AMINTIRI DIN COPILĂRIE ION CREANGĂ XI Realizat de către: Eugen Reniță ATENȚIE
Curtea casei noastre era alaturi de gradina vecinilor.
Vecinii aveau în grădină un copac mare cu cireșe care se mereu se coc mai repede ca la noi. Într-o zi am scapat din greșeală mingea mea de fotbal în grădina vecinilor, și ca s-o iau am sărit gardul. Când am ajuns la minge, mi-am dat seama ca era chiar lângă copacul cu cireșe. Am stat puțin să mă gândesc și am zis să mănânc niște cireșe. Cireșele erau atât de bune, încât nici nu am observat cât de repede a trecut timpul. Deodată am auzit strigătul vecinului care se îndrepta furios spre mine. Îndată când l-am observat, am luat-o la fugă ca să nu fiu prins, am sărit gardul si am fugit repede in casă, și ca să nu bănuiasca nimic mama, m-am dus în camera mea unde am stat toată ziua. DATE DESPRE CARTE
• Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări
ale scriitorului român Ion Creangă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic, ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română, fiind considerată de critici capodopera Amintiri lui Creangăfost editată și din copilărie a publicată de mai multe ori, și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. AUTORUL ÎN CONTEXTUL EPCOCII SALE
• Fiecare capitol a fost produsul unei munci
semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora, autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere. Creangă își citea din când în când aceste texte, precum și celelalte scrieri, în fața unui public format din membrii societății literare Junimea. DATE DIN ISTORICUL TEXTULUI
• Izvoarele de inspirație sunt autobiografice, iar
evocarea se face din perspectiva îndepărtată a maturității, fiind dominată de un impuls afectiv greu de stăpânit: nostalgia. Construcția textuală nu urmează rigorile compoziției clasice. In cele patru părti, scriitorul nu urmarește o ordine cronologică a desfășurării faptelor, ci selectarea acelor momente ce constituie puncte de referință în formarea eroului. DETERMINAREA INTRIGII
• Cartea este un “roman” al vârstei inocente și al
formării, al modelării umane. Proiectată în spațiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilăria nu reflectă numai dominanțele vârstei, ci și specificul mediului ambiant. De aceea, “Amintiri din copilărie” este și o evocare a satului tradițional, un tablou fidel al unei lumi trăind in spiritul obiceiurilor fixate printr-o existență multimilenară. PERSONAJELE ȘI SUBIECTUL
• Personajele operei sunt: Nică, Moș Vasile, Părintele Ion, Popa
Oșlobanu, Smărăndița popii, Irinuca, Mătușa Mărioara, Bogorogea, Davidică, Moș Bodrângă, Nic-a lui Costache, Popa Duhu, Bădița Vasile, Trăsnea. • in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr- o tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini, obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi. TEMA, MESAJUL ȘI IMPRESIA
• Tema abordată în această opera este satul, si
viața oamenilor de aici. • Mesajul textului dragostea față de Humulești, și simțim asta anume prin descrierea locurilor, oamenilor, ca motivație esențială a scrierii. • Impresia mea este una bună, a fost ca o călătorie in trecutul îndepartat în care este descrisă viața oamenilor de pe acele timpuri, recomand aceasta carte oricărui copil și chiar oricărui matur. OPINII ALE CRITICILOR LITERARI
• Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului
împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. El însuși scriitor, Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă (a cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire), adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat.”