METABOLISMUL

HIDROELECTROLITIC
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidric
II. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electrolitic
B. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectrolitice
A. Tulburările echilibrului hidric
B. Tulburările echilibrului electrolitic
Distribuţia apei în organism
Apa
• aport zilnic
• apa metabolică
• apa exogenă
• alimente
• ingestia de lichide
Apa
• eliminare zilnică
• renală
• diureză (1,2-1,5 L/zi)
• gastrointestinală
• materii fecale (100-
200 ml/zi)
• cutanată
• perspiraţia
insensibilă (500-800
ml/zi)
 Reglarea metabolismului
hidric
• senzaţia de sete
• reglează ingestia de apă
• centrul setei
• hipotalamus
• stimulat de:  osmolalităţii,
 volemiei
Reglarea metabolismului hidric
• hormonul antidiuretic (ADH)
• hipotalamus  depozitat în neurohipofiză
• secreţia stimulată de:
 osmolalităţii,
 volemiei
• efect: reabsorbţia
facultativă renală a
apei
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidric
II. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electrolitic
B. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectrolitice
A. Tulburările echilibrului hidric
B. Tulburările echilibrului electrolitic
 Sodiul
• Na+ plasmatic = 135 – 146 mEq/l
• cel mai abundent cation extracelular
• funcţii:
• reglarea activităţii osmotice a lichidului extracelular
• reglarea echilibrului acidobazic (sub formă de bicarbonat de
sodiu)
Sodiul
• sursa principală: alimentele
• eliminare:
• renală:
• reabsorbţie tubulară
• gastrointestinală:
• se pierde sub 10% din cantitatea de Na ingerată
• pierderile cresc în caz de vomă, diaree, fistule
• transpiraţie:
• pierderi neglijabile
• cresc în caz de exerciţii fizice intense sau expunere la
căldură
• cutanată:
• pierderi crescute în caz de arsuri extinse
Sodiul
Potasiul
• K+ plasmatic = 3,5 – 5 mEq/l
• cel mai abundent cation intracelular
• funcţii:
• reglarea echilibrului acidobazic
• funcţii metabolice
• conducerea nervoasă
• excitabilitatea musculară
• sursa principală: alimentele
• eliminare:
• renală
• materii fecale
• transpiraţie
Potasiul
• mecanismele renale de reglare:
• K este:
• filtrat glomerular
• reabsorbit la nivelul tubului proximal
• secretat la nivelul tubilor distali şi colectori sub acţiunea
aldosteronului
• deplasarea între spaţiul e-cel şi i-cel
• insulina – intrarea K în celule
• stimularea simpatică (catecolaminele, mai ales epinefrina) -
intrarea K în celule, în special în perioadele de stres
• exerciţiile fizice intense - ieşirea K din celulele musculare
• închiderea şi deschiderea repetată a pumnului în timpul
recoltării de sânge - ieşirea K din celule
Potasiul
• deplasarea între spaţiul
e-cel şi i-cel
• pH-ul sanguin:
• acidoză
• ieşirea K+ din
celulă
• intrarea H+ în
celule
• alcaloză
• intrarea K+ în
celulă
• ies H+ din celulă
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidric
II. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electrolitic
B. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectrolitice
A. Tulburările echilibrului hidric
B. Tulburările echilibrului electrolitic
Osmolaritatea plasmatică
• activitatea osmotică a unei soluţii
• Osmolaritatea = concentraţia osmolară a 1L de soluţie
(mOsm/L)
• Osmolalitatea = concentraţia osmolară a 1kg de apă (mOsm/kg
de apă)

• osmolaritatea plasmatică = 275-295 mOsm/l

• în absenţa hiperglicemiilor şi azotemiilor peste 90% din

osmolaritatea LEC este dată de sărurile de Na+
Osmolaritatea (mOsm/l) = Na plasmatic x 2,1

• în retenţie azotată sau hiperglicemie:

Uree Glucoză
Osmolaritatea (mOsm/l) = 2 (Na+K) + +
6 18
Ionograma sanguină

CATIONI VN (mEq/L) ANIONI VN (mEq/L)

Na 142 Cl 102

K 4 HCO3 24

Ca 2,5 Fosfat 1

Mg 1 Sulfat 0,5

Proteine 16

Acizi organici 3
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidric
II. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electrolitic
B. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectrolitice
A. Tulburările echilibrului hidric
B. Tulburările echilibrului electrolitic
 Tulburările echilibrului hidric
Clasificare Cauza principală Manifestări clinice Modificări
umorale
Deshidratare – hemoragie, – senzaţie de sete – Na+ normal
plasmoragie – globi oculari – hemoconcen-
– diureza osmotică hipotoni traţie (Hb, Ht,
din diabetul – piele şi mucoase proteine )
zaharat uscate – osmolalitate
– pierderi de lichide – scăderea plasmatică
digestive (diaree, turgorului cutanat normală
vărsături, fistule – scădere în
digestive) greutate
– pierderi cutanate – tulburări
(febră, expunere la hemodinamice (
un mediu TA,  FC, puls
supraîncălzit) slab) până la şoc
hipovolemic
Semne de deshidratare
 Tulburările echilibrului hidric
Clasificare Cauza principală Manifestări Modificări
clinice umorale

Hiperhidratare – insuficienţa cardiacă – creştere în – Na+ normal

congestivă cu o  a greutate – hemodiluţie
ingestiei de Na – turgescenţă (Hb, Ht,
– nefropatii cu jugulară proteine )
creşterea retenţiei de – edeme locale – osmolalitate
Na şi apă – edem plasmatică
– insuficienţă hepatică pulmonar normală
– corticoterapia, (dispnee)
sindromul Cushing – edem
sistemic
Metabolismul hidroelectrolitic
I. Reglarea echilibrului hidric
II. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electrolitic
B. Explorarea echilibrului electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectrolitice
A. Tulburările echilibrului hidric
B. Tulburările echilibrului electrolitic
SODIUL
Hiponatremia
• Na plasmatic < 135 mEq/l

• Hiponatremia prin pierderi renale de Na:

• utilizarea excesivă a diureticelor tiazidice şi de
ansă
• insuficienţă renală acută
şi cronică
Hiponatremia
• Na plasmatic < 135 mEq/l

• Hiponatremia diluţională:
• insuficienţă renală cronică în cazul unui aport excesiv de
lichide
• insuficienţă cardiacă decompensată
• sindromul nefrotic
• Hiponatremia prin pierderi digestive asociate cu
ingestie crescută de lichide:
• vărsături, diaree, sechestrări de lichide intestinale
Hipernatremia
• Na plasmatic > 150 mEq/l

• Cauze:
• pierderi de apă în exces faţă de sodiu:
• extrarenale: pierderi extrarenale de lichide hipotone:
vărsături, diaree, perspiraţie
• renale: diabet zaharat cu diureză osmotică - coma
hiperosmolară
Hipernatremia
• Na plasmatic > 150 mEq/l

• Cauze:
• aport crescut de sodiu:
• hiperfuncţie corticosuprarenală (sindrom Cushing = exces de
aldosteron)
• aport excesiv de sare: iatrogen ca rezultat al unor perfuzii
excesive cu NaCl hipertonă sau NaHCO3
• aport insuficient de apă la:
• bătrâni, nou născuţi, comatoşi cu reflex de sete abolit,
• leziuni hipotalamice ale centrului setei
POTASIUL
Hipopotasemia
• K plasmatic < 3,5 mEq/l

• Cauze:
• captarea intracelulară a K: alcaloză, administrarea de
insulină
• pierderi renale: diureză crescută medicamentos cu
diuretice de ansă, tiazidice şi inhibitori ai anhidrazei
carbonice, exces de glucocorticoizi (sindrom Cushing),
afecţiuni tubulare renale
• pierderi gastro-intestinale : vărsături, diaree
• reducerea aportului alimentar
Hiperpotasemia
• K plasmatic > 5,3 mEq/l

• Cauze:
• aport crescut : antibiotice care conţin K, perfuzii
intravenoase
• excreţie renală deficitară: insuficienţa renală
acută oligoanurică, insuficienţa renală cronică
severă, diuretice economisitoare de potasiu
(Spironolactonă, Triamteren), inhibitori ai enzimei de
conversie
• eliberare de K din celule: acidoze, sindrom de strivire,
arsuri, hemolize, chimioterapie antitumorală, medicamente
(digitală, antagonişti beta-adrenergici), deficit de insulină
Efectele hipopotasemiei
• semne ECG:

  amplitudinii undei T
• extrasistole ventriculare
• subdenivelarea segmentului ST
Efectele hiperpotasemiei
• semne ECG:

• unde T ascuţite
• complexe QRS lărgite şi bifazice
• traseu normal
 NORMOVOLEMIA
Sângele constituie circa 6-8% din greutatea corpului
4,5 – 6 litri sânge / individ adult

♂ 7,5 – 8 % 75 ml/kg corp 3 l/m2

(B)
(din greutate)

♀ ~ 7% 65 ml/kg corp 2,5 l/m2

(F)
(din greutate)
34
 VOLEMIE

- VOLUM PLASMATIC
55%
• VOLUM SANGUIN

- VOLUM GLOBULAR
45%

35
 VOLEMIE

• plasmă (partea lichidă) -

52-58%
• elemente figurate
(eritrocite, leucocite,
trombocite) – 42-48%

Serul este plasma difibrinată.

 Distributia in repaus
85% 5% 40%
- sectorul de - capilare - muşchi
presiune joasă
20% 30%
15% - artere - piele
- sectorul de
presiune mare 75% 25%
- vene - viscere

5%
- a. coronare

37
VS circulant 54%
VS “stagnant” 46%

-ficat 500-1000 ml
-splină 300-500 ml
-plexuri subpapilare ~ 800 ml

- volum “de rezervă”

- mobilizat în suprasolicitări - efort,
hemoragii
38
- cord 500 ml = volum “stagnant-dinamic”

- redistribuţia VS

 digestie
 orto-/ clinostatism
 efort
 schimbări de temperatură
39
VARIAŢIILE VOLEMIEI

• HIPOVOLEMII
- fiziologice
- patologice

• HIPERVOLEMII
- fiziologice
- patologice

40
1. ↑ vol. total al sângelui circulant:
hipervolemii
• oligocitemică - ↑ plasma
• – policitemică↑elemente figurate

1. ↓ vol. total al sângelui circulant:

hipovolemii
• policitemică - ↓ plasma
• oligocitemică – ↓elemente figurate.
Variaţii fiziologice
hipovolemie hipervolemie
- vârstnici - nou-născut

- efort fizic - la altitudine

- hipokinezia - digestie intestinală
(clinostatism - sportivi
prelungit) - clinostatism
- ortostatism - gravide
- clima rece - clima caldă

42
 hipovolemie hipervolemie
Variaţii patologice
-pierderi lichide -acută

hidroelectrolitice (supraîncărcare)

-anemie severă -cronică

- retenţie
-hemoragie acută, hidrosalină (b.renale)
cronică - poliglobulie /
peste 30% = şoc policitemie
hipovolemic - insuficienţa
cardiacă cronică 43
 normocitemică • normal
Normovolemie oligocitemică • anemii moderate,
posthemoragic tardiv
policitemică • la altitudine

normocitemică • posthemoragic imediat

hipovolemie oligocitemică • anemii severe

policitemică • deshidratări
(hemoconcentraţie)
normocitemică • transfuzii excesive
hipervolemie oligocitemică • sarcină

policitemică • n-n, policitemia vera

44
 Reglarea volemiei

• Reglarea volumului globular

- eritropoieza

• Reglarea volumului plasmatic

45
 Reglarea volumului
plasmatic

1. Mecanisme intrinseci
- schimbul cu L.I.
- mecanisme locale

2. Mecanisme extrinseci
- controlul intrărilor de apă
- controlul ieşirilor de apă
46
SCHIMBUL L.I.-PLASMĂ
- prin peretele capilar

• - osmoza
Presiunea osmotică

• - forţele Starling
Presiunea hidrostatică
P. coloid-osmotică ------- proteine
(reglare metabolică)

47
 MEDIUL INTRACELULAR
Lichid interstiţial

filtrare absorbţie

Presiunea hidrostatică,
Presiunea coloid-osmotică intersitială

Presiunea sistem capilar

Flux coloid-
osmotică
sanguin sanguină
arterial Flux
sanguin
venos

48
arteriole venule
MECANISME LOCALE

• Vascoconstricţia

• Vasodilataţia

49
 Controlul intrărilor de apă şi Na+

• SETEA

• INGESTIA DE NA+

50
SETEA
• Hipovolemia

• Hiperosmolaritatea plasmei (+4 mOs/l)

-hipernatremie
-deshidratare –uscăciunea mucoasei
bucale STIMULATORI
ai centrilor setei
• Hipertermia

• Angiotensina II

ADH, aldosteron

51
• umectarea mucoasei bucale

• deglutiţia (etapa faringiană)

• dilatarea gastrică INHIBITORI

ai centrilor
setei
• FNA

• morfinomimeticele

52
INGESTIA DE Na+

Este stimulată de:

• hipovolemie

• hiponatremie

• angiotensină – aldosteron

! Apetitul pentru
53
 Controlul ieşirilor de apă

• FNA
Organul
• ADH implicat =
RINICHIUL
• Sistemul renină-angiotensină-aldosteron

54
 FUNCŢIILE SÂNGELUI:
1. Transport:
• Gaze - CO2 şi O2 (funcţia respiratorie);
• Substanţe nutritive (funcţia trofică);
• Energie termică (funcţia termoreglare);
• Reziduuri (funcţia excretorie)
• Hormoni (funcţia reglatoare);
• Vitamine
• Enzime
 FUNCŢIILE SÂNGELUI:

2.Menţinerea homeostazei celulelor organismului

prin menţinerea constantă a substanţelor
dizolvate, pH-ul, temperaturii

3 Protecţie – asigurată de celulele cu proprietatea

de fagocitoză şi celulele care pot produce
anticorpi.

4. Hemostatică – capacitatea de a se coagula şi de a

închide lumenul vaselor lezate - oprirea
hemoragiei.
 CONSTANTELE SÂNGELUI:
1.
Hematocritul – raportul elementelor figurate la volumul
total de sânge:
 la femei - 41-43%.
 la bărbaţi - 44-48%,
 la noi născuţi hematocritul este cu 10% mai mare, la
sugari cu
7% mai mic.
Depinde de: 1. procentul elementelor figurate
2. cantitatea de Hb
3. valoarea proteinemiei
 centrifugare

plasma

sânge

Masa eritrocitară
=
volum globular

58
Hematocritul
 CONSTANTELE SÂNGELUI:

2.Viscozitatea: plasmei - 1,7-2,2, sângelui integral -

5,0
(faţă de viscozitatea apei - 1,0).
Viscozitatea este condiţionată de prezenţa
proteinelor şi elementelor figurate. Viscozitatea
creşte în caz de diaree, transpiraţii abundente, etc.
3. Greutatea specifică
• a sângelui: 1,057-1,067 la bărbaţi; 1,056-1,061la
femei
• a plasmei este 1,025-1,035, iar a eritrocitelor este de
1,090.
(faţă de greutatea specifică a apei – 1, 0)
4. pH-ul: 7.34 sânge venos
7,4 sânge arterial.
pH-ul se menţine datorită sistemelor tampon:
 sistemul monocarbonat / acid carbonic
(NaHCO3 / H2CO3)
 sistemul monofosfat / difosfat (NaH2PO4/Na2HPO4)
 sistemul tampon al proteinelor
 sistemul tampon al hemoglobinei şi oxihemoglobinei
(HbH/HbK şi HbO2H/HbO2K)
• Dereglarea pH-ului:
< 7,3 se numeşte acidoză (pH=7 – comă, 6,8 – moartea)
> 7,4 se numeşte alcaloză (pH=7,8 – comă, 8 – moartea)
În menţinerea echilibrului acido-bazic participă sistemele excretor,
respirator, cardiovascular, digestiv şi pielea.
5. Presiunea osmotică
Posm a sîngelui = Posm a plasmei şi e dependentă exclusiv de săruri,
80% din valoarea ei revine NaCl;
Posm se exprimă în miliosmoli, Posm a palsmei
este -290 mosm (7,6-8,0 Atm)
Soluţiile 0,9% NaCl, 5% glucoză – izotonice
eritrocitul cedă eritrocitul atrage
apa → zbârceşte apa →umflă →hemoliză
6.Presiunea coloid-osmotică (oncotică) – 21-31 mm Hg,
(1/200 parte din valoarea Posm – 0,02-0,03 Atm); datorită
ei este menţinută faza lichidă a sângelui în patul vascular
• este cauzată de proteinele plasmei (substanţe
macromoleculare coloidale) – 80%-albumine şi 20% de
globuline

7. Temperatura de congelare
Punctul de îngheţare a unei soluţii depinde de numărul de
particule
dizolvate pe unitate de volum, astfel punctul crioscopic al
plasmei
cu osmoilaritate normală este - 0,560C ±0,010C
 Plasma sângelui, componenţa

VOLUMUL PLASMATIC
• 90% apă
- 9% s. organice
• 10% reziduu
-1% s. minerale

64
 PROTEINELE plasmatice-roluri

• Creşterea şi diferenţierea celulară

• “Fondul” proteic
• P.oncotică, vâscozitate, densitate, pH, VSH
• Imunitate
• Hemostază
• Eritropoieză
• Tensiunea arterială
• Transport şi depozitare
• Enzime
65
3 tipuri de proteine

• albumine
• globuline
• fibrinogen

66
 Sinteza proteinelor
• Ficat → ά-globuline, β-globuline, fibrinogenul

• Limfocitele B activate → secreţia de γ-globuline

Cresteri Scăderi
-postprandial -copii
-inflamaţii cronice -vegetarieni
-mielom multiplu -inaniţie
-tulburări de digestie / absorbţie
-insuficienţă hepatică
-afecţiuni renale

67
 Grupele de proteine
• ALBUMINELE plasmatice:
• GLOBULINELE
-a1 a1-antitripsina, glicoproteina a1-acidă, eritropoietina
a1-fetoproteina, a1-lipoproteinele (HDL)
-a2 ceruloplasmina, angiotensinogenul, bradikininogenul,
a2-antiplasmina, haptoglobina
-b1 C3, transferina, b1-microglobulina
-b2 properdina
-g Ac (imunoglobulinele)
Proteina C reactivă <1 mg/dl

68
 ALBUMINE GLOBULINE

PLASMA

FRACŢIUNILE PROTEICE SEPARATE PRIN ELECTROFOREZĂ 69

 IMUNOGLOBULINELE SERICE
copil
De origine maternă

adult
Vârstă (luni)

70
 Funcţiile proteinelor:

Albuminele 40-45 g/l,

determină presiunea oncotică (80% din
valoarea ei);
au funcţie de transport (transportă Ca2+,
Na+, acizi graşi, biliari, pigmenţii biliari,
medicamente);
sunt ca rezervă proteică.
• Globulinele 17-35 g/l
 1 globulinele _ transportă: lipide, fosfolipide,
hormonul tiroidian - tiroxina, vit B12, fixează glucoza,)
 2 macroglobulina – inhibă plasmina şi
proteinazele, fixează hemoglobina
 2 ceruloplasmina – transportă Mg+2
  - transferina – transportă ferul
  - lipoproteinele – transportă lipidele (75% din
totalul lipidelor)
 γ – globuline – anticorpi
• Fibrinogenul – 2-4 g/l are rol în
hemostază
• CREŞTE -inflamaţii, cancere

• SCADE - b. hepatice severe, CID

(coagulopatie
intravasculară diseminată)
S. azotate proteice •Albumine 3,5 -4,5 g/dl (55-60%)
6,7 – 8,4 g/dl •Globuline 2,5 -3,5 g/dl (38-40%)
1 4% 9-16%
2 8%
 8-12%
 14-16%

-Fibrinogen 0,2 -0,4 g/dl

•Aminoacizi 20-40 mg/dl

Proteino-enzime
-TGO (ASAT) F: < 31 U/l B: < 37 U/l
-TGP (ALAT) F: < 31 U/l B: < 41 U/l
-LDH < 480 U/l
-CPK < 240 U/l
-Fosfataza < 110 U/l
alcalină 8-32 UW
-Amilaza 74
Substanţe azotate neproteice
= azot rezidual

S. azotate •Amoniac urme 50 g/dl

neproteice •Uree 25-40 mg/dl
30 – 50 mg/dl •Acid uric 4 (2-6) mg/dl
•Creatină 0,6 mg/dl
•Creatinină 0,5 – 1,1 mg/dl

75
 Substanţe neazotate

• lipide
• glucide
• săruri minerale
• oligoelemente
• altele

76
S. neazotate Lipide 500-800 mg/dl
(~ 1 g/dl) -Fosfolipide 180-350 mg/dl
-Colesterol < 200-250*mg/dl
liber 45-75 mg/dl
esterificat 105-170 mg/dl
-trigliceride < 130 mg/dl
-AGL 4-14 mg/dl
Lipoproteine 200-300 mg/dl
-HDL F: >55 mg/dl B: > 45 mg/dl
-LDL <130 mg/dl
-VLDL
-IDL

Corpi cetonici 5-20 mg/l

77
Glucide 70-120 mg/dl
-Glucoza 3,3-5,5mmol/l

Acid lactic 6-22 mg/dl

Acid citric 1,7-3 mg/dl

Acid piruvic
Alcool etilic

78
 Substanţe minerale plasmatice

Cationi •Na+ 135 - 145 mEq/l

(155 mEq/l) •K+ 3,5 - 5,1 mEq/l
•Ca++ 3 - 5 mEq/l
•Ca total 10 mEq/l
•Mg++ 2-3 mEq/l

Anioni •Cl- 98 -111 mEq/l

(155 mEq/) •HCO3- 24 - 27 mEq/l
•PO43- 3-5 mEq/l
•Alţi anioni 12 mEq/l

79
oligoelemente •Fier (sideremie) •50-130 g/dl
•Cupru •110 g/dl
•Fluor •110 g/dl
•Iod •8-11 g/dl

80
ECHILIBRUL
ACIDOBAZIC
Generalităţi

• concentraţia ionilor de hidrogen (H+) în diferite compartimente

ale organismului

• reprezintă logaritmul negativ la puterea a zecea a concentraţiei

H+
Ecuaţia Henderson-Hasselbach

HCO3
pH = pKa + log
H2CO3

• unde:
• pKa = constanta de disociaţie a acidului carbonic
• HCO3 = concentraţia de bicarbonat plasmatic
• H2CO3 = concentraţia de acid carbonic în sângele
arterial

24 20
pH = 6,1 + log = 6,1 + log = 7,4
1,2 1
Generalităţi
• metabolismul celular produce:

dioxid de carbon
acizi volatili sau “slabi”  acid
carbonic  eliminat pe cale
respiratorie sub formă de dioxid de
carbon
acizi non-volatili sau “tari” 
eliminaţi pe cale renală
Generalităţi
• reglarea pH-lui
• mecanisme umorale
• sistemele tampon sanguine şi
intracelulare
• mecanisme cu acţiune rapidă

• mecanisme viscerale
• plămânii – controlează concentraţia
sanguină a CO2 (şi a H2CO3)
• rinichii - controlează concentraţia
sanguină a HCO3
• mecanisme mai lente, cu durată lungă de
acţiune
Sistemele tampon
• reprezintă un amestec între un acid
slab şi baza sa conjugată sau între o
bază slabă şi acidul său conjugat
• sanguine
• sistemul bicarbonat/
• acid carbonic
• sistemul fosfat
• dihidrat/fosfat
• monohidrat
• proteinele plasmatice
• intracelulare
• hemoglobina
• sisteme tampon osoase
Sistemul bicarbonat/acid carbonic

H2CO2  H+ + HCO3

• reacţia este reversibilă şi este accelerată de

anhidraza carbonică, enzimă prezentă în eritrocit şi
celulele tubulare renale
Compensarea pulmonară
• CO2 + H2O  H2CO3
• eliminarea CO2 este echivalentă cu
eliminarea acidului  CO2 = factorul
respirator

• ritmul respirator se modifică:

• accelerat - hiperventilaţie – în
acidoză pentru a elimina excesul de
CO2
• încetinit - hipoventilaţie - în alcaloză
pentru a reţine CO2, respectiv acidul
Compensarea renală
• la nivelul tubului contort proximal – reabsorbţia
HCO3 = factorul metabolic
 Echilibrul acidobazic normal
7.4

6.8 7.8

CO2 HCO3
(ACID) (BAZĂ)

COMPONENTA COMPONENTA
RESPIRATORIE METABOLICĂ
Clasificarea dezechilibrelor
acidobazice
• modificarea primară a HCO3 - factorul
metabolic  dezechilibre metabolice:
• acidoza metabolică –  primară a
bicarbonatului
• alcaloza metabolică –  primară a
bicarbonatului

• modificarea primară a PaCO2 – factorul

respirator  dezechilibre respiratorii:
• acidoza respiratorie –  primară a PaCO2
• alcaloza respiratorie –  primară a PaCO2
 Acidoza metabolică
7.4

6.8 7.8

CO2 HCO3
(ACID) (BAZĂ)

COMPONENTA COMPONENTA
RESPIRATORIE METABOLICĂ
Acidoza metabolică - cauze
  primară a
bicarbonatului

• cauze:
• cetoacidoza diabetică
(DZ tip I)
• medicamente care se
transformă în acizi
• diaree severă
• insuficienţă renală
cronică
 Acidoza respiratorie
7.4

6.8 7.8

CO2 HCO3
(ACID) (BAZĂ)

COMPONENTA COMPONENTA
RESPIRATORIE METABOLICĂ
Acidoza respiratorie - cauze
  primară a PaCO2

• cauze - afecţiuni însoţite

de hipoventilaţie:
• suferinţe respiratorii
cronice (emfizem,
bronşită cronică,
BPCO)
• afecţiuni neuro-
musculare
• edem pulmonar
 Alcaloza metabolică
7.4

6.8 7.8

CO2 HCO3
(ACID) (BAZĂ)

COMPONENTA COMPONENTA
RESPIRATORIE METABOLICĂ
Alcaloza metabolică - cauze
  primară a
bicarbonatului

• cauze:
• vărsături severe
• hipokaliemii severe (exces
de diuretice)
• ingestia exagerată de
substanţe alcaline în
suferinţele gastrice
cronice
 Alcaloza respiratorie
7.4

6.8 7.8

CO2 HCO3
(ACID) (BAZĂ)

COMPONENTA COMPONENTA
RESPIRATORIE METABOLICĂ
Alcaloza respiratorie - cauze
  primară a PaCO2

• cauze – stări însoţite de

hiperventilaţie:
• anxietate, atac de panică
• febră, frison
• în timpul naşterii
Explorarea
echilibrului
acidobazic
Determinarea gazelor sanguine

• se recoltează sânge arterial

Determinarea gazelor sanguine
1. pH-ul
• VN = 7,35-7,45 în sângele arterial
• variaţiile maxime ale pH-lui sanguin
compatibile cu viaţa = 6,8-7,8

2. PaO2
• reprezintă presiunea parţială a oxigenului în
sângele arterial
• VN = 70-95 mmHg
Determinarea gazelor sanguine
3. PaCO2
• reprezintă presiunea parţială a dioxidului de
carbon în sângele arterial
• VN = 38-42 mmHg

4. CO2 total
• reprezintă concentraţia totală de dioxid de
carbon liber şi sub formă de HCO3
• CO2 total = pCO2 + HCO3 + H2CO3 + CO2
combinat
Determinarea gazelor sanguine
5. Bicarbonatul plasmatic
• reprezintă cea mai importantă fracţiune
care contribuie la CO2 total
• VN = 23-28 mEq/l

6. Bicarbonatul standard
• reprezintă concentraţia de bicarbonat
prezentă în sânge la o temperatură de 37C,
echilibrat la un PaCO2 de 40 mmHg, sângele
fiind total oxigenat
• VN = 21-24 mEq/l în sângele arterial
Determinarea gazelor sanguine
7. Bazele tampon
• reprezintă suma tuturor anionilor tampon
capabili să accepte protoni (bicarbonat,
hemoglobină, proteine, fosfat) prezenţi într-
un litru de sânge
• VN = 40-50 mEq/l

8. Saturaţia O2 în sângele arterial

• VN = 95-98%
Determinarea gazelor sanguine
9. Bazele exces (BE)
• reprezintă concentraţia bazelor din sângele
integral în cazul titrării cu un acid puternic
la un pH de 7,4 şi o PaCO2 de 40 mmHg
• VN = 0  2 mEq/l
• importanţă clinică fiind utilizată în
calcularea necesarului de lichide din
tratamentul dezechilibrelor acidobazice
conform formulei:

Necesarul HCO3 (mEq/l) = 0,3  Greut. corp. (kg)  BE

Determinarea gazelor sanguine
10. Rezerva alcalină (sânge venos)
• VN = 25 - 30 mEq/l
• îşi pierde valabilitatea în suferinţele
respiratorii (evaluează nu numai CO2
provenit din bicarbonat dar şi pe cel
dizolvat în plasmă)
• scade în acidoze
• creşte în alcaloze