SEMINAR FIZICĂ - 01.04.

2020

Principalii poluanții atmosferici si

efectele lor asupra plantelor

Șef lucr. dr. Neagu Cecilia

 Poluarea atmosferei
• Poluanţii atmosferici provoacă efecte
nedorite plantelor, solului, oamenilor.
• În funcţie de natura agenţilor poluanţi,
există poluare fizică, chimică, biologică şi
radioactivă.
• Poluarea fizică se datorează degajării unor
cantităţi mari de praf, pulberi, fum, care,
depunându-se pe frunze, împiedică schimbul
de substanţe dintre plante şi mediu.
 Pulberile din aer:
• - măresc nebulozitatea, deci frânează pătrunderea luminii
spre plante.
• - obturează ostiolele plantelor, acest lucru ducând la
reducerea fotosintezei şi dereglarea transpiraţiei plantelor.
• - cantitatea de clorofilă se reduce, iar plantele devin
clorotice, prezintă necroze sau apar fenomene de nanism
(piticire).
• - apar modificări morfologice: la viţa de vie frunzele se
gofrează, la grâu şi ovăz se încreţesc sau se rulează.
• Poluanţii chimici produc plantelor
modificări morfologice şi fiziologice.
• SO2 şi SO3, în prezenţa apei din
atmosferă (ceaţă, ploaie) se transformă în
acid sulfuros şi sulfuric, care determină
apariţia de arsuri şi pete pe organele
aeriene ale plantelor (ploi acide).
• Solurile astfel poluate devin mai sărace în
humus.
• SO2 + H2O = H2SO3
• SO3 + H2O = H2SO4
 SO2 în atmosferă:

• provoacă plantelor leziuni celulare.

• la concentraţii mici, frunzele se decolorează prin
diminuarea asimilaţiei clorofiliene.
• la concentraţii mari, apar puncte brune de
necroză, care conduc la uscarea pădurilor.
• la conifere frunzele devin roşcate, apoi cad, iar la
foioase apar pete albicioase sau uşor galbene, la
început pe margini, iar apoi pe toată frunza, care
se usucă şi cade.
 SO2 în atmosferă:
• Din regnul vegetal, cei mai sensibili la SO2 sunt
lichenii, la care apar tulburări de creştere, motiv
pentru care sunt folosiţi drept indicatori biologici
ai gradului de poluare.
• Dintre plantele cultivate:
• lucerna este cea mai sensibilă la SO2,
• varza este de două ori mai rezistentă,
• viţa de vie de 2-3 ori,
• liliacul de 4 ori,
• iar ţelina este de peste 6 ori.
• Producţiile scad, ajungând uneori să fie de 2,5 ori
mai mici decât în condiţii normale.
• Fluorul şi compuşii săi duc la degradarea
pigmenţilor foliari.
• Clorul, în concentraţii mari, determină
defolieri masive.
• Oxizii de azot
• (N2O, NO, NO2, NO3,N2O5) pot forma
în aer oxidanţi fotochimici cu efecte
nocive asupra plantelor.
 Efectele nocive ale poluării
asupra plantelor
Consecinţele impurificarii atmosferei pot fi împărţite în două
mari categorii:
• - consecinţe de ordin meteorologic
• - consecinţe de ordin biologic.
• În prima categorie se includ:
• reducerea intensităţii radiaţiei globale prin creşterea
opacităţii atmosferei,
• intensificarea efectului de seră prin sporirea concentraţiei
gazelor cu însuşiri absorbante în gama radiaţiilor infraroşii
(CO2, O3 şi vaporii de apă),
• creşterea nebulozităţii şi precipitaţiilor prin cantităţile din
ce în ce mai mari de nuclee de condensare.
• În ultima vreme, poluarea atmosferei în ansamblul ei este tot
mai des considerată ca una din cauzele modificărilor climatice
la scară globală.
• A doua categorie de consecinţe se referă la
”insalubrizarea” aerului (mai ales a celui urban) prin
depăşirea concentraţiilor maxime pentru diferite tipuri
de impurităţi.
• Plantele suferă din cauza impurificării aerului, iar
leziunile lor reprezintă indicatori ai gradului de poluare
a aerului.
• Efectele impurităţilor din aer asupra plantelor sunt:
• lezarea frunzelor pe porţiuni sau în totalitate;
• modificări de culoare a frunzelor;
• tulburări de creştere a plantelor;
• distrugerea unor părţi ale plantelor, care se usucă;
• distrugerea plantei în întregime şi dispariţia unor specii.
• Cele mai multe efecte nocive se exercită asupra
frunzelor, fie direct prin pătrunderea substanţelor
toxice, prin stomate, fie prin depunerea pe suprafaţa
lor.