clinic al multor tulburări
mentale. Atunci când acestea nu sunt exagerat de intense și nu
fluctuează drastic, prezența emoțiilor pozitive este asociată cu
numeroase beneficii de la creșterea flexibilității cognitive și a
creativității, până la întărirea legăturilor sociale și favorizarea
succesului profesional. Mai mult, prezența emoțiilor pozitive
este asociată și cu numeroase beneficii pentru starea de sănătate
fizică.