ALTERNANŢA DE RODIRE

CAPITOLUL 5

ALTERNANŢA DE RODIRE

Alternanţa (periodicitatea) de rodire este un fenomen biologic, entropic,

care dereglează întregul sistem de creştere şi fructificare a biosistemului pomicol
şi este definit prin succesiunea unor ani fără producţie sau cu o producţie scăzută
după ani cu producţii mari.
5.1. Cauzele alternanţei de rodire:
Cauza nerodirii pomilor o constituie lipsa procesului de inducţie florală
datorată:
- dezechilibrul dintre consumul mare al substanţelor organice de către
creşterile vegetative şi fructe, în detrimentul diferenţierii mugurilor de rod;
- producţiile excesive de fructe dintr-un an inhibă diferenţierea mugurilor
de rod pentru anul următor;
- factorii genetici (capacitatea redusă de autoreglare a încărcăturii de fructe
a unor soiuri de pomi).
Accidentele climatice (gerurile de revenire, îngheţurile şi brumele târzii de
primăvară) şi condiţiile nefavorabile din timpul înfloritului pot compromite
recolta din unii ani şi creează premise favorabile pentru instalarea alternanţei de
rodire.
Ca o concluzie, alternanţa de rodire este determinată de un complex de
factori: genetici, nutriţionali, ecologici, precum şi de nivelul producţiei de fructe
din anul anterior.
Frecvenţa şi intensitatea alternanţei de rodire.
Alternanţa de rodire se semnalează, mai ales, la soiurile târzii de măr, păr şi
prun. Soiurile cu maturare timpurie, precum şi speciile sâmburoase, în general, nu
prezintă alternanţă de rodire, întrucât în momentul diferenţierii mugurilor floriferi,
fructele sunt recoltate.
Alternanţa de rodire se manifestă în toate sistemele de producţie (clasic,
intensiv şi superintensiv). Instalarea acestui fenomen entropic în plantaţiile
intensive şi superintensive, adesea este mai greu de combătut, decât în plantaţiile
clasice, datorită uzurii fiziologice mai intense a formaţiunilor fructifere şi a
stressului de densitate.

93
POMICULTURĂ GENERALĂ

Odată cu vârsta, plasticitatea şi adaptarea pomilor la fenomenele de stress

scade. Ca efect, creşterea lăstarilor slăbeşte în intensitate, diferenţierea mugurilor
de rod se reduce, conducând şi la fenomenul de alternanţă de rodire. Când
creşterile sunt foarte slabe, diferenţierea este foarte puternică rezultând o
producţie foarte mare, dar calitativ inferioară, în anul următor diferenţierea
mugurilor de rod va fi foarte slabă, ajungându-se la producţii foarte mici sau chiar
lipsa rodului.
Cercetări recente efectuate pe plan mondial au permis o clasificare a
soiurilor funcţie de coeficientul sau indicele de alternanţă (Biennal Bering Index),
coeficient obţinut prin următoarea formulă matematică:
I.A. = (A - B) / (A + B) x 100
în care I.A. = indice de alternanţă;
A şi B = producţiile din doi ani consecutivi.
Funcţie de valorile obţinute, se vor da note, ce reprezintă indicii de
alternanţă după cum urmează:
1 = alternanţă totală, cu I.A. = 100%;
3 = alternanţă mare, cu I.A. > 30%;
5 = alternanţă mijlocie, cu I.A. = 20 - 30%;
7 = alternanţă mică, cu I.A. < 20%;
9 = fără alternanţă, cu I.A. = 0
Acest indicator a fost introdus recent şi în ţara noastră servind în principal
la omologarea soiurilor şi hibrizilor de către C.I.O.S.

5.2. Măsuri pentru înlăturarea alternanţei de rodire

Dacă încărcătura de muguri floriferi se normează anual prin tăieri, iar

celelalte măsuri agrotehnice (lucrările solului, fertilizarea, irigarea, rărirea
fructelor, combaterea bolilor şi dăunătorilor etc) se aplică raţional, pomii rodesc
constant.
Prin aplicarea corectă a măsurilor agrotehnice se va realiza un echilibru
fiziologic între procesele biologice fundamentale: creştere, diferenţiere, rodire şi
entropie. Toate aceste fenomene evoluează funcţie de starea timpului biologic (V.
Cireaşă, 1995).
Reglarea armonioasă a relaţiilor sinergice dintre procesele biologice
fundamentale ale pomului, cu ajutorul măsurilor agrotehnice, în scopul obţinerii
unor producţii ridicate şi constante, în special în zonele înalte, ridică probleme
mult mai complexe în cazul combaterii alternanţei de rodire, decât pe terenurile
plane. Pe aceste terenuri, procesul de eroziune este mult mai agresiv, iar pierderile
anuale de sol fertil se ridică la 3-5 t/ha. În aceste zone se impune organizarea
teritoriului pomicol cu alei de trafic tehnologic cu rol multiplu (combaterea
eroziunii solului, facilitarea deplasării mijloacelor mecanice în orice anotimp
etc.). O reuşită în acest domeniu s-a realizat la S.C.P.P. Fălticeni.

94
 ALTERNANŢA DE RODIRE

Fructificarea anuală se realizează prin normarea unei încărcături de cinci

muguri floriferi/cm2 secţiune trunchi şi stabilirea distanţei de 10-20 cm între mere
(N. Cepoiu, 1978).
Rărirea fructelor în general şi rărirea chimică în special, în faza de floare
sau imediat după legare, contribuie substanţial la combaterea alternanţei de rodire.
Dintre produsele testate amintim Paclobutrazolul administrat radicular (1 g/pom)-
(Baldini E., Sansavini S., 1986). Ca produse româneşti recomandăm produsul
Norchim 80-100ml/100 l apă şi produsul Amid 80 (Rarex) în doză de 40-60g/100 l
apă funcţie de soi (Grădinariu G., 1995).
Un alt factor important în diminuarea alternanţei de rodire, îl constituie
fertilizarea moderată, constantă, cu păstrarea echilibrului între minerale. O
importanţă deosebită o are şi fertilizarea cu microelemente Ca, Mg, B, Fe.
Tăierile anuale atât în perioada de repaus, cât şi în perioada de vegetaţie
(“în verde”) sunt factori care diminuează periodicitatea de rodire.
Lucrările solului au de asemenea, o importanţă deosebită în combaterea
acestui fenomen nedorit.
Factorii genetici (soiul) sunt, de asemenea, implicaţi în fenomenul
alternanţei de rodire. Se recomandă a se planta clone ale soiurilor, care nu
manifestă acest fenomen.
Alte măsuri pentru diminuarea sau chiar înlăturarea acestui fenomen, se
referă la combaterea corectă şi la timp a bolilor şi dăunătorilor, plantarea de pomi
liberi total de viroze ( LTV ) etc.

95