Bulimia

Nume: Selesan Diana

Clasa: a XI-a B
• Bulimia, cu denumirea medicala de bulimia nervoasa, constituie o
afectiune in care persoana bolnava sufera de episoade constante de
supralimentare (mancat compulsiv) si senzatie de pierdere a
controlului; se apeleaza mereu la diferite modalitati de a preveni
cresterea in greutate cum sunt varsaturile sau laxativele (purgatia).
Conform Institutului National al Sanatatii Mintale, aproximativ
1% din populatia adulta din SUA sufera de bulimie la un moment dat
in viata, iar 2,8% sufera de mancat compulsiv; se pare ca femeile
sunt mai predispuse decat barbatii sa dezvolte afectiunea (in procent
de 80%), mai ales cele tinere, insa poate aparea la orice persoana
indiferent de sex, varsta, statut economic sau stil de viata. Un fapt
interesant de retinut este ca persoanele bolnave tind sa aiba o
greutate corporala normala pentru varsta si inaltimea lor (chiar
usor crescuta) si ca pot constientiza efectul nociv al
comportamentului lor asupra organismului - ceea ce o si diferentiaza
de anorexie. Insa, un aspect similar cu anorexia consta in faptul ca
este asociata si ea cu simptome de depresie si modificari in
comportamentul social, dar si teama de ingrasare, dorinta
disperata de a slabi si senzatie extrema de nefericire cu privire la
aspectul corporal. Si in cazul sau exista un risc crescut de sinucidere
sau complicatii medicale
• In doctrina de specialitate, bulimia este clasificata astfel: de purgatie (prin
autoinducerea varsaturii sau folosirea laxativelor, diureticelor sau clismelor
dupa supraalimentare) sau de nonpurgatie (se apeleaza la alte metode de
eliminare a caloriilor si prevenire a ingrasarii cum sunt diete stricte, exercitii
excesive si abtinere de la mancare). Pentru un diagnostic pozitiv, medicii
urmaresc urmatoarele criterii: mancat compulsiv, purgatie/curatarea
organismului care apare mai des de 2 ori/saptamana timp de cel putin 3
luni, imagine de sine distorsionata.
• Retineti ca un comportament bulimic este realizat de obicei in secret, deoarece
este insotit deseori de sentimente de dezgust sau rusine, iar ciclul de
supraalimentare si purgatie se repeta continuu. Este important de inteles un fapt
mai putin cunoscut de bulimici, si anume ca purgatia/eliminarea excesului
ingerat nu este eficace pentru a elimina caloriile accumulate (din acest motiv
majoritatea persoanelor ajung sa creasca in greutate in timp), dimpotriva
vomitarea imediat dupa masa va elimina doar 50% din caloriile consumate
(sau mai putin), iar laxativele 10% din calorii, diureticele deloc. Desi puteti
constata o usoara scadere in greutate pe moment, aceasta se datoreaza de fapt
pierderii apei din organism si nu a kilogramelor in plus, deoarece caloriile sunt
asimilate de organism imediat ce sunt introduse in gura.
• Cauze si factori de risc
• Cu toate ca nu este inca identificata cauza exacta a bulimiei, joaca un rol
important factori genetici, psihologici, traumatici, familiali, sociali sau
culturali, fiind deseori vorba de o cumulare a mai multora. Iata si factorii
de risc identificati de specialisti in aparitia bolii: sexul feminin, varsta
(apare adesea in adolescenta tardiva sau in maturitatea timpurie), rude
de gradul intai care se confrunta cu tulburari alimentare (se ia in
considerare o deficienta in nivelul de serotonina din creier), probleme
psihologice si emotionale (respect de sine scazut, perfectionism,
comportament impulsiv, probleme cu stapanirea de sine, depresie,
tulburari de anxietate/obsesiv-compulsive sau evenimente traumatice,
chiar abuz, modificari in stilul de viata - despartirea, mutarea,
pubertatea), presiune sociala (din partea semenilor si a informatiilor din
mass-media ce alimenteaza dorinta de a fi slabi; persoanele care
interactioneaza cu publicul cum sunt actori, dansatori si modele prezinta
un risc crescut in acest sens), presiunea performantei in sport (in
cazul atletilor cum sunt gimnasti, alergatori si luptatori; antrenorii si
parintii contribuie involuntar prin incurajarea de a slabi, a mentine o
greutate redusa si a urma o dieta restrictiva pentru performanta).
• Simptome
• Simptomele pot include: preocupare cu silueta si greutatea, teama constanta
de a se ingrasa, senzatia ca nu puteti controla comportamentul alimentar,
mancatul pana la senzatia de disconfort/durere, consumul excesiv de
alimente dintr-o data, fortarea de a varsa sau efectuarea de exercitii fizice in
mod exagerat, apelarea la laxative, diuretice sau clisme dupa mancat sau la
suplimente pentru scaderea in greutate. Intr-un episod de supraalimentare (de
obicei in secret) se poate ajunge la mai mult de 2000 calorii sau 5000 calorii in
numai o ora, perioada in care persista o senzatie de pierdere a controlului,
urmata de auto-dezgust si vomitarea fortata ce confera persoanelor bolnave o
senzatie de usurare.
• Deseori bulimicii prezinta o greutate normala, insa se percep ca fiind
supraponderali si de aceea boala este mai greu de depistat din exterior; se pot
observa insa achizitionarea de cantitati mari de mancare care dispar subit sau
ambalaje ce indica un consum mare de alimente, apelarea la toaleta imediat
dupa masa eventual semne/miros de voma, ambalaje ale medicamentelor
laxative/de slabit/diuretice sau emetice, exercitii fizice excesive in ciuda
vremii/oboselii/bolii/ranirii din nevoia de a arde caloriile. De asemenea, mai pot fi
prezente inflamatii ale obrajilor sau ale zonei maxilarului, calusuri pe dosul
palmelor si degetelor de la voma autoindusa, decolorarea sau patarea dintilor sau
sensibilitate la alimente fierbinti/reci, crearea unui stil de viata/ritualuri pentru
episoade de supraalimentare si purgatie, retragere de la activitatile uzuale cu
prietenii, scaderea in greutate, respectarea unei diete/control al alimentelor.
Sansele de recuperare cresc cu cat este depistata mai devreme, prin urmare este
important sa urmariti simptomele (inclusiv la persoanele apropiate).
• Diagnostic
• Cand este suspectata bulimia, se realizeaza de obicei o
examinare fizica completa, teste de sange si de urina,
evaluare psihologica ce include o discutie cu privire la
obiceiurile alimentare si atitudinea fata de mancare.
Examinarea fizica poate releva: vase sparte la nivelul ochilor
(de la tensiunea aplicata de varsaturi), gura uscata, obraji
umflati, iritatii si cosuri, mici taieturi si calusuri in jurul
varfului degetelor de la fortarea varsaturilor; testele de sange
pot indica: dezechilibru electrolitic (hipocalcemie), anemie si
deshidratare. In continuare, medicul poate recomanda
radiografii pentru a verifica prezenta fracturilor, pneumoniei
sau a problemelor cardiace si o electrocardiograma pentru
eventuale aritmii (in acest mod se poate realiza si un
diagnostic diferential, excluzand alte tulburari alimentare).
Daca se apeleaza la un medic stomatolog, acesta va identifica
carii sau infectii gingivale (gingivita), iar smaltul dintilor poate
fi indepartat sau ciobit din cauza expunerii la acidul din voma