Leptospirozele sunt boli infecţioase şi contagioase comune
omului şi animalelor, produse de leptospire patogene pentru specia umană şi caracterizate printr-o evoluţie autolimitantă de obicei benignă, dar cu posibilităţi de afectare severă a unor sisteme şi organe, cu risc letal. Formele clinice de manifestare variază de la infecţii inaparente la boli febrile simple, boli febrile cu exantem, meningite seroase, până la forma cea mai severă ictero-hemoragică şi cu insuficienţă renală acută, de obicei letală. Boala lasă imunitate specifică durabilă LEPTOSPIROZA • LEPTOSPIRELE: HABITAT - APE STĂTĂTOARE CĂLDUŢE – LACURI, MLAŞTINI, CANALE (REZISTĂ LUNI), REZISTĂ ŞI LA TEMPERATURI SCĂZUTE, DAR SUNT DISTRUSE DE CĂLDURA USCATĂ. LEPTOSPIROZA EPIDEMIOLOGIE • REZERVOR: ANIMALE (ROZĂTOARE, CARNIVORE) SALBATICE SI DOMESTICE, OMUL INFECTATE
• CALE DE TRANSMITERE: CUTANATĂ-PLAGI/ MUCOASE INTACTE
• CONTACT DIRECT CU URINA SAU ORGANELE INFECTATE • INDIRECT : APA INFECTATA
• SEZONIER (VARA-TOAMNA) IN ZONELE TEMPERATE, CALDE (INUNDATII!)
• PROFESIONAL (ZONE MLASTINOASE, OREZARII, AGRICULTURORI, MINERI, PERSOANE IN CONTACT CU ANIMALE, LABORATOARE) • RECREATIONAL: SCALDAT, PESCUIT DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv se bazează pe:
Date epidemiologice (contactul cu animalele bolnave şi îmbăierea în lacuri, râuri sau ape contaminate); Date clinice (asocierea de sindroame: febril, algic, cutaneo-mucos, meningean, hepatic şi renal); Examene de laborator. LEPTOSPIROZA PENETRARE PIELE/MUCOASE CIRCULATIA SISTEMICA
Bolnavii sunt internaţi în spital în condiţii de izolare iar formele
severe în secţii de terapie intensivă. Tratamentul etiologic se face cu: penicilina G – 2-4-milioane U.I./zi – în formele medii; 4-6 milioane U.I./zi în cele grave, pe o durată de 7 zile, sau cu ampicilină (3-4 g/zi). Antibioticoterapia este eficientă numai când este instituită în primele 3-4 zile d boală (perioada de leptospiremie); după a 6-a zi, nu mai este eficace. Terapia patogenică: soluţii de glucoză, vitamine din grupul B, vitamina C şi K, insulină. În insuficienţa renală acută se recurge la diuretice: manitol 20%, furosemid (200-400 mg/zi) pe cale i.v. şi la soluţie glucozată hipertonă. Dacă bolnavul nu-şi reia diureza sau ureea depăşeşte 400 mg/dl se recurge la hemodializă sau la dializă peritoneală. Tratamentul dietetic are ca obiectiv protejarea ficatului şi a rinichiului. LEPTOSPIROZA TRATAMENT Bolnavii sunt internaţi în spital în condiţii de izolare iar formele severe în secţii de terapie intensivă. Tratamentul etiologic se face cu: penicilina G – 2-4-milioane U.I./zi – în formele medii; 4-6 milioane U.I./zi în cele grave, pe o durată de 7 zile, sau cu ampicilină (3-4 g/zi). Antibioticoterapia este eficientă numai când este instituită în primele 3-4 zile d boală (perioada de leptospiremie); după a 6-a zi, nu mai este eficace. Terapia patogenică: soluţii de glucoză, vitamine din grupul B, vitamina C şi K, insulină. În insuficienţa renală acută se recurge la diuretice: manitol 20%, furosemid (200-400 mg/zi) pe cale i.v. şi la soluţie glucozată hipertonă. Dacă bolnavul nu-şi reia diureza sau ureea depăşeşte 400 mg/dl se recurge la hemodializă sau la dializă peritoneală. Tratamentul dietetic are ca obiectiv protejarea ficatului şi a rinichiului.
PROFILACTIC: PREVENIREA CONTAMINĂRII (PROTECŢIA
MUNCII, DERATIZARE, EDUCAŢIE SANITARĂ, DEZINFECŢIE, PROTEJAREA BAZINELOR DE ÎNOT DE ŞOBOLANI, CÂINI,) + AB PROFILACTIC DUPĂ EXPUNERE + VACCIN (SEROTIPUL ICTEROHAEMORRHAGIAE) ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
Asigurarea condiţiilor optime de spitalizare şi
de îngrijire Supravegherea bolnavilor Însoţirea pacientului pentru investigaţii şi recoltarea produselor de laborator Administrarea tratamentului prescris de medic şi educarea pacienţilor în ceea ce priveşte regimul igieno-dietetic