Curs 3.

Educaţia,obiect
de studiu al pedagogiei

DicusarăOlga, lector
magistru
 Esenţa fenomenului educaţional

Educaţia este un proces complex de formare a

personalităţii în conformitate cu potenţialul său
individual şi în corespundere cu aşteptările sociale.
Etimologia cuvântului se explică prin “educo-
educare”, cu sens de “creştere”, “hrănire”, “îngrijire”
şi “educo-educare”, cu sens de “a scoate din”, “a
ridica”, “a înălţa”.
Educaţia se defineşte ca o acţiune de transformare
pozitivă a fiinţei umane, de trecere “condusă” de la un
stadiu inferior la unul superior (V. Cojocaru, 2007).
 esenţa educaţiei

legile educaţiei
EDUCAŢIE PEDAGOGIE
componentele /
formele educaţiei

PROCES TEORIE finalităţile educaţiei

conţinutul educaţiei
OBIECT DE
ŞTIINŢĂ
STUDIU metodele educaţiei

mijloacele educaţiei

forme de organizare a
educaţiei

evaluarea educaţiei
 Caracteristicile educaţiei
• Educaţia are un caracter specific uman, ceea ce
presupune că învăţarea este calitativ deosebită de
cea a animalelor, prin ansamblul de modificări
profunde, selective şi stabile ale
comportamentului, finalizate cu noi achiziţii
cognitive şi cu perfecţionarea modalităţilor de
răspuns la solicitările mediului.
 Caracteristicile educaţiei
• Educaţia are un caracter conştient, ceea ce
presupune că educaţia şi învăţarea sunt
procese conştiente (inteligibile, raţionale,
logice), intenţionate (cu un anumit scop,
obiectiv, cu o anumită finalitate), active şi
interactive, care produc numeroase achiziţii
(acumulări) în planurile informativ şi
formativ, ceea ce constituie factorii
esenţiali ai dezvoltării personalităţii.
 Caracteristicile educaţiei
• Caracterul social denotă că educaţia se realizează
în strânsă legătură cu relaţiile inter-umane, cu
relaţiile sociale, cu mediul social în general,
acestea având influenţe asupra orientărilor,
conţinutului şi modului de desfăşurare ale
educaţiei.
• Caracterul istoric este determinat de faptul că
educaţia se dezvoltă odată cu istoria societăţii,
fiind influenţată de condiţiile şi realizările
concrete ale fiecărei etape istorice.
 Caracteristicile educaţiei
• Educaţia este în interacţiune cu procesele psihice
ale dezvoltării umane. Procesele psihice se
dezvoltă în cadrul actului educaţional.
 Caracteristicile educaţiei
• Educaţia şi pedagogia au un caracter naţional şi
universal. Educaţia şi pedagogia studiază şi
dezvoltă tradiţiile şi realizările naţiunii, ale
poporului în domeniul educaţiei de-a lungul
secolelor.
• Pe de altă parte, educaţia şi pedagogia naţională
studiază şi adaptează în mod creator realizările
valoroase ale educaţiei universale şi, în acelaşi
timp, oferă lumii realizările educaţiei şi pedagogiei
naţionale, demonstrând prin aceasta caracterul lor
universal.
 Caracteristicile educaţiei
• Educaţia are un caracter necesar, obiectiv şi permanent. Prin
transmiterea tezaurului cultural ştiinţific şi al experienţei
pentru dezvoltarea personalităţii şi pregătirea tinerei generaţii
ca forţă de muncă şi specialişti, educaţia contribuie la înnoirea
continuă şi la continuitatea societăţii.
• Educaţia este, prin natura ei, un fenomen direcţionat în mare
măsură spre viitor, asigurând pregătirea omului nu numai
pentru execuţie, ci şi pentru creare şi schimbare. Apare
necesitatea în pregătirea şi perfecţionarea pregătirii omului,
atât în timpul studiilor, cât şi după absolvirea şcolii şi facultăţii,
adică toată viaţa, îndeosebi viaţa activă, aceasta reprezentând
ceea ce numim educaţie permanentă.

 
 Funcţiile educaţiei
• Creşterea si dezvoltarea fizică armonioasă a
tinerei generaţii, a omului în formare.

• Însuşirea limbajului şi a relaţiilor socio-umane necesare

comunicării şi convieţuirii interumane, adaptarea la mediu
şi însuşirea culturii, ştiinţei şi tehnicii.
 Funcţiile educaţiei
• Transmiterea tezaurului cultural
-stiinţific, a cunoştinţelor valoroase
acumulate de omenire în diverse domenii
ale cunoaşterii în general, strâns legate de
formarea şi dezvoltarea capacităţilor
intelectuale - funcţie cognitivă
/informativ-formativă a educaţiei, care îl
realizează pe "homo cogitans" (omul care
gândeşte).
 Funcţiile educaţiei
• Transmiterea experienţei de producţie
şi a deprinderilor de muncă, formarea şi
dezvoltarea abilităţilor, a deprinderilor
practice în muncă, în strânsă legatură cu
cerinţele progresului ştiinţifico-tehnic, cu
progresul social în general.- funcţie
praxiologică a educaţiei, care realizează pe
"homo faber" (omul care munceşte,
produce şi creează).
 Funcţiile educaţiei
• Transmiterea normelor etice (grecescul ethos -
ethikos; morav, moral, etic), de conduită, de
formare a unei atitudini corecte faţă de realitate
si oameni şi a unor capacităţi de valorizare, de
apreciere obiectivă a datelor, faptelor, a
realităţii, a profesiilor şi comportamentelor
oamenilor. Aceasta este funcţia axiologică a
educaţiei care realizează pe "homo estimans"
(omul care valorizează, apreciază obiectiv,
corect).
 Funcţiile educaţiei
trebuie realizate astfel încât să se
asigure modelarea omului flexibil şi
creativ atât pentru activităţi social-utile
eficiente, cât şi pentru o societate în
continuă schimbare, în concordanţă cu
cerinţele viitorului.
 Educabilitatea
• - capacitatea unei fiinţe
umane de a se modela sub
influenţa factorilor
educaţionali.
  Factori educaţionali

Factori interni:

Ereditatea este factorul intern ce determină fenotipul individului.

Asupra devenirii omului ereditatea influenţează:
a) prin transmiterea particularităţilor specifice ale speciei (profil
fiziologic), trăsături fizice tipice predecesorilor (constituţia
fizică, culoarea ochilor, etc.,);
b) prin transmiterea specificului funcţionării sistemului nervos
central, care determină temperamentul;
c) prin transmiterea potenţialului analizatorilor;
d) prin transmiterea instinctelor.
  Factori educaţionali

Ca factori externi, distingem mediul natural şi cel social.

Mediul natural – influenţează prin condiţiile geografice şi
naturale, care pe parcursul anilor formează anumite reprezentări
sociale despre natură, viaţă, relaţii dintre oameni. Acestea se
transmit din generaţie în generaţie şi influenţează stilul de viaţă,
comportamentul.

Mediul social – se rezumă la totalitatea valorilor materiale şi

spirituale ce se exprimă în istorie, limbă, tradiţii.
 Statul Familia

Comunitatea
naţională Şcoala

Factori de
Comunitatea influenţă
externi Grupurile
etnică
informale

Mass-media
  Formele educaţiei

Educaţia Educaţia
formală nonformală
Formele
educaţiei

Educaţia
informală
 Educaţia formală
Din latină "formalis" - oficial, organizat legal, formal.

Educaţia formală este actul pedagogic oficial, complex,

programat, organizat, intenţionat, conştient, îndrumat, care
asigură predarea (comunicarea) şi învăţarea (dobândirea)
cunoştinţelor teoretice şi practice într-un cadru activ şi
interactiv profesor-elev (student), în vederea dezvoltării
personalităţii şi pregătirii profesional-cetăţeneşti a elevilor
(studenţilor), pentru integrarea lor socio-profesională şi
pentru dezvoltarea socială.

Educaţia formală este concepută şi realizată în lumina teoriilor,

legităţilor şi strategiilor pedagogice.
 Educaţia nonformală
Din latină “nonformalis" - fară forme, în afara formelor organizate
în mod oficial pentru un anumit gen de activitate.

• Educaţia nonformală este determinată de actele educaţionale

realizate în afara formelor educative oficiale din unităţile de
învăţământ. Educaţia nonformală este realizată în cadrul unor
instituţii şi unor forme specifice altor activităţi, aşa cum
sunt: - muzeele, expoziţiile, anumite activităţi cultural-
artistice, ştiinţifice, sportive, economice etc.

Educaţia nonformală poate fi influenţată de teoria, legităţile si

strategiile pedagogice, asigurându-i o orientare ştiinţifică eficientă, în
acest caz educaţia formală are rol de dirijor.
 Educaţia informală
• Din latină - informis, informalis - înseamnă fără formă,
involuntar, spontan, pe neaşteptate, fără a-ţi da seama (a fi
conştient).
• Educaţia informală este determinată de o serie de acţiuni
socio-umane, culturale, etc. care includ efecte (obiective)
educaţionale fără forme educative speciale, deci spontane,
involuntare, de la sine, neaşteptate (de exemplu, viaţa şi
comportamentul pe stradă, în parcuri, în mijioacele de
transport, în întâlnirile şi discuţiile întâmplătoare etc., dar
care influenţează personalitatea tinerilor.
• Astfel, educaţia formală, educaţia nonformală şi educaţia informală au
legături, se interconditionează cu educaţia permanentă. În acest
context educaţia este, în ultimă instanţă, un act de cultură, de
ridicare a individului de la starea de natură la cea de cultură.
 REZUMAT în schemă
Sistem
Fa ri li
ed ct c to na
uc or a o
aţ i F ţi
io uca
na ed
li
Proces educaţional Ed
ia
c aţ lă in uc
fo aţ
u a
Ed orm rm i a
inf al
ă
Sistem

Educaţia formală

Ed
inf uca
de învăţământ ia
or ţia c aţ lă
ma u a
lă Ed orm
inf

ri
Proces educaţional F
ed act
to li uc or
c na
Fa i o aţ i
aţ io
d uc na
li
e

educaţional
Sarcini didactice.
1. Compară caracteristicile formelor
educaţiei într-un tabel, identificând criteriile
de comparaţie.