CURS NR. 11 – 21.06.

2017
AMELIORAREA SPECIALĂ
AMELIORAREA GRÂULUI

DISCIPLINA – AMELIORAREA PLANTELOR ŞI PRODUCERE DE

SĂMÂNŢĂ, AN III, SEMESTRUL II
 PLANUL CURSULUI
AMELIORAREA GRÂULUI

 INTRODUCERE;
 OBIECTIVE DE AMELIORARE;
 METODE DE AMELIORARE
 INTRODUCERE

Grâul este a doua cultură mondială ca mărime,

după porumb, a treia fiind orezul. Se cultivă în
aproape întreaga lume.
În Europa Occidentală şi în Orientul Mijlociu, grâul
şi derivatele sale fac parte din alimentaţia curentă.
Grâul comun (Triticum aestivum) este un
alohexaploid natural, format în urma unor
hibridări spontane între specii ancestrale înrudite.
În componenţa sa intră trei genomuri (AABBDD) de
provenienţe diferite:
● genomul AA – provine de la Triticum monococcum
(Einkorn) ssp. boeticum;
● genomul BB – provine de la Aegilops speltoides;
● genomul DD – provine de la Aegilops squarrosa.
Soiurile de grâu cultivate în România fac parte, în
majoritate, din specia hexaploidă Triticum aestivum
ssp. vulgare (2n = 6x = 42 cromozomi, x = 7).
Puţine soiuri fac parte din specia tetraploidă Triticum
durum (2n = 4x = 28 cromozomi, x = 7 cromozomi).
 OBIECTIVE DE AMELIORARE
1. POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE
2. CALITTAEA
3. REZISTENŢA LA SECETĂ (STRESUL HIDRIC
+STRESUL TERMIC)
4. PRECOCITATEA
5. REZISTENŢA LA IERNARE
6. REZISTENŢA LA RĂSĂRIREA ÎNTÂRZIATĂ
7. APTITUDINEA PENTRU RECOLTAREA
MECANIZATĂ
8. REZISTENŢA LA BOLI
9. REZISTENŢA LA DĂUNĂTORI
 1. POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE

 PRODUCŢIA ≠ POTENȚIAL DE PRODUCȚIE

 POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE reprezintă
obiectivul primordial în toate programele de
ameliorare a plantelor.
 Este un caracter cantitativ, cu un determinism
complex, poligenic (pentru determinarea acestui
caracter intervin multe gene, numite gene minore).
 Producţia, fiind rezultatul activităţii vitale a
întregului organism al plantei, este influenţată într-o
măsură mai mare sau mai mică de aproape toate
genele din genotipul respectiv:
● fie că acestea controlează direct
formarea diferitelor componente ale producţiei;
● fie că le influenţează indirect prin acţiunea
lor asupra creşterii, dezvoltării şi reacţiei la anumite
condiţii de mediu pedoclimatice.
 RESURSE DE
MEDIU OPTIME PRODUCŢIA
(CLIMATICE etc.)

RESURSE
DE MEDIU Stress
POTENŢIALUL REALE biotic
DE PRODUCŢIE Stress
abiotic
Producţia unui cultivar
atunci când se dezvoltă în Pierderi
condiţii de mediu în care PRODUCŢIA
este adaptat, cu substanţe
ÎN ABSENŢA
nutritive şi apă nelimitate BOLILOR ŞI PRODUCŢIA
şi cu dăunători, boli, DĂUNĂTORILOR REALĂ PRODUCŢIA
buruieni, cădere şi alte RECOLTATĂ
stresuri controlate în mod
eficient (Evans, 1993).
 1. POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE

nr. de plante fertile/ unitatea de suprafaţă

Elemente nr. de fraţi fertili şi uniform dezv. / plantă
de număr de spiculeţe fertile în spic
lungimea spicului;
producţie la
grâu număr de boabe în spiculeţ şi în spic;
greutatea boabelor / spic şi pe plantă;

masa a 1000 de boabe (MMB)

plante cu 2-4 fraţi fertili
Producţii spicul lung şi dens
mari 20-24 de spiculeţe fertile în spic
3-4 boabe în spiculeţ
MMB peste 40 g
 POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE

 Este rezultatul interacţiunii dintre genotip

şi mediu (inclusiv tehnologia);
 Implică potrivirea dintre fazele de dezvoltare şi
resursele climatice;
 Este dificil de determinat din cauza dificultăţii de a
controla toate stresurile posibile.
 GENOTIP MEDIU NATURAL
- Condiţii climatice
- Condiţii de sol
AMELIORAREA
PENTRU
TOLERANŢĂ LA
CONDIŢII TEHNOLOGIA DE
NEFAVORABILE CULTURĂ

PRODUCŢIA
Atunci când este posibilă, AMELIORAREA este:
- o soluţie mai ieftină;
- uneori singura soluţie.
A CRESCUT POTENŢIALUL SAU A FOST AMELIORATĂ
REACŢIA LA FACTORII LIMITATIVI ?

CE ESTE MAI EFICIENT ?

Să se amelioreze potenţialul de producţie?

sau
Să se amelioreze reacţia la factorii limitativi
(abiotici sau biotici) ?
 Unul dintre elementele care au contribuit la realizarea unui
progres genetic important în privinţa productivităţii a fost
introducerea genelor pentru reducerea taliei.
 Astfel, în România au fost create soiuri semipitice de grâu de
toamnă adaptate condiţiilor pedoclimatice ale ţării, prin
introducerea în materialul de ameliorare a genelor pentru
reducerea taliei, provenite de la soiul japonez Norin 10.
 Aceste soiuri semipitice (Flamura 85, Dropia, Glosa, Boema,
Gruia, Faur, Dor, Delabrad) purtătoare a genei RhtB1b,
prezintă rezistenţă la cădere, iernare şi secetă.
 Introducerea genelor de reducerea taliei a permis de
asemenea, alocarea mai multor asimilate pentru dezvoltarea
florilor şi creşterea boabelor = creşterea indicelui de
recoltă
 2. CALITATEA
conţinutul în substanţe proteice (7-22%);

CALITATEA conţinutul în AA esenţiali (lizină şi triptofan)

BOABELOR lizină variază 2,0 şi 4,2 mg la 100 g proteină
DE GRÂU
conţinutul şi calitatea glutenului;

însuşirile de panificaţie

GLUTENUL este o substanță proteică vâscoasă, moale și

elastică, obținută din făina cerealelor după îndepărtarea
amidonului, fiind formată din gliadină şi glutenină.
Conţinutul în proteină este corelat negativ atât
cu potenţialul de producţie, cât şi cu conţinutul în
lizină.
Corelaţia negativă dintre proteină şi lizină este
foarte puternică la soiurile de grâu sărace în
proteine şi mai slabă la cele bogate în proteină.
Direcţii pentru ameliorarea conţinutului de
proteină

 1. creşterea biomasei vegetative până la limitele

maxime care nu produc scăderea recoltei de
boabe;
 2. creşterea procentului de azot acumult în
biomasa vegetativă până la înflorire;
 3. îmbunătăţirea eficienţei translocaţiei N în
boabe în perioada umplerii bobului
METODE DE AMELIORARE PENTRU PRODUCŢIE
ŞI CALITATE

● hibridarea apropiată şi îndepărtată

● backcross-ul (hibridare regresivă)
● mutageneza
● selecţia cu variantele pentru plantele autogame
● aneuploidia
 3. REZISTENŢA LA SECETĂ (STRESUL
HIDRIC +STRESUL TERMIC)

MECANISME DE REDUCERE A EFECTULUI SECETEI

1. Evitarea stresului “Fuga” (“escape”) -

precocitate
2. Evitarea deshidratării (“dehydration
avoidance”)
3. Toleranţa la deshidratare (“dehydration
tolerance”)

Utilitatea fiecărui mecanism depinde de

tipul de secetă (intensitate, durată,
momentul apariţiei)
 4. PRECOCITATEA
Depinde de:
 cerinţele de vernalizare (iarovizare) - (Prin
vernalizare, practic, grâul trece de la etapa de dezvoltare
vegetativă la etapa de dezvoltare generativă);
 fotoperiodism şi ritmul de creştere;
 rezistenţa la iernare.

Dificultatea obţinerii de grâne precoce:

● corelaţiile negative între precocitate şi
producţie;
● corelaţiile negative între precocitate şi
rezistenţa la ger.
Obţinerea de soiuri foarte precoce, competitive din
punct de vedere al potenţialului de producţie, necesită un
efort deosebit pentru cumularea de gene de productivitate
la formele cu perioadă de vegetaţie foarte scurtă, printr-un
program îndelungat de selecţie recurentă.

Relaţia dintre precocitate şi producţie la grâu apare

puternic dependentă de condiţiile de mediu, durata
perioadei de vegetaţie care permite obţinerea celor mai
bune producţii, putând varia atât de o zonă la alta, cât şi de
la un an la altul.
 5. REZISTENŢA LA IERNARE

AMELIORAREA REZISTENŢEI LA TEMPERATURI

SCĂZUTE

 Stabilirea pragului critic – soiuri martor

verificate
 Resurse genetice:
 Soiuri verificate
 OMG
 Selecţia posibilă:
 Directă în câmp
 În condiţii de climat controlat
 Indirectă
 Markeri moleculari
 6.TOLERANŢA LA RĂSĂRIREA ÎNTÂRZIATĂ
lipsa apei în sol în timpul semănatului şi după
Cauzele semănat
nerespectarea epocii optime de semănat
răsăritului
întârziat temperaturi scăzute după semănat – germinaţia
seminţelor este prelungită
Efectele creşterea vegetativă limitată în toamnă
negative ale înrădăcinare redusă – toleranţă scăzută la secetă
răsăritului înfrăţire redusă --- efecte neg. asupra densităţii
întârziat spicelor
scăderea rezistenţei la iernat
reducerea indicelui suprafafeţei foliare
activitate fotosintetică redusă; talie redusă
decalarea perioadei de umplere a bobului
(mai scurtă şi mai târziu amplasată în timp)
În condiţii de mediu nefavorabile la semănat, răsărirea este
influenţată de lungimea coleoptilului, care este în general
asociată cu un pai mai înalt.
La INCDA Fundulea s-a creat o linie de grâu (Sincron) ce
prezintă coleoptil lung şi talie scurtă.

Pentru ameliorarea toleranţei la răsărirea întârziată

soiul de grâu trebuie să prezinte următoarele însuşiri:
- capacitate mare de înfrăţire, spice mari, seminţe mari;
- pentru zonele din S şi S-E ţării – înspicare timpurie şi durată
scurtă de umplere a bobului; viteza mare de acumulare a
substanţelor nutritive în bob;
- talie mijlocie (scurtă);
- coleoptil lung.
 rezistenţa la cadere:
talie mică (sub 100 cm), paiul gros şi
7. APTITUDINEA elastic, primele internodii de la bază
PENTRU
scurte, sistem radicular profund şi
RECOLTAREA
bine dezvoltat
MECANIZATĂ
rezistenţa la scuturare

Căderea este un fenomen persistent la cerealele păioase

(grâu), care reduce producţia cu până la 80%,precum şi
calitatea boabelor.
 Boli: rugina brună (Puccinia sp.),
rugina galbenă, rugina neagră;
făinarea (Erysiphe), fuzarioza
8. REZISTENŢĂ (Fusarium sp.), septorioza , mălura
LA BOLI ŞI
(Tilletia sp.)
DĂUNĂTORI
Dăunători : musca de Hessa,
ploşniţele, viespea grâului, afidele

a) Rezistenţa la boli
Caracterul şi evoluţia bolii sunt determinate de existenţa şi interdependenţa celor
trei factori: plantă-gazdă – patogen - mediu

CONDIŢII DE MEDIU
(Favorabile)

TRIUNGHIUL
BOLII
PLANTA PATOGEN
-
(sensibilitate) virulenţă
-
agresivitate

COEVOLUŢIE
 TIPURI DE REZISTENŢĂ LA BOLI
(Van der Plank, 1963)

CRITERIUL DE “VERTICALĂ” “ORIZONTALĂ”

CLASIFICARE

Specificitate Reacţie diferenţiată la Reacţie NEdiferenţiată la

diferite rase ale rasele patogenului
patogenului

Exprimare Calitativă – Totală Cantitativă - Parţială

Control genetic Gene majore Gene minore

Durabilitate Durată mică Durabilă

Dependenţa de vârsta plantei Pe toată perioada de “de plantă adultă”

vegetaţie- “de
plantulă”

Dependenţa faţă de mediu Puţin dependentă Dependentă

 b) Rezistenţa la dăunători
ATACUL DE DĂUNĂTORI = CVADRUPLA INTERACŢIUNE G x D x
M x Prădători

CONDIŢII DE MEDIU
(Favorabile)

PLANTA DĂUNĂTOR
(sensibilitate)

ENTOMOFAGI

COEVOLUŢIE
 MECANISME DE REZISTENŢĂ

ANTIXENOZA ANTIBIOZA

TOLERANŢĂ
ANTIXENOZA – mecanism de rezistenţă a plantei care constă în
descurajarea sau prevenirea colonizării dăunătorilor (termen propus de
Kogan şi Ortman – 1978 – pentru a înlocui nonpreferinţa – planta nu este
atractivă pentru prevenirea unor insecte).

MECANISME DE REZISTENŢĂ LA INSECTE – BARIERE FIZICE

CARACTERISTICA EFECTUL ASUPRA INSECTELOR

PLANTELOR
Îngroşarea pereţilor celulari Reducerea hrănirii şi depunerii ouălelor

Pai plin Împiedecarea hrănirii şi a ciclului biologic

Perozitate - Pubescenţă Efecte asupra hrănirii, depunerii ouălelor,

deplasării
Cerozitate Efecte asupra colonizării, depunerii ouălelor

Depunerea siliciului Inhibarea hrănirii

 2. ANTIBIOZA

Acţiunea negativă a plantei gazdă asupra dezvoltării

dăunătorului.
Este afectată dezvoltarea dăunătorului, fie prin reducerea
prolificităţii, fie prin reducerea dimensiunilor corpului,
eventual prelungirea duratei de dezvoltare a dăunătorului.

3.TOLERANŢA

Capacitatea plantei de a se reface în urma atacului

dăunătorului.
 REZULTATE
Rezistenţă morfologică la Oulema melanopa

O cuticulă îngroşată sau ceroasă împiedică

depunerea pontei de către gândacul bălos al
ovăzului. Adulţii gândacului nu depun ouă pe
frunzele de grâu cu strat dens de peri.
Rezistenţă morfologică la
Cephus pigmaeus

Paiul umplut de la unele soiuri de grâu

conferă rezistenţă la atacul viespei
paiului
 COMBATEREA INTEGRATĂ A BOLILOR ŞI
DĂUNĂTORILOR

 Metode agrofitotehnice
 Combatere chimică
 Rezistenţa genetică
- eficienţă;
- cost relativ redus;
- nepoluantă.

Ameliorarea rezistenţei la boli şi dăunători

trebuie privită ca unul din elementele combaterii
integrate.
METODE DE AMELIORARE A BOLILOR ŞI
DĂUNĂTORILOR

 Backcross
- Pentru caractere cu determinism genetic
simplu
 Selecţie recurentă
- Pentru caractere cu determinism genetic complex
 Inginerie genetică
 Manipularea mecanismelor naturale de apărare
 METODE DE AMELIORARE
(prezentare generală)

1. Hibridarea apropiată şi hribridare îndepărtată;

2. Backcross-ul;
3. Aneuploidia;
4. Haploidia;
5. Poliploidia pentru speciile diploide;
6. Heterozisul;
7. Selecţia cu variantele pentru plantele autogame
8. Selecţia recurentă.
 BILIOGRAFIE
1. Ceapoiu Nichifor, 1968. Metode statistice aplicate în experiențele agricole și biologice.
Editura Agro-Silvică, Bucureşti.
2. Gheorghe Valentina, 2003. Ameliorarea plantelor agricole, Editura Fair Parteners,
Bucureşti;
3. Giosan N, N. Săulescu, 1972. Principii de genetică;
4. Mureşan T,T. Crăciun, 1971. Ameliorarea specială a plantelor, Editura Ceres, Bucureşti ;
5. Savatti M., G. Nedelea, M. Ardelean. Capitolul X «Obiectivele ameliorării plantelor».
În TRATAT DE AMELIORAREA PLANTELOR. Ed. Marineasa Timişoara: 246-274.
6. N.N. Săulescu: Capitolul Ameliorarea grâului. În monografia "Grâul" sub redacţia N.
Ceapoiu. Editura Academiei RSR, Bucureşti 1984;
7. Szilagyi Lizica,Gheorghe Valentina, Casian Hellene, 2007. Ameliorarea plantelor. Editura
Amanda Edit, Bucureşti;
8. Reviste de specialitate: Crop Science; Euphytica; Genetics; Journal of Heredity;
Molecular Breeding; Plant Breeding, Romanian Agricultural Research,
http://www.incda-fundulea.ro/rar.htm; Probleme de genetică teoretică şi aplicată.