Bolile renale

Profesor Minodora Mazur

Rinichiul normal si functiile lui

Rinichii sunt organe-pereche, de forma

unor boabe de fasole, situate
retroperitoneal, de fiecare parte a
coloanei vertebrale. La adult, fiecare
rinichi cantareste circa 150 g, avand o
lungime de 12 cm, o latime de 6 - 7cm si
o grosime de 3cm
 Functiile Rinichiul

Functia principala a rinichiului este de a

elimina produsii catabolismului si excesul de
apa din sange. Rinichii filtreaza circa 200 litri
de sange in fiecare zi si produc circa 2 litri de
urina. Produsii catabolismului se formeaza in
urma proceselor metabolice normale din
organism. Rinichii, de asemenea, detin rol
important in reglarea nivelurilor de minerale
(calciul, sodiul si potasiul) din sange
 Rinichii produc hormoni
cu functii importante in organism

forma activa a vitaminei D, ce regleaza absorbtia

calciului si a fosforului din alimente,
conditionand la intarirea oaselor
eritropoetina, ce stimuleaza maduva osoasa sa
produca celule sangvine rosii
renina, care regleaza volumul de sange si
tensiunea arteriala
Pielonefrita acută
 Pielonefrita acută

PA este o inflamație acută de origine bacteriană la nivelul

rinichilor și pelvisului renal.Pielonefrita acută afectează
toate categoriile de vârstă, în special copiii, incidența cea
mai mare regăsindu-se în jurul vârstei de 3 ani. În cele mai
multe cazuri, pielonefrita apare după o infecție de tract
inferior (cistită) netratată sau tratată necorespunzător.
 Etiologie

În pielonefrita acuta intervin cel mai frecvent bacteriile si

mult mai rar alți germeni, virusuri, fungi, micoplasme.
Dintre bacterii , Escherichia Coli este germenul cel mai
frecvent întâlnit în proporție de 70-90% în infecțiile
necomplicate și 20-40% din cele complicate.
 Etiologie

Alți agenți patogeni implicați în apariția pielonefritei:

Klebsiella, Proteus, Staphylococcus Saprophyticus,
Chlamydia, etc. Candida este considerată cea de-a
doua cauză de pielonefrită acută de etiologie
nosocomială fiind suspicionată la pacienții ce nu
răspund la tratament corespunzător.

Etiologia virală este foarte rar identificată în practică.

 Patogenie
În mod normal, la nivelul tractului
urinar nu se află germeni (cu excepția
uretrei anterioare). În anumite condiții
germenii pot coloniza tractul urinar
prin doua căi : calea hematogenă și
calea ascendentă (cea din urmă fiind
cea mai frecventă) . Într-o stare
septică, se eliberează în circulației de
la nivelul unor focare de infecție
germeni patogeni. Aceștia ajung la
nivelul rinichiului, pe care îl
însămanțează mai ales în prezența
unui factor obstructiv (calea
hematogenă).
 Patogenie

În mod normal, în uretra anterioară se pot

regăsi streptococi, stafilococi sau germeni de
tipul lactobacililor. De la acest nivel,
bacteriile pot acescensiona și pot pătrunde
în vezica urinară. Datorita uneori factori
favorizanți , germenii pot ajunge până la
nivel renal declanșând o inflamație acută a
rinichiului și pelvisului renal(calea
ascendentă).
Factorii favorizanți
• refluxul vezico-ureteral • boli cronice
• factorii de tip obstructiv (litiaza • constipația
renală, tumori ale căilor urinare) • reducerea aportului lichidian
• anomalii ale tractului urinar • tulburări neurogene vezicale
• actul sexual • cateterul de lungă durată
• diabetul zaharat
• deficiențe imune • explorări invazive
• afecțiuni neurologice ( scleroza
multiplă , traumatismele
vertebrale)
• denutriția
 Factorii de protecție ai tractului urinar
• fluxul urinar
• pH-ul acid
• flora microbiană saprofită
• factorii bacteriostatici : lisozimul , IgG, IgA
• valvele vezico-ureterale
• proteina Tamm-Horsfall
• secreția prostatică – ce prezentă substanțe de tip bactericid
• polimorfonuclearele
Tipurile clinice PA

• pielonefrită acută forma comună

• pielonefrită acută formă septică – se asociază deobicei cu un
factor obstructiv , prezentând un tablou clinic grav.
• pielonefrită acută gravidică
• pielonefrită acută la diabetici – tabloul clinic este mai puțin
exprimat; poate decompensa diabetul.
• pielonefrită acută complicată cu insuficiență renală acută
 Simptome
Cel mai adesea debutul pielonefritei este brusc cu febra 39-40°
C însoțită de frisoane , transpirații , cefalee, grețuri , vărsături
și stare generală alterată. Pacienții prezintă dureri lombare, de
obicei bilaterale, cu caracter colicativ în cazul prezenței unui
factor de tip obstructiv. Tabloului clinic se mai asociază
polachiuria, alguria, disuria. La persoanele diagnosticate cu
diabet zaharat durerea poate lipsi.

La examenul clinic se observă sensibilitate la nivelul lojelor

renale , rinichi mariți în volum, manevra Giordano pozitivă. La
unii bolnavi se poate evidenția un rinichi ptozat foarte sensibil
la palpare.
 Diagnostic. Examenul paraclinic

• Examenul urinii : macroscopic urina este tulbure. Sumarul de

urină va evidenția leucociturie , hematurie, cilindrii
leucocitari. Proteinuria poate fi prezentă având valori
cuprinse intre 0,5 g/24h și 1g/24h.Urocultura este pozitivă
( peste 100.000 germeni/ml) și se recoltează înaintea
instituirii tratamentului.
• Hemoleucograma ne poate indica leucocitoză cu netrofilie
.Probele inflamatorii de tipul VSH,proteina C reactivă ,
fibrinogen vor fi crescute .Hemocultura poate fi pozitivă în
20% din cazuri, permițând izolarea germenului.
 Ecografia relevă
rinichii mariți în volum și prezența unui factor de
obstrucție Una sau mai multe zone hipoecogene
pot ridica suspiciunea prezenței unor
microabcese.
Radiografia renală simplă evidențiază umbrele
renale mărite în volum. Uneori se poate observa
calcificări la nivelul ariei renale sau pe traiectul
ureterului ce relevă prezența unui factor
obstructiv.
La urografia intravenoasă se pot observa rinichii
mariți în volum,stenoze uretrale sau de joncțiune
pielo-ureterală, tumori, etc.
 Diagnostic diferențial

• apendicita acută
• pancreatita acută
• colecistita acută
• pneumonia bazală
• tuberculoza renală – poate debuta uneori ca o PNA
• sarcină ectopică
• diverticulită
• boala inflamatorie pelvină
Tratamentul în pielonefrita acută

Tratamentul pielonefritei acute presupune antibioterapie

administrată în prealabil după recoltarea uroculturii si hemoculturii.
Cele mai frecvente antibiotice utilizate sunt cele cu spectru larg de
acțiune. Aceste pot fi adminitrate intravenos sau per os. Se poate utiliza
Ciprofloxacină 500 mg /12 h , Norfloxacină 400 mg /12 h timp de 14
zile.În cazurile mai severe pacientul va fi internat, tratamentul
administrându-se intravenos . În aceste cazuri se pot asocia două
antibiotice : Ampicilină 1g/6h cu Ciprofloxacină 500 mg /12h .
Tratamentul va fi administrat pe o perioadă de 2-6 săptamâni.
Complicații

• insuficiența renală acută de regulă reversibilă

• necroză papilară
• supurație renală : abcese renale , microabcese , flegmon
perinefritic
• septicemie
• Evoluție
• Evoluția pielonefritei este în general favorabilă sub tratament
antibiotic dar poate fi prelungită, nefavorabilă în cazul prezenței
unui factor obstructiv.
Evoluție

• Evoluția pielonefritei este în general favorabilă sub tratament

antibiotic. Evoluția poate fi prelungită, nefavorabilă în cazul prezenței
unui factor obstructiv.
Pielonefrita cronică
 Cauzele pielonefritei cronice

• uropatia obstructive
• calculii de struvita
• reflux uretero-vezical
• Pielonefrita xantogranulomatoasa

Pielonefrita cronica determina aproximativ 2%-3% din bolile

terminale renale.
 Simptomele pielonefritei cronice

Semnele si simptomele sunt adesea vagi si inconstante. Unii pacienti

au febra, durere in flanc sau durere abdominala, stare generala
alterata sau anorexie. In pielonefrita xantogranulomatoasa, de obicei
se poate palpa o masa unilaterala renala.
Diagnosticul pielonefritei cronice

• Diagnosticul se bazeaza pe analiza urinei, cultura si teste imagistice.

• Sumarul de urina ne poate indica leucociturie, hematurie, proteinurie
(atunci cand apare si afectarea glomerulara). Mai pot aparea
modificari la testele functionale renale: BUN, urea si creatinanina
crescute.
Diagnosticul pielonefritei cronice

• Radiografia renala simpla poate identifica prezenta litiazei renale.

• La ecografia renala se vizualizeaza rinichi mici, cu o corticala
subtire, uneori cu prezenta de calcificari sau abcese, indicele
parenchimatos este redus, calicele sunt mici, dilatate.
• Urografia intravenoasa observa sistemul pielocaliceal deformat. CT litiaza renală
• Cistouretrografia mictionala identifica cel mai frecvent reflux
vezico-ureteral.
• Computer-tomografia este indicata in special la cazurile la care
diagnosticul nu este unul cert sau la cazurile la care sunt prezente
si complicatii.
• Scintigrafia renala este cea mai sensibila metoda de identificare a
pielonefritei cronice.
 Tratamentul pielonefritei cronice

• Tratamentul consta in antibiotice si corectarea bolilor

structurale.
• Leziunile renale ce se instaleaza consecutiv pielonefritei
cronice sunt ireversibile.
Glomerulonefrita
 Glomerulonefrita

GN este o boală a sistemului renal care apare ca urmare a inflamației

glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de filtrarea sangelui.
Boala apare de sine stătător sau ca o consecință unor afecțiuni
precum lupus sau diabet. Pe termen lung și lăsată netratată,
glomerulonefrita poate duce la deteriorarea rinichilor.
Tipuri de glomerulonefrită

• Există două categorii mari de glomerulonefrită, acută și cronică.

Forma acută debutează brusc și are manifestări clinice intense; poate
apărea după o infecție la gât sau de piele și uneori se vindecă de la
sine. Alteori, boala afectează rinichii și poate evolua în insuficiență
renală în lipsa tratamentului.

• Glomerulonefrita cronică, pe de altă parte, are o evoluție de lungă

durată, uneori chiar în lipsa simptomelor. În multe cazuri, duce la
insuficiență renală.
 Cauzele GN

Cauzele glomerulonefritei variază în funcție de tipul bolii. Astfel,

glomerulonefrita cronică se dezvoltă în timp, boala putând fi depistată
după un număr de ani în care simptomele au fost absente. Varianta
cronică a bolii nu are o cauză certă. Există, de asemenea, situația
apariției bolii de tip familial, situație în care boala apare la bărbați tineri
și se asociază cu probleme de vedere sau auz.
Alte posibile cauze includ: existența unor boli ale sistemului imunitar,
cancerul, expunerea la solvenți hidrocarbonați
Glomerulonefrita acută, cauze:

• Infecție cu streptococi sau stafilococi - glomerulonefrita acută poate

apărea la circa 1-2 săptămâni
• Endocardită infecțioasă - apare ca urmare a răspândirii unei bacterii în
sistemul circulator
• Infecție virală (cu virusuri) - virusul HIV, infecția cu virusul hepatitei B
sau C pot declanșa glomerulonefrita acută;
• Boli ale sistemului imunitar - lupus, sindromul Goodpasture
• Afecțiuni care irită glomerulii - hipertensiunea arterială, nefropatia
diabetică, glomeruloscleroza focală și segmentară;
• Excesul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
precum ibuprofen, aspirină sau naproxen.
 Simptomele GN
• Simptomele glomerulonefritei, similare cauzelor, depind de tipul bolii.
Glomerulonefrita cronică poate fi prezentă fără simptome sau:
• sânge sau proteine în urină;
• urină spumoasă;
• urinări frecvente pe timpul nopții;
• dureri abdominale;
• hipertensiune arterială;
• umflarea gleznelor, a feței sau a mâinilor;
• hemoragii nazale frecvente.
 Glomerulonefrita acută se manifestă prin
simptome

• urină de culoarea închisă (maronie), datorită prezenței sângelui în

urină (hematurie)
• urinări rare
• dureri articulare
• amețeli
• febră
• dureri abdominale
• tuse persistentă
• hipertensiune arterială
 Complicatii

• Insuficiența renală - pierderea funcției de filtrare poate duce la acumularea

resturilor în organism. Există inclusiv riscul să fie nevoie de dializă de
urgență - proces prin care sunt eliminate excesul de lichide și resturile din
sânge. Mai mult, insuficiența renală cronică apare atunci când rinichii
funcționează doar la 10% din capacitatea normală. Tratamentul constă în
dializă sau transplant de rinichi;
• Hipertensiunea arterială - deteriorarea rinichilor și acumularea resturilor în
sânge poate cauza hipertensiune;
• Sindromul nefrotic - apare atunci când există un exces de proteine în urină
și o lipsă în sânge. Se remarcă prin umflarea pleoapelor, a abdomenului și a
picioarelor și nivel ridicat al fracției LDL colesterol
 Diagnostic

• Teste de urină - dacă există globule roșii (eritrocite) în urină, acest lucru indică o
posibilă infecție a glomerulilor. Prezența globulelor albe în urină indică existența unei
inflamații în organism, iar un nivel crescut al proteinelor indică degradarea nefronilor
(unitatea structurală și funcțională a rinichilor). De asemenea, un nivel crescut al creatinei
sau al ureei indică posibile probleme ale aparatului renal;
• Testele de sânge - un nivel crescut al creatinei și al ureei serice indică o funcționare
deficitară a rinichilor, din moment ce aceste elemente considerate deșeuri ajung în sânge;
• Testele de imagistică - dacă în urma analizelor urinei și ale sângelui apar anomalii,
doctorul poate recomanda radiografii sau testare CT (computer tomograf);
• Biopsia rinichilor - se realizează în special la adulți și implică introducerea unui ac
special pentru a extrage mici porțiuni de rinichi în vederea examinării la microscop. Acest
test are drept obiectiv determinarea cauzei inflamației. Testul este necesar în cele mai
multe cazuri atunci cand au existat cazuri de glomerulonefrita în familie, dacă a mai fost
diagnosticata aceasta afecțiune și anterior, sau în situația unei evoluții nefavorabile pentru o
diagnosticare corectă a glomerulonefritei.
 Preventie
• controlul tensiunii arteriale și al glicemiei, pentru a preveni nefropatia
diabetică;
• stil de viață sănătos, axat pe alimentație echilibrată și mișcare;
• renunțăre la fumat;
• De tratat infecțiile streptococice;
• evita infecția cu HIV sau virusul hepatic;
• antiinflamatoare la recomandarea medicului și în dozele indicate;
• De redus consumul de sare, pentru a minimiza retenția de apă,
edemele și hipertensiunea arterială;
• restricționează consumul de proteine și potasiu;
• evită consumul de droguri.
Insuficienta renala
Insuficienta renala

• Insuficienta renala este afectiunea in care rinichii isi pierd, partial sau
complet, abilitatea de a functiona normal. Insuficienta renala este un
pericol, deoarece apa, produsii catabolismului si substantele toxice nu
mai sunt eliminate de catre rinichi, ci sunt retinute in organism.
Deteriorarea functiei renale are loc treptat, de obicei de la cateva luni
pana la cativa ani.
• De asemenea, insuficienta renala genereaza si alte probleme :
anemia, hipertensiune arteriala, acidoza, dereglarea concentratiei de
colesterol, de acizi grasi, patologii osoase.
Cauzele insuficientei renale
• diabetul zaharat tip I si II cauzeaza nefropatia diabetica ce conduce la
insuficienta renala cronica
• hipertensiunea arteriala necontrolata poate afecta rinichiul in timp
• boala polichistica renala
• folosirea analgeticelor: acetaminofen si antiinflamatorii
• ateroscleroza
• obstructia cailor urinare de catre calculi vezicali, adenom de prostata,
stricturi
• patologii vasculare : arterita, vasculita
• infectia HIV, folosirea drogurilor, amiloidoza, lupus eritematos sitemic,
Simptomele insuficientei renale
• Insuficienta renala are o evolutie lenta si prezinta putine semne si
simptome in fazele de debut.
• Unele semne si simptome sunt evidente : urina tulbure sau de culoare
inchisa prezenta sangelui in urina (hematurie), mictiuni frecvente, in
special noaptea, cantitate redusa de urina, durere sau dificultati in
timpul mictiunii.
• Simptome legate de incapacitatea rinichilor de a elimina toxinele si
lichidele in exces din organism sunt : edeme ale pleoapelor,
membrelor superioare si inferioare, hipertensiune arteriala, oboseala,
anorexie, prurit persistent si generalizat, crampe musculare, cefalee,
slabiciune pronuntata, dispnee, greturi si voma, pierderi de
cunostinta, dureri severe osoase, prurit, echimoze.
Testele pentru insuficienta renală

• analize de sange si urina: uree, creatinina si sumar de urina.

Calcularea Ratei de Filtrare Glomerulara (RFG) este importanta pentru
aprecierea stadiului afectiunii
• electrolitilor si balanta acido-bazica.

• Pacientii cu diabet zaharat vor efectua un test urinar anual pentru

masurarea cantitatilor mici de proteine din urina (un raport
albumina/creatinina urinara de 30 - 300mg/g find considerat
definitoriu pentru microalbuminurie).
 Examene complementare in depistarea insuficientei renale

• ecografia - indica forma si structura rinichilor si pune in evidenta o

eventuala obstructie a cailor urinare ce poate cauza boala cronica
renala
• tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara - permit
vizualizarea mai detaliata ale organelor interne, inclusiv a rinichilor
• biopsia renala - permite examinarea morfologica a tesutului renal
Tratamentul insuficientei renale

• Primele masuri recomandate pacientilor cu insuficienta renala sunt

modificarile in regimul alimentar, in special reducerea aportului de
proteine, pentru a incetini acumularea reziduurilor in organism si
pentru a limita greturile si varsaturile asociate bolii cronice de rinichi.
• Regimul hipoproteic este recomandat persoanelor care sufera de
insuficienta renala pentru a preveni progresia deteriorarii renale.
Dieta este uneori bazata si pe o restrictie a aporturilor de sodiu si de
kaliu. Pentru unii bolnavi, restrictia lichidelor poate fi, de asemenea,
necesara. Iar daca boala croinica de rinichi este insotita de diabet
zaharat), se recomanda si un regim hipoglucidic.
Obiectivele regimului alimentar
•:

•aportul de proteine limitat 0,6g/kg/zi, minimul de proteine – 25-30

g/zi.
•aportul de sodiu și potasiu redus
•aportul de fosfor poate fi limitat
•aporturile de calciu: este necesara suplimentarea cu 1 g de calciu,
alaturi de vitamina D.
•suplimentele de magneziu nu sunt recomandabile
•aportul hidric este limitat doar in conditiile unei retentii de apa.
•aportul caloric : se recomanda cca 35 kcalorii la kg corp pe zi, adica
de aproximativ 1500 kcalorii, la femei, si 2200 - 3000 kcalorii pe zi,
la barbati.
 Masuri de prevenire a insuficientei renale
• Persoanele cu risc crescut de insuficienta renala trebuie sensibilizate asupra
potentialelor riscuri. In plus, ele trebuie informate in legatura cu semnele de
alarma - atitudinea preventiva trebuie adoptata cat mai curand posibil, inainte de
aparitia semnelor de insuficienta renala.
• Insuficienta renala nu poate fi vindecata, dar complicatiile sale pot fi reduse in
conditiile aplicarii unor masuri preventive :
• masurarea regulata a tensiunii arteriale
• respectarea cu strictete a tratamentelor recomandate pentru bolile cronice -
diabet zaharat, lupus, hipertensiune arteriala
• renuntarea la fumat - la diabetici, tabagismul poate accelera afectarea vaselor
sanguine mici
• evitarea folosirii excesive a medicamentelor eliberate fara reteta
• tratarea prompta a infectiilor urinare sau a oricarei alte afectiuni a cailor urinare
 Tratamentul medical al insuficientei renale

Obiectivele :
• incetinirea progresiei bolii
• tratamentul factorilor cauzali si declansatori
• tratamentul complicatiilor bolii
• substituirea functiei renale pierdute
• Daca deteriorarea functiei renale continua in pofida tratamentului
administrat, se recurge la dializa sau la transplant renal.
Sindromul nefrotic
 Sindromul nefrotic

• este o boală renală ce apare în cursul evoluției diverselor leziuni

morfologice din cadrul unor nefropatii glomerulare primitive sau
secundare. Este definit prin: proteinurie mai mare de 3,5 g/24 ore
(eliminarea proteinelor în urină), proteine serice totale scăzute ( <6
g/dl), albumina serică sub 3 g/dl, alfa 2 globulinele peste 12%.
Deasemenea observăm lipemie peste 1000mg/dl, colesterol seric
total mai mare de 300 mg/dl și edeme.
 Semnele sindromului nefrotic

Elementul principal al sindromului nefrotic este

reprezentat de proteinuria masivă, fiind determinată de
creșterea permeabilități membranei glomerulare. Marea
majoritate a pacienților (90%) cu sindrom nefrotic prezintă
o boală de sistem, asa cum este diabetul zaharat,
amiloidoza, lupusul eritematos sistemic, iar restul prezintă
o afecțiune renală
 Sindrom nefrotic PUR
 
• prezența proteinelor în urină (proteinurie) peste > 3 g/zi, în special
reprezentate de albumină (albuminurie)
• scăderea nivelului de proteine în sânge (hipoproteinemie) < 6 g/dl
• scăderea albuminei în sânge (hipoalbuminemie) < 3 g/dl
• retenție salină și apariția edemelor periferice
• modificări ale metabolismului lipidic: (hiperlipemie, lipidurie,
hipercolesterolemie)
• tulburări de coagulare a sângelui
 Sindrom nefrotic IMPUR

• hematurie (prezența hematiilor în urină) >10.000/mm3

• HTA – hipertensiunea arterială
• insuficiență renală
• proteinurie neselectivă
 Cauzele Sindromului nefrotic

• Sindrom nefrotic secundar unor afecțiuni sistemice, determinat de

afecțiuni extrarenale precum: diabetul zaharat (glomeruloscleroza),
amiloidoza, lupusul eritematos sistemic (LES), neoplazii – Boala
Hodgkin, mielom multiplu sau hepatite virale cu virus B sau C .
• Sindrom nefrotic secundar nefrotoxinelor si alergenilor:
• intoxicații cu săruri de mercur, aur, ințepături de insecte, mușcături de
șarpe veninos
• medicamente – captopril, antiinflamatorii nesteroidiene (AINS),
heroina
• Sindrom nefrotic primitiv (idiopatic)– în care afectarea principală este
glomerulonefrita acuta
 Mecanism fiziopatogenic

• În cazul afectării filtrării renale, se pierd prin urină cantități

importante de proteine și minerale. Astfel apare deficit de proteine
necesare pentru absorbția (menținerea) apei în organism.
• Ca rezultat, apa migrează din sânge în țesuturile înconjurătoare. Acest
lucru determină edemul țesuturilor
 Simptome

Manifestări clinice

Pacientul cu sindrom nefrotic prezintă edeme periferice, uneori discrete

alteori generalizate, care apar mai întâi palpebral, apoi retromaleolar, la
nivelul gambelor și chiar scrotal sau labial. Extinderea edemelor este
direct proporțională cu severitatea scăderii nivelului de albumină din
sânge (hipoalbuminemiei).
se pot asocia revărsate seroase – pleural, pericardic
 Investigații paraclinice:
• Examenul sumar de urină
• proteinurie peste 3 g/24h: selectivă – sindrom nefrotic PUR
neselectivă – IMPUR
• lipidurie – constituită din colesterol, trigliceride si fosfolipide
• Examenul sângelui: hipoproteinemie
• hipercolesterolemie peste 300 mg/dl, hiper – LDL, hipo-HDL, hipoTG,
hipofosfolipidemie
• tulburări de coagulare – stare de hipercoagulabilitate
• anemie feriprivă (scăderea Hb, scăderea Fe, hiposideremie).
Complicații

• Infecții: peritonita, celulita, sepsis

• Scăderea funcției renale (insuficiență renală cronică) care poate
conduce la boală renală cronică
• tromboza venoasa profundă
• embolie pulmonară
 Tratament
• Tratamentul sindromului nefrotic depinde de vârsta și de cauza bolii pacientului.
• corticoterapie
• inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
• albumina intravenos
• Antihipertensive
• hemodializa
• dializa peritoneală
• transplant renal
• modificări de alimentație
 Prevenția

• se poate realiza prin menținerea în limite normale a tensiunii

arteriale, a glicemiei, a colesterolului si trigliceridelor, evitarea
fumatului.
• De evitat deshidratarea, băuturile pe bază de cofeină, alcoolul.
• Se interzice consumul de sare, evitarea efortului
• modificarea stilui de viață: dietă săracă în grăsimi, renunțarea la
fumat, efectuarea exercițiilor fizice regulat, toate acestea reducând
riscul unui accident vascular cerebral sau de infarct miocardic.
Va doresc o zi bună