Suportul vital avansat la adult

Realizat de: Bobu Amelian-Madalin,

Grupa 23, Seria B, An IV
 Suportul vital
avansat la adult

Tulburările de ritm asociate cu stopul cardiorespirator

(SCR) sunt împărţite în două grupe:
􀂃 Şocabile: fibrilaţia ventriculară (FV), tahicardia
ventriculară fără puls (TV)
􀂃 Nonşocabile: asistolia, activitatea electrică fără puls
(AEFP)
Principala diferenţă în managementul acestor două grupe
de aritmii este răspunsul la defibrilare. Manevrele
ulterioare: MCE, ventilaţia mecanică (VM), abordul venos,
administrarea de adrenalină, identificarea şi corecţia
factorilor reversibili sunt comune ambelor grupe.
Ritmurile şocabile

fibrilaţia ventriculară (FV)

tahicardia ventriculară fără pul

Ritmuri Nonşocabile

Asistola
1. Recunoaşterea imediată a urgenţei si apel pentru
ajutor calificat (telefonează la 112).
2. Pana la sosirea echipajului medical si a echipamentelor
necesare, se pot initia manevre de resuscitare de baza(BLS):

•Verificarea starii de constienta(dupa asigurarea

securitatii salvatorului si a victimei)
•Eliberarea cailor aeriene
•Evaluarea respiratiei
•Inceperea compresiilor toracice externe
•Efectuarea a 30 de compresii si 2 ventilatii timp
de 2 min.
3. In momentul in care un defibrilator este
disponibil, se vor plasa padelele sau electrozii
autoadezivi subclavicular drept si apexiansi se va
identifica ritmurile care apar pe monitor

•Tratamentul etiologic in cazul FV este defibrilarea

Se va aplica un singur soc electric extern cu energie
360J(defibrilator monofazic) sau 150-200J(defibrilator bifazic)
Se continua cu compresiuni toracice si ventilatii 30:2 timp de 2
minute, indiferent de ritmul pe care il arata monitorul
Daca FV/TV fara puls persista se va administra al doilea soc (360J
def. monofazic sau 200J bifazic)
Se continua manevrele de resuscitare timp de 2 minute, daca
FV/TV fara puls persista se administreaza al treilea soc si se
administreaza medicatie iv sau io(adrenalina, antiartimice, agenti
alcalinizanti etc)
Manevrele vor continua pana la modificarea aspectului pe monitor
Algoritmul defibrilarii

Defibrilatoarele sunt de 2 tipuri: defibrilatoare manuale si

defibrilatoare automate externe
Defibrilatoare le automate externe sunt capabile sa recunoasca:
•Analiza ritmului cardiac
• Alarmare inainte de eliberarea socului
• Specificitate pentru recunoasterea ritmurilor defibrilabile apropiata de
100%
Defibrilatoarele manuale sunt utilizate doar de personalul calificat, care
are capacitatea de recunoastere si interpretarea ritmurilor afisate de
monitor.
In protocolul FV/TV fara puls defibrilarea este elementul esential, respectiv
compresiuni toracice-ventilatie(30:2)->pana la efectuarea intubatiei
orotraheala, care va permite ventilatia cu aproximativ 10-12 resp/min
concomitent cu compresiunile toracice cu un ritm 100-120/min
Defibrilator
automat Defibrilator manual
extern
Ventilaţia mecanică
şi securizarea căilor
aeriene
Intubaţia oro traheală (IOT) oferă cea mai sigură
cale aeriană, dar trebuie efectuată doar de
personal bine antrenat şi experimentat. Persoana
avizată ar trebui să efectueze laringoscopia fără a
întrerupe MCE. Nici o încercare de IOT nu ar trebui
să dureze mai mult de 30s.
După IOT trebuie verificată poziţionarea corectă a
sondei şi apoi trebuie fixată adecvat.
După IOT se continuă MCE cu o frecvenţă de
100/min fără a face pauze pentru ventilaţie.
Plămânii trebuiesc ventilaţi cu o frecvenţa de 10
ventilaţii pe minut, evitându-se hiperventilaţia.
Ritmurile nonşocabile

Asistolia poate fi exacerbată sau precipitată de hipertonia

vagală şi teoretic aceasta poate fi reversibilă dacă se
administrează un drog vagolitic; de aceea în ciuda faptului că
încă nu există dovezi conform cărora administrarea de rutină
a atropinei în cazul asistoliei ar creşte supravieţuirea, se
administrează atropină în doză de 3mg (doza care asigura
blocarea maximă a vagului).
Căile aeriene trebuiesc securizate cât mai rapid pentru a
permite ventilaţia mecanică fără a întrerupe MCE. După 3
minute de RCP reevaluaţi ritmul cardiac. Dacă nu este
prezent nici un ritm, sau nu este nici o modificare a acestuia
reluaţi RCP. Dacă este prezent un ritm organizat încercaţi să
palpaţi pulsul.
Căi de administrare a
medicamentelor
Calea intravenoasă
•Drogurile pot fi administrate atât în sistemul venos
periferic cât şi pe cateter central. Chiar dacă peack-
urile plasmatice sunt obţinute mai rapid în cazul
administrării pe cateter central, pentru a monta
cateterul ar trebui întreruptă RCP ceea ce nu este
corect.
•Drogurile administrate în sistemul venos
periferic ar trebui urmate de administrarea a
cel puţin 20 ml de fluid şi de ridicarea
extremităţilor.
 Căi de administrare
alternativă
Sunt folosite atunci când calea intravenoasă nu este accesibilă.
• Calea intraosoasă este folosită mai ales la copii dar poate fi
folosită şi la adulţi. Drogurile administrate intraosos ating o
concentraţie plasmatică eficientă într-un timp comparabil cu
administrarea pe cateter venos central.
Calea traheală se foloseşte când calea intravenoasă sau
intraosoasă nu este disponibilă.
În timpul RCP doza echipotentă de adrenalină administrată
intratraheal este de 3-10 ori mai mare faţă de doza
administrată i.v. Dacă se administrează intratraheal, adrenalina
(3mg) trebuie diluată în cel puţin 10ml apă distilată (apa
distilată este preferată faţă de ser deoarece asigură o absorbţie
mai bună)
 1.
Adrenalina
alfa-adrenergic:

vasoconstricţie periferică

creşterea ulterioară a
presiunii diastolice aortice

creştere a presiunii de
perfuzie coronariană şi
cerebrală.
1. Adrenalina (f 1mg/ml)
Epinefrina adăugată în - 1 mg la 3-5 min i.v. (2-3 mg traheal
timpul compresiunii in 10ml)
toracice ajută la asigurarea - Se poate administra şi intracardiac
unei perfuzii coronariene (1 mg), dar se preferă calea i.v.,
necesare cordului deoarece calea intracardiacă este
oarbă şi cu riscuri.
2. Amiodarona
Amiodarona este un antiaritmic
stabilizator de membrană cu
efecte multiple (↓ permeabilitatea
pentru Ca 2+ si ↑ permeabilitatea pentru
K+):
La nivel arterial şi ventricular,
creşte perioada de acţiune şi cea
refractară;
 Încetineşte conducerea în nodul
atrio-ventricular şi-n fasciculele
accesorii;
Are acţiune moderată inotrop
negativă;
Efect alfa blocant non-competitiv
care se manifestă prin
hipotensiune.
2. Amiodarona
Amiodarona (f 150 mg)
• indicaţii: FV sau TV fără puls refractare la 3 şocuri
• doza: 300 mg i.v. (diluat în glucoză 5% până la 20
ml) → ± repetare 150 mg → perfuzie 900 mg/24h
• reacţii adverse: bradicardie, hipotensiune
Dacă este utilizată împreună cu alte medicamente
care duc la alungirea intervalului QT
(procainamida, chinina, litiu, antidepresive
triciclice, ketoconazol, eritromicină), poate avea
efect aritmogen.
3. Atropina
Atropină este un
antagonist al acetilcolinei
(neurotransmiţător
parasimpatic), la nivelul
receptorilor muscarinici,
acţionând ca inhibitor
vagal la nivelul nodului
sinoatrial şi
atrioventricular.
Determină creşterea
conducerii la nivel
Atropina (f 1mg/ml)
atrioventricular şi a • indicaţii: asistolie, AEFP cu AV <
automatismului sinusal. 60/min
• doza: 3 mg i.v.
4. Lidocaina
Lidocaina (Xilina) este un
antiaritmic stabilizator de
membrană. Principalele sale
acţiuni sunt:
Creşte perioada refractară a
celulelor miocardice;
Scade automatismul
ventricular;
Suprimă activitatea
ţesuturilor depolarizate (în
condiţii de ischemie sau
toxicitate digitalică) şi are
efect minim asupra celulelor
normal polarizate.
 4. Lidocaina
Lidocaina (f 2% - 20 mg/ml, 4% - 40 mg/ml)
• indicaţii: FV şi TV refractare (linia a 2-a după amiodaronă)
• doza: 1-1,5 mg/kg ±50 mg (maxim 3 mg/kg prima oră)
În condiţii de stop cardiac, perfuzia hepatică (sediul de
metabolizare a xilinei) este scăzută şi pot apărea
concentraţii sanguine mari ale substanţei chiar la doze de
1mg/kgc.
5. Magneziu sulfat
Magneziu sulfat (f 50% ,
20%)(43-47)
• indicaţii:
1. FV refractara cu hipoMg
2. Tahiaritmii ventriculare +
hipoMg
3. Torsada de vârfuri
4. Toxicitate digitalica
• doza: 2g i.v. (4ml sol 50%) în
1-2 min ± repetare la 10-15
min
6. Bicarbonat de Na
În condiţiile unui stop cardiac,
scade cantitatea de
oxigen la nivel celular, iar
metabolism celular anaerob,
duce la transformarea acidul
piruvic în acid lactic cu
apariţia acidozei
metabolice. La nivel
pulmonar scad schimburile
gazoase, determinând Nu se recomandă utilizarea de
creşterea presiunii parţiale a rutină a bicarbonatului în stopul
bioxidului de carbon în sânge, cardiac sau imediat după resuscitare,
ci doar în situaţia în care este
deci acidoză respiratorie. asociat cu hiperpotasemie sau
În final apare acidoză mixtă. este secundar unei supradoze de
antidepresive triciclice.
6. Bicarbonat de Na

Bicarbonat de Na (sol
8,4%-1mEq/ml)
• indicaţii:
1. SCR cu hiperpotasemie
2. Intoxicaţie cu
antidepresive triciclice
3. ± pH ≤ 7,1
• doza: 50 ml sol. 8,4%
p.e.v.
Cauze potential reversibile

4H 4T
Hipovolemia Toracele sub tensiune
Hipoxia Tamponada cardiaca
Hiper/Hipopotasemia Toxicele
Hipo/Hipertermia Tromboza
coronariana/Embolia
Pulmonara
Hipovolemia
Este o cauza potential reversibila a stopului cardiac, care rezulta
din reducerea volumului intravascular.(hemoragie)
Hipovolemia prin pierdere sangvina este cauza principala de
deces in stopul cardiac traumatic.
In cazul unui pacient in stop cardiorespirator orientarea spre
aceasta etiologie este determinata de:aspectul colabat al
venelor gatului si traseul de monitorizare care indica o
tahicardie
Tratamentul in urgenta impune administrarea rapida de
fluide intravascular(cristalide, coloide, sange)
Hipoxia
Apare in majoritatea situatiilor de stop
cardiorespirator
Sugestive pentru aceasta etiologie sunt:cianoza
pacientului, obstructia cailor aeriene, frecventa
cardiaca scazuta
Se trateaza prin managementul adecvat al cailor
aeriene si ventilatia de oxigen 100%
Hiperpotasemia(hiperkaliemi
a)
Hiperpotasemia este definita ca fiind concentratia
serica a potasiului plasmatic mai mre de 5,5mml/L.
Principalele cauze sunt: Insuficienta renala, anumite
medicamente(IECA, diuretice economizatoare de
potasiu, AINS, beta-blocanti), distructii tisulare, boala
Addison.
Aceasta este indicata de aspectul traseului
electrocardiografic care indica unde T inalte si
ascutite, unde P aplatizate, alungirea intervalului PR si
largirea complexului QRS cu aparitia fenomenului R/T.
 Hiperpotasemia
Tratamentul implica 5 startegii:
Protectia cardiaca, Introducerea
potasiului in celula, Eliminarea
potasiului din corp, monitorizarea
potasiului seric, prevenirea
recurentelor.
Potasiul se elimina din corp cu ajutorul
unor rasini schimbatoare de potasiu 15-
30 g sau sodiu polistiren sulfonat 15-30
g.
Protectia cordului se realizaeaza cu
clorura de calciu-10 ml solutie 10%
Hipopotasemia
Hipopotasemia determina cresterea incidentelor de aritmii si
a mortii subite. Aceasta este definita ca o scadere a nivelului
seric de potasiu sub 3,5 mmol/L.
Cauze: pierdere gastrointestinala, droguri, pierderile renale,
afectiuni endocrine, alcaloza metabolica, hipomagneziemia
Simptomatologie:fatigabilitate, senzatie de slabiciune,
crampe, in cazurile severe pot aparea paralizie ascendenta,
dificultati respiratorii si rabdomioliza
Tratamentul consta in administrare de potasiu 20 mmol/ora.
Hipotermia

Este diagnosticata prin amsurarea temperaturii centrale(<35

grade C), la pacientii expusi la frig, sau accidente prin imersie,
la care se asociaza uneori prezenta undei J(Osborne)pe EKG.
Tratamentul de urgenta vizeaza incalzirea pacientului prin
metode de incalzire interna si externa pana la aducerea
temperaturii centrale la o valorea de peste 35 grade C.
Masurile de resuscitare nu se vor opri inaintea de reusita a
incalzirii corpului, indiferent de timpul in care se realizeaza
aceasta. Standardul de incalzire presupune incalzirea cu 1-1,5
grade C pe ora.
Hipertermia
Hipertermia apare in momentul in care organismul isi
pierde abilitatea de termoreglare si temperatura
depaseste normalitate.
Caracteristicile sunt: temperatura centrala >40 grade C,
piele uscata, fierbinte, aritmii, hipotensiune, sindrom de
distresa respiratorie, convulsii, coma, coagulopatie
Tratatementul consta in reducerea temperaturii:
ingestia de fluide reci, ventilarea pacientului complet
dezbracat,pachete cu apa gheata
Toracele sub
tensiune
Pneumotoraxul in tensiune apare intr-o varietate
de situatii clinice, inclusiv trauma, astm si alte boli
respirtorii. Simptomele include: hipotensiune
arteriala, detresa respiratorie, vene jugulare
turgescente, instabilitate hemodinamica.
Tratamentul consta : decompresia cu ac, care se
efectueaza cu un ac gros de punctie introdus in
spatiul II intercostal pe linia medioclaviculara.
Tamponada Cardiaca
Tamponada
cardiacaeste dificil de
diagnosticat clinic in
conditiile pacientului
aflat in stop
cardiorespirator.
Tratamentul de electie
consta in realiarea
pericardiocenteza, care
consta in aspiratia cu ac
a revarsatului
pericardic, cu sau fara
ghidaj ecografic.
Toxicele
Ingestia voluntara sau accidentala de substante toxice, droguri
sau poate fi o cauza de AEP.
In cazul acesta se evita resuscitarea gura la gura.
Se realizeaza lavajul gastric, pentru decontaminarea intestinala.
Se foloseste carbunele activ, dar acesta nu se leaga de litiu sau
metale grele.
Tromboza coronariana
Diagnosticul de tromboembolism pulmonar este sugerat de
istoricul pacientului, prezenta turgescenta jugularelor, iar
tratamentul include tromboliza generala sau embolectomia pe
cale chirurgicala
Administrarea terapiei fibrinolitice cand embolia pulmonara este
cauza cunoscuta a stopului cardiac. Dupa ce este adm
fibrinoliticul, se continua RCP timp de cel putin 60-90 minute.