Coropişniţa – Gryllotalpa gryllotalpa

ordinul Orthoptera, familia Gryllotalpidae

35 – 70 mm

brun-închis
 Biologie şi ecologie. Iernează în primul an ca larvă, iar în al
doilea an ca adult, în sol şi are o generaţie la doi ani.
Primăvara larvele se ridică în stratul superficial al solului
hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Toamna, în cel de-al
doilea an, apar adulţii, care se retrag în sol pentru hibernare. În sere ,
răsadniţe, adulţii apar în lunile februarie – martie, iar în câmp în aprilie
– mai. Împerecherea are loc în luna iunie, când se observă şi zborul
acestora, mai ales în nopţile senine.
Ouăle sunt depuse grupat în cuiburi, în sol, câte 300-400 ouă.
Larvele care apar rămân grupate în cuib sub ocrotirea femelei timp de
2 – 3 săptămâni, apoi se răspândesc săpându-şi galerii proprii.
La sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie, populaţia de
coropişniţe este alcătuită din larve de diferite vârste şi adulţi care se
retrag pentru iernare.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag,
ce atacă plantele cerealiere (grâul, orzul, porumbul, etc.), plantele
tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul, etc.).
Cele mai mari pagube sunt produse la culturile legumicole : varză,
conopidă, tomate, pătlăgele vinete, ardei etc.
 Măsuri de prevenire şi combatere

arături adânci şi praşile repetate pentru distrugerea galeriilor, în

care se găsesc coropişniţele.
 gropi capcană (50/50/50 cm) săpate în toamnă, înainte de
retragerea coropişniţelor pentru iernat, umplute cu gunoi proaspăt
de cabaline. Gropile se desfac în timpul iernii şi coropişniţele sunt
adunate şi apoi distruse.
la semnalarea atacului, solul se tratează printre rândurile de
plante cu produsele: Sintogrill– 30 kg/ha sau Sinolintox– 25 kg/ha,
Gryllosin– 30 kg/ha, Mesurol 3 – 6 kg/ha, Counter – 40 kg/ha.
momeli toxice, care se prepară din boabe de cereale (întregi sau
sfărâmate), în amestec cu untdelemn sau melasă (5 %), la care se
adaugă un insecticid (3 %). Momelile pregătite se împrăştie în
grămezi mici sau se încorporează în sol, la adâncimi de 2 – 5 cm,
în cantitate de 60 kg/ha.
Păduchele cenuşiu al verzei – Brevicoryne brassicae
ordinul Homoptera, familia Aphididae

1,8 – 2,5 mm verde-gălbui acoperit cu o secreţie ceroasă cenuşie-albăstruie

1,6 – 2,3 mm

capul şi toracele brun-închis abdomenul galben-verzui

 Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de ou, depus în toamnă
pe tulpinile sau peţiolurile frunzelor diferitelor plante crucifere cultivate
sau spontane. Într-un an poate avea 15 – 16 generaţii.
În lunile martie, aprilie apar larvele, iar în luna mai apare
fundatrixul care formează colonii de fundatrigene, pe partea inferioară
a frunzelor. În luna iunie apar virginogenele aripate migrând pe
culturile de crucifere. Într-o vară afidul poate avea 16 generaţii. În luna
august apare forma sexupară şi în septembrie forma sexuată. La
începutul lunii octombrie fiecare femelă depune oul de iarnă.
Cei mai importanţi prădători care limitează coloniile de afide sunt:
Coccinella spp., Adalia spp., Scymnus spp., iar dintre paraziţi: Aphidius
spp. şi Diaeretiella rapae.
 Plante atacate şi mod de dăunare. Păduchii formează colonii
masive pe diferite crucifere: varză, conopidă, hrean, gulii, ridichi,
etc., înţepând şi sugând sucul celular din ţesuturi.
Datorită atacului, pe frunze apar pete de culoare galben-deschis
sau roz, astfel că plantele stagnează în creştere, rămân pipernicite
sau se usucă. Pot fi atacaţi şi semincerii, astfel că tulpinile florifere se
colorează în albastru-verzui, iar florile avortează sau se usucă. Sunt
atacate şi seminţele, care rămân nedezvoltate, astfel că producţia
este redusă cu 30 – 40%.
 Măsuri de prevenire şi combatere

adunarea şi distrugerea tuturor resturilor de plante rămase după

recoltare, pe care se găsesc ouăle hibernante ale păduchelui.
distrugerea buruienilor din familia Cruciferae, ce constituie
gazde intermediare în dezvoltarea dăunătorului.
tratamente chimice la apariţia primelor colonii de păduchi, cu
unul din următoarele produse: Actellic– 0,05%, Basudin– 0,15%,
Pirimor– 0,1%, Sumithion– 0,1 %, Fernos–0,05%, Decis– 0,05%,
Polytrin– 0,015 %, Sumicidin–0,025%, Supersect– 0,03% etc.
Puricele negru al verzei – Phyllotreta atra
ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

2-3 mm negru-mat-verzui
 Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de adult
pe sub resturile de plante rămase în câmp după
recoltare, în frunzarul pădurilor, în stratul superficial al
solului etc. şi are o genetaţie pe an
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă:
conopida, varza, ridichea, muştarul, cât şi alte crucifere ,
rozând epiderma superioară a frunzelor, sub forma unor
orificii, mai ales pe margini. Atacul poartă denumirea de
ciuruirea frunzelor şi este produsă de adulţi, mai ales
asupra plantelor tinere.
Noii adulţi pot produce pagube şi la culturile semincere
de crucifere, atacând mugurii, florile şi chiar seminţele.
Puricele vărgat al verzei – Phyllotreta nemorum
ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

negru-verzui

2,5-3,0 mm
Larva galbenă – 3-4 mm
 Biologie şi ecologie. Este asemănătoare cu cea a
puricelui negru al verzei, cu deosebirea că larvele se
dezvoltă în peţiolul frunzelor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Produce
pagube în mod asemănător speciei precedente, cu
deosebirea că larvele, pot dăuna la frunze, prin atacul
asupra peţiolului cât şi asupra parenchimului (minează
frunzele).
 Măsuri de prevenire şi combatere

distrugerea cruciferelor spontane, plantă gazdă intermediară;

plantarea răsadului cât mai timpuriu în terenuri bine pregătite şi
fertilizate;
tratamente chimice utilizând produse organofosforice, primăvara la
apariţia puricilor.
Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae
ordinul Lepidoptera, familiaPieridae
50-65 mm 40-50 mm

40 – 50 mm

galbenă cenuşie
 Biologie. Iernează în stadiul de pupă pe trunchiul arborilor sau arbuştilor,
pe pereţii caselor, pe garduri, pe stâlpi, etc. Are două generaţii pe an, uneori şi a
treia generaţie, care se dezvoltă pe varza de toamnă.
Fluturii apar primăvara în luna mai ; femelele după copulaţie depun ouăle
izolat sau în grupe (15-20 ouă) pe partea inferioară a frunzelor. Incubaţia
durează 6-14 zile. Larvele în primele vârste stau grupate, iar la sfârşitul lunii
iunie se retrag pentru transformarea în pupă. Adulţii generaţiei de primăvară
apar în luna iunie. Generaţia de vară se eşalonează în lunile iulie şi august, iar
generaţia de toamnă din august până în luna mai, anul următor.
Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube mari în culturile de
crucifere, în special de varză şi conopidă. La apariţie, larvele stau grupate,
rozând numai epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. Mai târziu, larvele se
răspândesc pe plante şi rod toate frunzele, lăsând doar nervurile mai groase,
aspect ce poartă numele de scheletuirea frunzelor.
 Buha verzei – Mamestra brassicae
ordinul Lepidoptera, familia Noctuidae
Aa-brun-cenuşii 40-50 mm verde-deschis-brun-cenuşiu

35-40 mm

Ap-cenuşii
 Biologie şi ecologie. Are două generaţii pe an şi iernează în
stadiul de pupă în sol. Adulţii apar în mai-iunie şi au un zbor crepuscular
sau nocturn. Ouăle sunt depuse în grupe , pe parte inferioară a frunzelor
. Larvele care apar se dezvoltă pe plantele care au apărut sau pe
plantele învecinate. La completa dezvoltare , părăsesc plantele şi se
retrag în sol pentru transformarea în pupe.Fluturii apar prin luna iulie şi
dau naştere la o nouă generaţie de larve, care se dezvoltă până în luna
septembrie.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o specie
polifagă. Larvele, la început rod epiderma inferioară şi parenchimul
frunzelor apoi perforează limbul frunzelor, sub forma unor orificii
neregulate. Pagube mai mari produc omizile din ultimele vârste care
pătrund în căpăţânile de varză şi rod galerii. In aceste galerii se adună
resturile de hrană şi excrementele larvelor, pe care se dezvoltă apoi
ciuperci şi bacterii producând putrezirea acestora.
 Măsuri de prevenire şi combatere

Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu, în terenuri bine

pregătite, pentru a obţine plante viguroase, mai rezistente la atac.
Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei de vegetaţie, pe
care se înmulţeşte dăunătorul.
Efectuarea arăturilor adânci după recoltare, pentru a diminua
rezerva biologică a dăunătorului.
tratamentele chimice se vor aplica în perioada pontei sau la apariţia
larvelor utilizând produse organofosforice sau piretroide: Faster 10EC
0,03%, Decis 2,5CE 0,05%, Difuze 25WP 0,05%, Dimilin 25WP
0,05%, Novadin Progress 0,2%, Sumi-alpha 5EC 0,025%, Trebon
0,04%, Rimon 0,05%
Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor din
primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea căpăţânii.
 Musca verzei – Delia brassicae
ordinul Diptera, familia Anthomyidae
6-7 mm cenuşiu

7-8 mm alb-gălbuie
 Biologie şi ecologie. Are 2-3 generaţii pe an. Iernează în
stadiul de pupă, în sol, mai rar în cotoarele de varză rămase în
câmp sau în cele ale semincerilor. Adulţii apar în aprilie –mai ,
ceea ce fenologic corespunde cu transplantarea răsadurilor de
varză în câmp. Ouăle sunt depuse la colet, în crăpăturile solului,
sub bulgării de pământ etc. Larvele apărute se dezvoltă în zona
coletului, pe rădăcini, unde sapă galerii. Transformarea în pupe are
loc în sol, mai rar la locul de hrănire . Adulţii apar în iunie-iulie şi
dau naştere la o nouă generaţie. Larvele acestei generaţii ajung la
maturitate în luna august, când se retrag în sol pentru împupare,
după care intră în diapauză hiemală. In unii ani se poate dezvolta
şi o a treia generaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă plantele
crucifere cultivate şi spontane, în care fac galerii , în zona coletului
sau în rădăcini. Plantele atacate au frunzele de culoare verde-
închis şi lăsate pe sol.
Larvele transmit şi bacteria Bacillus carotovorus, care
produce putrezirea rădăcinilor la varză şi la alte crucifere.
 Măsuri de prevenire şi combatere

arături adânci imediat după recoltare;

distrugerea resturilor de crucifere rămase după recoltare (cotoare, rădăcini);
lucrări de întreţinere;
tratamentele chimice se vor aplica în perioada pontei sau la apariţia larvelor
utilizând produse organofosforice.
 Musca cepei – Delia antiqua
ordinul Diptera, familia Anthomyidae

6 – 7 mm cenuşie-gălbuie 5 – 8 mm alb-gălbuie
 Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de pupă în sol, la o
adâncime de 10 – 20 cm. Prezintă 2 – 3 generaţii pe an.
Primăvara, în lunile aprilie, mai apar adulţii care se hrănesc cu
nectar şi secreţii dulci de la salcie, plop, etc., după care migrează în
culturile de ceapă unde au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse
izolat sau în grupe mici pe sol, în apropierea coletului. Larvele care
apar se dezvoltă în bulbi, după care se retrag în sol, unde are loc
transformarea în pupă. Noii adulţi apar în prima jumătate a lunii
iunie.
Plante atacate şi mod de dăunare. Produce pagube în
culturile de ceapă, usturoi, praz şi alte liliacee.
Larvele din prima generaţie atacă frunzele, iar mai târziu
pătrund în bulbii care încep să se formeze, în care sapă galerii.
Larvele din generaţia a II-a şi a III-a atacă numai bulbii, în care
rod galerii. În aceste galerii pătrund bacterii şi ciuperci, care duc la
putrezirea bulbilor. Plantele atacate au frunzele îngălbenite, care se
vestejesc şi se usucă.
În galeriile formate în bulbi se grefează microorganisme
(bacterii, ciuperci) care duc la putrezirea acestora în câmp sau în
depozite. Pagubele pot ajunge la 20-30%.
 Măsuri de prevenire şi combatere

după recoltare strângerea resturilor de plante rămase în câmp;

însămânţarea sau plantarea cepei cât mai de timpuriu în terenuri bine
pregătite;
în zonele de invazii, unii autori recomandă plantarea de benzi curse din
arpagic pentru atragerea adulţilor în timpul pontei; după depunerea ouălor,
benzile se distrug.
culturile de ceapă vor fi controlate periodic, iar plantele atacate vor fi scoase
şi distruse prin ardere sau îngropate.
pentru combaterea adulţilor din prima generaţie se aplică tratamente la
avertizare cu produsul Sinolintox 10 G – 4 kg ha., iar pentru generaţia a II-a şi
a III-a cu Diazol– 0,15 %, Basudin– 0,1%, etc .
 Nematodul bulbilor – Ditylenchus dipsaci Kuhn.,
ordinul Tylenchida, familia Tylenchidae

1,0-1,8mm, corpul viermiform de culoare albă

 Biologie şi ecologie. Este o specie polivoltină, într-un an se
pot dezvolta mai multe generaţii. Iernează în toate stadiile de
dezvoltare, în tulpini, tuberculi, în bulbii diferitelor plante spontane sau
cultivate. În condiţii prielnice de temperatură (peste 6 ˚C), în locul de
păstrare a produselor depozitate, infestate, nematodul se poate înmulţi
în tot timpul anului.
Primăvara, larvele mai în vârstă părăsesc organele plantelor şi
migrează în sol. În cazul unor condiţii neprielnice, ele pot supraveţui în
sol o vreme îndelungată, până la 18 luni, iar în stare de anabioză, mai
mulţi ani.
În condiţii prielnice de temperatură (18-25˚C) şi umiditate,
larvele pătrund în bulbi sau în rădăcinile diferitelor plante prin orificiile
naturale sau prin răni. O parte din ele se urcă şi se fixează pe organele
aeriene ale plantelor. După 5 năpârliri, larvele se transformă în adulţi
de ambele sexe. Are loc împerecherea şi depunerea ouălelor. Acestea
sunt depuse în ţesuturile plantelor atacate. O femelă depune 200-500
ouă, în ţesuturile plantelor. Ouăle şi larvele dăunătorului sunt foarte
rezistente la temperaturile scăzute din timpul iernii.
 Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător
polifag. Atacă plante aparţinând la mai multe familii botanice:
leguminoase, graminee, solanacee, umbelifere, etc. La noi în ţară,
produce pagube în special la ceapă şi usturoi.
Plantele atacate stagnează în dezvoltare şi au tulpina
îngroşată, iar frunzele se îngălbenesc şi se usucă.
Bulbii atacaţi, se deformează şi capătă un aspect
mucilaginos, la început de culoare albă, apoi cenuşiu sau brun.
Rădăcinile se desprind cu uşurinţă, producându-se o dezgolire a
bulbilor, fenomen cunoscut sub denumirea de „chelirea cepei sau
usturoiului”. Bulbii atacaţi sunt invadaţi de ciuperci din genul
Botryotinia, care produc putrezirea completă a acestora. Pagubele
pot ajunge în unii ani la 50-80 %.
 Musculiţa albă de seră – Trialeurodes vaporariorum
ordinul Homoptera, familia Aleurodidae

1,15 - 1,43

1,46 - 1,52, alb-gălbuie, acoperită cu o 0,7-0,8 mm, corpul oval,

secreţie pulverulentă albă galben pal cu ochi roşii
 Biologie şi ecologie. În condiţii de seră, musculiţa albă are 3 – 4 generaţii pe
an, uneori şi mai multe, în funcţie de factorii ecologici. De regulă, generaţiile se
suprapun, întâlnindu-se în acelaşi timp diferite stadii ale insectei: ou, larvă, adult.
Depunerea ouălor are loc în grupe , pe partea inferioară a frunzelor tinere, în
formă de cerc. Larvele apărute se deplasează pe organele plantei, devin apode după
câteva zile, rămâmând pe partea inferioară a frunzelor până la transformarea în
adulţi. O generaţie completă se dezvoltă în 3-4 săptămâni. De regulă generaţiile se
suprapun, încât se pot întâlni în tot cursul anului diferite stadii ale insectei.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este o insectă polifagă, care atacă
numeroase specii de plante legumicole: tomate, ardei, pătlăgele vinete, castraveţi,
fasole, etc., precum şi plante ornamentale: garoafe, crizanteme, begonii, gerbera,
muşcate etc.
Adulţii şi larvele colonizează frunzele, uneori şi lăstarii, înţepând şi sugând seva
din ţesuturi. Organele atacate sunt acoperite de dejecţiile insectei, care favorizează
dezvoltarea unor ciuperci saprofite din genurile : Alternaria, Penicillium, Fusarium,
etc., formându-se un miceliu de culoare închisă. Acest lucru duce la debilitarea
plantelor, reducându-se procesele fiziologice, prin micşorarea suprafeţei de
asimilaţie. Datorită atacului, frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad.
 Măsuri de prevenire şi combatere

distrugerea florei spontane din jurul serelor şi solariilor.

după recoltare, toate plantele sau resturile de plante vor fi scoase în afara
serelor şi distruse prin ardere.
scheletul serelor, libere de plante, se vor dezinfecta prin stropiri cu produse
organofosforice sau carbamice, în doze mărite sau prin fumigări cu aerosoli.
tratamente chimice la apariţia focarelor de infecţie, cu unul din următoarele
produse: - produse organofosforice: Actellic– 0,1%, Ekamet– 0,05%, Divipan–
0,05%, Nogos– 0,1%,Onevos– 0,15%, Tamaron– 0,1%, Vapona– 0,1%;
- produse carbamice: Unden– 0,1%, Lannate– 0,05%;
- produse piretroide: Decis– 0,05%, Fastac– 0,02%, Karate– 0,04%;
- produse organoclorurate: Thiodan– 0,2%, Thionex–0,15- 0,2%.
- produse care inhibă formarea chitinei: Rimon– 0,05%.
Se va stropi mai ales partea inferioară a frunzelor, unde se află localizate
coloniile de insecte.
 Nematodul galicol al rădăcinilor – Meloidogine incognita
ordinulThylenchida, familia Heteroderidae
1,2 – 2,0 mm

0,36-0,44 mm viermiform

femela 0.47 mm L şi 0,32 mm lăţime, albă,

în formă de pară
 Biologie şi ecologie. Iernează ca femelă sau larvă în inteiorul rădăcinilor
diferitelor plante sau în sol. Poate avea 4 – 8 generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste
1300 specii, aparţinând la peste 40 familii botanice.
În ţara noastră, nematodul produce pagube numai în sere, îndeosebi la tomate şi
pătlăgele vinete, mai puţin la castraveţi, salată etc. Infestarea plantelor se face imediat
după plantarea răsadului, iar prezenţa galelor pe rădăcini se semnalează abia după 3 – 4
săptămâni.
Forma şi mărimea galelor variază după planta gazdă, densitatea populaţiei şi
condiţiile de mediu. În dreptul galelor se produce astuparea vaselor libero-lemnoase şi
circulaţia sevei se întrerupe, ceea ce determină putrezirea şi pieirea plantei. Pe
rădăcinile atacate se instalează diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium, etc.,
care grăbesc procesul de pieire a plantelor. Din cauza atacului, plantele nu se mai
dezvoltă, se îngălbenesc şi se usucă, de la vârf la bază.
 Măsuri de prevenire şi combatere
controlul riguros al materialului care se introduce în sere (răsaduri,
pământ, ghivece cu flori), să nu fie infestate cu nematozi.
În serele infestate se aplică:
- lucrări ale solului;
- la defrişarea culturilor, se recomandă ca scoaterea plantelor să
se facă cu ajutorul cazmalei şi toate resturile vegetale cu particule de
pământ, să fie scoase din sere în saci de polietilenă, împiedicându-se
astfel împrăştierea particulelor de sol infestate;
- solul să fie menţinut în stare umedă timp de 2 – 3 săptămâni,
pentru putrezirea rădăcinilor cu gale.
Cultivarea soiurilor şi hibrizilor de tomate avînd rezistenţă la atacul
nematozilor.
Combaterea chimică a nematozilor cu nematocide: Nemasol 350 kg/ha,
Nemathorin 10G 10-15kg/ha, Basamid granule – 500 kg/ha, Dazomet 90
G – 500 kg/ha, Dozomet 10 PP – 600 kg/ha, Mocap 10 G – 50 – 75 kg/ha,
Vydate 10 G - 20 – 30 kg/ha.
Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata
ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae
9-12 mm

10 - 14
 Biologie. Iernează ca adult în
sol, la adâncimi cuprinse între 10 –
90 cm şi are două generaţii pe an:
prima generaţie se dezvoltă în lunile
mai şi iunie, iar a doua în lunile
iulie şi augusti.
La gândacul din Colorado se
cunosc şi o serie de prădători şi
paraziţi, care contribuie în unii ani la
reducerea populaţiei acestui
dăunător. Astfel, ca pradători (la
oua şi larve) cu importanţă mai
mare sunt speciile: Perillus
bioculatus F., (Heteroptera) şi
Calosoma sycophanta L
(Coleoptera) iar ca paraziţi, ciuperca
Beauveria bassiana.
 Plante atacate şi mod de
dăunare. Atacă specii de plante
cultivate şi spontane din familia
Solanaceae: tomate, pătlăgele vinete,
cartoful, ciumăfaia, zârna, măselariţa,
mătrăguna. Adulţii rod frunzele sub
formă de orificii neregulate. În unii
ani, adulţii care apar în vară, pot
ataca tuberculii de cartof sau fructele
de pătlăgele vinete.
Larvele din primele vârste de
dezvoltare perforează frunzele sub
formă de mici orificii, iar pe măsură
ce înaintează în vârstă rod frunzele în
întregime, uneori şi lăstarii. La atacuri
puternice, din plante rămân numai
resturi de tulpini, culturile putând fi
compromise
 Măsuri de prevenire şi combatere
Măsuri
arătura adâncă de prevenire şi combatere
după recoltare;
praşile repetate în cursul perioadei de vegetaţie;
rotaţia culturilor;
tratamente chimice la avertizare, la apariţia adulţilor hibernanţi şi a larvelor
de vârsta I-a sau a II-a, pentru ambele generaţii, utilizând produse:

piretroide: Decis – 0,3 l/ha, Fastac – 0,1 l/ha, Karate – 0,2 l/ha, Polytrin –
015 l/ha, Supersect – 0,125 l/ha;

organofosforice : Ecalux – 0,75 l/ha, Pyrinex – 1,5 l/ha, Ultracid – 1,5 l/ha,
Onefon – 1,5 kg/ha;

carbamice: Sevin – 1,0 kg/ha, Padan – 1,0 kg/ha, Marshall – 1,5 l/ha,
Victenon – 0,50 kg/ha;

amestecuri de pesticide: Nurelle – 0,5 l/ha, Ecalux – 0,6 l/ha, Nomolt –

0,15 l/ha, Consult – 0,20 l/ha, Regent – 0,20 l/ha, Mospilan – 0,06 kg/ha;

Se recomandă ca în timpul perioadei de vegetaţie să se alterneze produsele,

pentru eliminarea fenomenului de rezistenţă la pesticide.
Gărgăriţa boabelor de mazăre – Bruchus pisorum,
ordinul Coleoptera, familia Bruchidae

Larva matură are 4-5 mm,

4-4,5 mm negru-cenuşiu
albă şi apodă
acoperit cu peri brun-cenuşii
 Biologie. Iernează în stadiul de adult în liziera pădurilor,
sub scoarţa pomilor, sub muşchi sau licheni, în poduri, în
crăpăturile pereţilor sau în boabele scuturate şi rămase pe
câmp. Prezintă o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Sunt atacate
diferite specii şi soiuri de mazăre.
Larvele rod în boabe cavităţi sub forma unor loji,
consumând uneori până la 50% din conţinutul lor. Cele mai
atacate sunt păstăile de la baza plantelor. Caracteristic este
faptul că în boabe se dezvoltă o singură larvă, iar boabele
atacate se recunosc prin prezenţa unui singur orificiu, prin
care iese adultul. Atacul variază în funcţie de soi; cele mai
atacate sunt soiurile semitardive şi tardive.
Gărgăriţa boabelor de fasole – Acanthoscelides
obsoletus, ordinul Coleoptera, familia Bruchidae

3,5-4 mm, brun-cenuşiu

4-5 mm
 Biologie. Iernează ca adult în magazii, în
boabele infestate sau în diferite locuri din spaţiile
de depozitare. Prezintă 2 – 3 generaţii/an, din
care una în câmp şi 1 – 2 în magazii. În spaţiile
încălzite poate avea 4 generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare. Atacă
boabele diferitelor specii şi soiuri de fasole, mai rar
pe cele de năut, soia şi bob. Boabele infestate pot
fi complet distruse, într-un bob dezvoltându-se 1 –
29 larve. Boabele atacate prezintă mai multe
orificii prin care ies adulţii. Pagube mai mari se
înregistrează în anii secetoşi, când procentul de
infestare a boabelor poate ajunge până la 50%.
În condiţii de depozitare, toate soiurile de
fasole sunt atacate, gradul de infestare depinde de
durata păstrării, ajungând uneori până la 100%.
 Măsuri de prevenire şi combatere

folosirea unei seminţe sănătoase, neinfestate.

semănatul cât mai timpuriu a mazării, folosindu-se soiuri precoce
şi cu o perioadă scurtă de înflorire ;
recoltarea la timp a culturilor pentru a se împiedica scuturarea
boabelor.
tratamente chimice în câmp, la avertizare, când 3 – 5% din plante
au înflorit utilizând unul din produsele: Basudin– 0,15%, Carbetox
– 0,4%, Sinoratox– 0,15%, Dimevur– 2 – 3 l/ha.
la invazii mari, tratamentul va fi repetat după 10 – 12 zile.
spaţiile de depozitare se vor dezinfecta cu unul din produsele:
Carbetox– 3%, Nogos– 2%, Reldan– 0,5 l/ m2, K’Othrine– 0,5 l/m2,
Fumitox – 30 g.p.c./m3.
dacă producţia din noua recoltă este gărgăriţată se vor face
tratamente cu Reldan– 10 ml/t, Tekphos 3 – 5 tablete/t , etc.