PRODUSE VEGETALE

CU GLUCIDE
FARMACOGNOZIE
SEMESTRUL I
 DEFINIŢII
 Glucidele sau zaharidele, au formula generală Cn(H2O)n şi sunt numite şi
hidraţi de carbon încă de pe vremea când nu se cunoştea exact structura lor.
 Ele constituie grupul cel mai important al elementelor structurale şi
energtice al materiilor vegetale şi în particular al substanţelor de rezervă
din acest regn.
 Glucidele sunt primii compuşi rezultaţi în urma fotosintezei, şi se
împart în:
 Oze simple sau monozaharide
 Ozide sau asociaţii ale mai multor molecule
 Holozide- formate doar din unităţi glucidice
 - Oligozaharide (di-, tri-, tetra- ...zaharide)
 - Polizaharide (macromolecule cu n unităţi glucidice)
 Heterozide- formate din una/mai multe oze şi dintr-o parte non-glucidică,
numită aglicon (sau genină)
 OZE / MONOZAHARIDE
 Ozele sunt molecule mici (între 3 şi 9 atomi de C);
astfel în funcţie de lungimea lanţului atomilor de C,
vom distinge pentoze (riboză, xiloză...), hexoze
(glucoză, galactoză, fructoză...), etc.

 Se caracterizează prin prezenţa unei funcţiuni

carbonilice, fie aldehidică - aldozele, fie cetonică –
cetozele , a multiplelor grupări alcoolice, şi a mai
multor atomi de C asimetrici.
 Proprietăţi
 a) Proprietăţi fizice
 grupările OH - determină o solubilitate ridicată în apă
 atomii de C asimetrici – conduc la existenţa a numeroşi izomeri: seriile D sau L (conform convenţiei stabilită
de Fisher, care însă nu are semnificaţia deviaţiei la dreapta sau stânga sub acţiunea luminii polarizate); aceşti
izomeri însă, au în soluţie capaciatete rotaţională dextrogiră(+) sau levogiră(-)
 marea majoritate a compuşilor naturali aparţin seriei D
 b) Proprietăţi chimice
 datorate grupărilor alcoolice:
 reacţii de esterificare
 reacţii de eterificare
 reacţii de oxidare la gruparea -OH terminală  acizi uronici, ex.: ac glucuronic, galacturonic
 reacţii de reducere la nivelul unei grupări –OH  acizi dezoxizaharidici, ex.: ramnoza = metilpentoză
 datorate grupărilor carbonilice:
 caracterul reducător al aldozelor sau al cetonelor în prezenţa reactivului Fehling sau al azotatului de argint
amoniacal
 pe de altă parte se poate vorbi despre:
- reducerea grupării carbonilice duce la formarea poliolilor, ex: glucoză  sorbitol
- formarea osazonelor în prezenţa fenilhidrazinei în exces
- formarea hemi-acetalilor între gruparea reducătoare aldozică sau cetonică sub formă hidratată şi o grupare
alcoolică din lanţul ozidic; se obţine un semi-acetal intern care conferă zaharidului o configuraţie ciclică -
furanică(14)sau piranică(15), în funcţie de poziţia –OH-ului implicat în legătură; aceste noi configuraţii
implică o nouă posibilitate de izomerie, în funcţie de poziţia noii grupării –OH de la nivelul funcţiunii
reducătoare( -OH glicozidic): deasupra(α) sau dedesubtul(β) planului moleculei.
 Principalele oze şi derivaţi ai
acestora prezente în vegetale
a) Aldoze:
 Pentoze:
 D- riboza, implicată în structura nucleotidelor
 L- arabinoza, foarte răspândită între polizaharide- gume, mucilagii, pectine
 D- xiloza, parte componentă a unor oligozaharide( primaveroza) şi a unor saponozide
 apioza, prezentă în pătrunjel, în cadrul apiozidelor
 Hexoze:
 D- glucoza, cea mai răspândită(prezentă în toate celulele)
 D- manoza, prezentă sub formă condensată de manane
 D- galactoza, de asemenea frecvent sub formă condensată în diverse polizaharide: gume, mucilagii..
b) Cetoze  cea mai importantă e D- fructoza, regăsită în abundenţă sub forma ei liberă, în fructe; este frecvent
însă şi componentă a oligozaharidelor (zaharoză, genţianoză
c) Dezoxioze  un grup interesant de compuşi, care fac parte din structura principiilor active heterozidice, foarte
importante în terapeutică
 6- dezoxioze (metilpentoze):
 L- ramnoza, frecventă în numeroase heterozide(flavonice, antracenice, cardiotonice), dar şi sub formă
condensată în gume sau mucilagii
 2- dezoxioze frecvent se remarcă în structura heterozidelor cardiotonice:
digitoxoza (Digitales)
cimaroza (Strophantus)
oleandroza (Nerium oleander- leandru)
 Principalele oze şi derivaţi ai
acestora prezente în vegetale
 d) Derivaţi ai zaharidelor:
 acizii uronici - prezenţi în gume, mucilagii, dar şi în numeroase heterozide; ex:
acidul D-glicuronic, acidul D-manuronic, acidul L-glucuronic şi acidul D-
galacturonic
 alcoli polihidroxilici (hexozehexitoli): D-manitol, D-sorbitol - constituenţi ai
algelor brune sau a unor exudate din plante (mane)

CHO CHO CH2OH CH2OH

H OH H OH HO H H OH
HO H HO H HO H HO H
H OH HO H H OH H OH
H OH H OH H OH H OH
COOH COOH CH2OH CH2OH

ac. D glucuronic ac. D galacturonic D manitol D sorbitol

 Extracţia, caracterizarea, dozajul
ozelor
 Extracţia : -solubilitate ridicată în apă şi slaba în alcool absolut  modul de extracţie
-cristalizarea lor este dificilă
 Caracterizarea – are la bază proprietăţile fizico-chimice:
 puterea rotatorie
 caracterul reducător
 formarea osazonelor (forme cristaline, puncte de topire şi de solubilzări
caracteristice)
 reacţii de culoare- ex: formarea derivaţilor de furfural; prin deshidratarea internă a
ozelor şi ciclizarea acestora la cald, în prezenţa acizilor concentraţi, urmată de
condensarea cu fenoli sau amine ciclice, se obţin compuşi coloraţi diferit în funcţie
de natura ozei
 reacţii mai specifice, ce pot servi identificării ozelor
 reacţia Keller-Kiliani pt. 2-dezoxioze, în soluţie acetică, + FeCl3, în mediu
de H2SO4  coloraţie albastră-verzuie
cromatografia CH sau CSS în prezenţa unor martori; revelarea spoturilor obţinute
se face pe baza proprietăţilor reducătoare ale ozelor(reactivul Tollens) sau cu ajutorul
reacţiilor de culoare cu obţinerea derivaţilor furfuralici; prin respectarea anumitor
condiţii operaţionale metodele pot deveni cantitative
 Monografii - Oze şi Hexitoli
 D- GLUCOZA
 prezentă în toate celulele, regăsită din abundenţă în fructe şi
miere
 intră în alcătuirea numeroaselor oligozaharide sau
polizaharide vegetale, adesea este legata de diverse principii
formând glicozide
 industrial este obţinută prin hidroliza acidă a amidonului
( polimer al glucozei, prin legături 14, 16)
 direct asimilabilă, glucoza este un aliment energetic folosit
în terapeutică şi pentru efectul diuretic apreciabil; se
administrează atât p.o. cât şi ca preparat injectabil sub formă
de soluţie izotonică sau hipertonică
 Monografii - Oze şi Hexitoli
 D- FRUCTOZA sau levuloza
 există sub formă liberă în fructe
sau miere(40 – 70 %) şi face parte
din aproape toate oligozaharidele
din plante
 se obţine prin hidroliza
zaharozei (condensarea glucozei
cu fructoza) sau a inulinei
(polizaharidul fructozei) prezentă
în rădăcina speciei iarbă mare sau
lacrimile Elenei- Inula helenium
 utilizată în alimentaţia
parenterală, în special la diabetici,
oficinală FRX
 Monografii - Oze şi Hexitoli
 D- MANITOL
 obţinut din mana (hrana evreilor în
deşert, după Vechiul Testament)
provenită de la mojdrean- Fraxinus
ornus, fam. Oleeaceae ; seva este
obţinută prin incizarea trunchiului
acestui arbore, ea devinind
consistentă în contact cu aerul(aspect
de lacrimi), şi conţinând peste 50%
manitol; oficinală FRX
 manitolul este un diuretic osmotic
administrat sub formă de perfuzie;
mana ca atare are un efect uşor
laxativ; este de asemenea agent
îndulcitor în preparatele(E 421)
destinate diabeticilor sau în guma de
mestecat, având în plus un efect
răcoritor datorită solubilizării
endotermice(cu consum de energie)
 Monografii - Oze şi Hexitoli
 D- SORBITOL
 derivat de mare importanţă farmaceutică, cu
utilizări variate
 izolat din fructele scoruşului de munte– Sorbus
aucuparia, fam. Rosacaeae , este prezent în
numeroase alte fructe
 industrial se obţine prin reducere catalitică a
glucozei
 este folosit ca reglator al funcţiei digestive şi al
tranzitului intestinal
 este un substituent al zahărului(60% din
puterea acestiua de îndulcire)guma de
mestecat; a fost catalogat ca aditiv alimentar
cu numărul E 420:
 obs: sorbitolul este produs de către celulele
umane pornind de la glucoză, pe calea
poliolilor; excesul de glucoză din diabetul
zaharat, stă la baza excesului de sorbitol din
celulel retiniene, nervi, cauzând retinopatia şi
neuropatia diabetică
 în industrie este folosit ca materie primă
pentru sinteza acidului ascorbic(vit. C)
 OZIDE
 Ozidele = combinaţii între structurile hemi-
acetalice ale ozelor şi alte molecule; acestea
pot fi:
 holozide: oligoholozide
(oligos=puţine) sau poliholozide
 heterozide
 Holozidele
 a) Natura
 prin hidroliză nu eliberează decât monozaharide(oze)
 pot fi omogene sau heterogene în funcţie de prezenţa unei singure oze sau a mai multor oze
diferite în streuctura holozidei; astfel distingem:
 diholozide = dizaharide, rezultate prin condensarea a 2 molec. de
monozaharide
- legătura dintre cele 2 oze este realizată între cele 2 grupări
reducătoare  o dizaharidă nereducătoare, ex. zaharoza
- legătura realizată între o grupare reducătoare şi una alcoolică a
celeilalte oze  o dizaharidă reducătoare, ex. maltoza, celobioza
 oligoholozide = oligozaharide, rezultate prin condensarea a 3, până la 10
molec. de monozaharide, ex: gentianoza(gluc-gluc-fruct), rafinoza(galact-gluc-fruct),
stachioza(galact-galact-gluc-fruct)
 poliholozide = polizaharide, rezultate prin condensarea a peste 10
molec. de monozaharide
 masa lor moleculară poate atinge valori de sute de mii
 pot fi omogene sau heterogene, pot avea caracter acid sau nu în funcţie de prezenţa sau absenţa acizilor uronici
 pot fi liniare sau ramificate
 structuri foarte doiverse, prezente în toate vegetalele şi mai mult, în toate organele acestora
 Proprietăţi, caracteristici, dozaj
 Solubilitate
Oligozaharidele - solubile în apă şi alcool de 70-80c
Polizaharidele – câteodată sunt solubile în apă(pseudosoluţii), dar
precipită în prezenţa alcoolului, a sărilor de Ca şi Ba
 Caracteristici
 prin hidroliza acidă se eliberează ozele, identificabile prin cromatografie
(CH/CSS)
 structura exactă a oligozaharidelor nu se poate afla decât prin hidroliza
enzimatică specifică
 Dozarea
 cel mai adeseaa se practică o evaluare rapidă a poliholozidelor în cadrul
produselor vegetale prin determinarea indicelui de îmbibare (=volumul pe
care îl ocupă 1 g de produs vegetal în apă, incluzând şi mucilagul pe care
acesta îl formează; procedura de lucru este standardizată: material, timp,
temperatură; rezultatele se exprimă în ml/g produs veg. uscat)
 Monografii
ZAHAROZA
 Structura – dizaharid format
prin condensarea unei
molec. de glucoză cu una de
fructoză
 Surse de zaharoză

- prezentă în aproape toate

plantele, se regăseşte în
abundenţă la nivelul
rădăcinilor cărnoase, şi în
seva mai multor arbori (în
Canada, arţarul argintiu/de
zahăr- Acer saccharinum,
fam. Aceraceae)
ZAHAROZA

 trestia de zahăr – Sacharum

officinarum, fam. Gramineae; utiliz.
din sec. al XV-lea; Originară din
India, cultivată în regiunile tropicale
şi subtropicale;

- tulpinile furnizează 15-20%
din zaharoză; acestea se mărunţesc,
fiind măcinate în mori cu cilindrii
orizontali; sucul astfel obţinut este
supus calcinării pentru purificare,
fiind filtrat şi apoi concentrat până la
cristalizare

- materialul rezidual = melasă,
utilizat la fabricarea romului
ZAHAROZA
 sfecla de zahăr – Beta vulgaris, fam.
Chenopodiaceae, cultivată în regiunile
temperate

- din rădăcini se extrage 15- 20%
din zaharoză; după smulgere şi spalare
rădăcinile sunt răzuite sau tăiate
rondele(cossettes), care vor fi supuse
tratării cu jet de vapori, extrăgând astfel
sucul, care va fi cristalizat; un ultim
procedeu este rafinarea
Utilizare
 - intens utilizată în alimentaţie
 - numeroase întrebuinţări în farmacie-
forme farmaceutice: siropuri, tablete,
capsule, drajeuri,
 - ca edulcorant: maschează gustul amar al
unor substanţe
 Poliholozide omogene
DEXTRANII
 Definiţie : polimeri cu un grad mai mare sau mai mic de condensare; ei au fost
descoperiţi în timpul rafinării zahărului, datorită maselor care colmatau filtrele,
afectând purificarea zaharozei
 Surse de dextrani :
- dextranii nu sunt produşi imediaţi ai metabolismului vegetal
- sinteza lor este asigurată, pornind de la zaharoză, cu ajutorul bacteriilor din genul
Leuconostoc, specia principal folosită fiind L. mesenteroides, fam Micrococcaceae;
- această specie produce enzima numită dextran- zaharaza, o transglucozidază, care
scindează zaharoza în fructoză liberă, ce se acumulează în centru, permiţând
transferul radicalului glicozil către un lanţ format din glucoze condensate (dextran)
- lanţul glicozidic obţinut este linear, format prin legarea 1 6 a unităţilor -
glucozidice
Utilizare - începând cu al Doilea Război Mondial, ca substituent al plasmei sanguine
 Poliholozide omogene
AMIDONUL - principala formă de rezervă glucidică din regnul vegetal; este prezent
în toate plantele şi organele acestora, cu precădere în organele de rezervă (rădăcini
tuberizate, seminţe...); este pus cu uşurinţă în evidenţă in situ, prin reacţia cu iodul,
cu generarea unei coloraţii albastre.
 Structura – amidonul rezultă în urma combinaţiei între 2 poliholozide omogene:
amiloza şi amilopectina
 amiloza = molec. lineară, formată din 250-300 unităţi de -D
glucopiranoză asociate prin legături 14
 amilopectina = molecu. foarte ramificată, formată din 1000- 3000 de
unităţi de glucoză: acestea cuprind catene scurte de aprox. 20 unităţi de -D-
glucoză, asociate prin legături 14, fixate la nivelul altor catene de -D-glucoză,
prin legături 16; ca urmare a masei moleculare mai ridicate amilopectina este
puţin solubilă în apă decât amiloza, în plus datorită ramificărilor ea reţine mai bine
apa
 Caracteristici
- amidonul oficinal se prezintă sub formă de pulberealbă foarte fină constituită din
particule cu aspect specific la microscop: incolore şi insipide sunt practic insolubil
în apă rece sau alcool.
 Poliholozide omogene
 AMIDONUL
 AMIDONUL
 Caracteristici
- amidonul oficinal se prezintă sub formă de pulberealbă foarte fină constituită din particule cu
aspect specific la microscop: incolore şi insipide sunt practic insolubil în apă rece sau alcool.
- dispersat în apă rece, amidonul formează un amestec tulbure şi opac, dar prin încălzire la 100
oC, acesta devine vâscos şi translucid; în acest mod este utilizat amidonul obţinut prin
hidratarea seminţelor , care se umfla şi pot să- şi mărească volumul până la de 30 de ori
volumul
 Utilizare
 în farmacie : amidonul oficinal este asjuvant la prepararea tabletelor, comprimatelor, ...;
amidonul din grâu intră în compoziţia glicerolatului de amidon şi a pastei cu ZnO
 în industrie: hidroliza acidă permite transformarea în glucoză, care la rândul se foloseşte
pentru obţinerea sorbitolului şi apoi a vitaminei C
 Principalele surse de amidon
Cu toate că este larg răspândit în regnul vegetal, amidonul se obţine în principal doar din
seminţele cerealelor; şi cartoful poate reprezenta o sursă de amidon, în acest caz el purtând
numele de fecule
Amidonul oficinal este cel din grâu, porumb, orez, cartof:
 AMIDONUL
 Grâu, Triticum vulgare, Gramineae
 Porumb, Zea mays, Gramineae
 Cartof, Solanum tuberosum,
Solanaceae
 Orez, Oryza sativa, Gramineae
 Secara, Avena sativa, Gramineae(fruct)
 Orzul, Hordeum vulgare,
Gramineae(fruct)
 Secara, Secale cereale,
Gramineae(fruct)
 Ignam /Yam, Dioscorea divers,
Dioscoreaceae(tubercul)
 Troscot,Polygonum(„mai mulţi
genunchi”-noduri) fagopyrum,
Polygonaceae(fruct)
 Manioc, Manihot divers,
Euphorbiaceae(tubercul)
 Cartof dulce, Ipomea batatas,
Convulvulaceae(tubercul)
 CELULOZA
CELULOZA - unul din constituenţii principali ai pereţilor
celulari ai vegetalelor
 Caracteristici -reprezentată de catene lineare formate din
cel puţin 300 de unităţi β-D- glucopiranozei, legate 1 14
 folosită ca aditiv, este codificată ca E 460
 Principalele surse de celuloză:
 Bumbacul, Gossypium hirsutum , Malvaceae;
G. herbaceum, G. arboreum – de origine asiatică;
G. barbadenses –de origine americană
 Caracteristici botanice
plante ierboase, cu frunze lobate, flori pe tipul 5- albe sau
galbene, prezintă un caliciu însoţit de un involucru cu 3
bractee cordiforme, cu margini adesea decupate; fructul
este o capsulă cu 3-5 carpele dehiscente, care conţineîntre
5-7 seminţe; acestea din urmă sunt ovoidale, acoperite cu
peri albicioşi sau roşiatici, lungi(1-5 cm),şi foarte
fini(=15-40);aceştia sunt unicelulari, având un aspect
mai mult sau mai puţin aplatizat sau răsucit datorită
deshidratării; reprezintă bumbacul propriu-zis având
compoziţie celulozică, şi lumen larg
recoltarea se face în momentul în care capsula începe sa se
deschidă; separarea perilor celulozici de seminţe se
realizează printr-un procedeu mecanizat
 CELULOZA
fibra de bumbac alcătuită din 90% celuloză
sămânţa conţine ulei semi-sicativ- 15%, proteine, pigmenţi
flavonici, şi mai ales un pigment polifenolic - roşu-oranj; de
asemenea aceste seminţe conţin şi o substanţă toxică –
gosipolul acţionează ca antifertilizator asupra
spermatozoizilor (1% din compoziţia seminţei)
Utilizare
numeroase întrebuinţări în medicină, chirurgie- ca absorbant şi
izolator; se folosesc:
  bumbacul brut purificat, filat, nedecolorat(ocru) dar care
fiind protejat de un înveliş cerat nu este umectabil, nu se
înmoaie în apă(hidrofob)
  bumbacul hidrofil superior,
superior, purificat, filat, albit, fără
urme de materii grase sau rezinoase pe suprafaţa fibrelor;
plecând de la acest bumbac se obţine vata celulozică
chirurgicală(sterilizată)
 celuloza,
celuloza, pe de altă parte este punctul de plecare pentru un
număr important de compuşi oficinali sau neoficinali,
semisintetici:
metilceluloza(MC)
carboximetilceluloza(CMC)
etilceluloza(EC)
oxiceluloza –folosită ca hemostatic local
nitratul de celuloza=colodiul
combinaţia numită celuloid
xantogenatul de celuloză (celuloza sodică+CS2)=vâscoza
celofan(folie)/celofibra(fire)
acetatul de celulozămătasea acetat
 Poliholozide heterogene
 din alge marine:  Alginaţii
acid alginic
alginaţi, geloză, O O

caragen
O O O O O O O
 pectine: insolubile-
O O
în membranele acid D - manuronic acid L - glucuronic

celulare sau în soluţie

preznte în anumite
fructe(Rosaceae)
 gume şi mucilagii
 GELOZA
 Geloza sau agar-agarul este o
substanţă coloidală obţinută
pornind de la diverse alge roşii de
origine asiatică; ea este oficinală
în Franţa.
 Structură şi proprietăţi CH2OH
Este o polizaharidă complexă HO
formată din 2 părţi: agaroza şi O
O
agaropectina. O O
O
C H2
 Agaroza este un polimer liniar al
agarobiozelor(constituite din OH
galactoză şi din anhidrogalactoză O
în 1→4) unite prin legături 1→3.
 Geloza se umflă puţin în apă rece,
foarte mult în apă caldă, unde se
dizolvă.
 Caragenii
 Sunt produşi de către algele roşii, aparţinând genurilor Chondrus şi
Gigartina(Farmacopeea Franceză ediţia a IX-a).

 Structura
Caragenaţii sunt amestecuri complexe de mai multe poliholozide; constituţia lor
este apropiată de cea a agar-agarului: sunt galactani cu greutate moleculară mare
conţinând grupări sulfurice parţial salefiate, acestea din urmă în proporţie mai
importantă decât în geloză.

 Utilizare
1. Sunt emolienţi, laxativi, protectori ai mucoasei gastrice; au proprietăţi
anticoagulante.
2. Sunt utilizaţi în industria alimentară şi cosmetică ca agenţi de gelificare şi
emulgatori.

 Drogul uscat, de consistenţă cornoasă, are aspectul unor mici fâşii alburii
translucide şi încâlcite.
 PECTINELE
 Sunt polizaharide acide prezente sub formă  Acidul pectic
insolubilă(protopectină) în membranele
celulare ale vegetalelor şi în soluţie în sucul
anumitor fructe(Rosacee).
Structura
 Pectinele se prezintă sub formă de
săruri(de calciu, magneziu) ale acidului
pectic; acesta este un polimer liniar de
unităţi(30 până la 50) de acid D-galacturonic COOH HO
legate prin legături α1→4, cărora le sunt
asociate anumite oze(L-ramnoză, D- O O O
galactoză, L-arabinoză şi D-xiloză). OH
Grupările carboxil pot fi libere sau OH
esterificate cu metanol. O O
Surse
OH COOH
 -Citrus(Rutacee): lămâie, portocală, n
grapfruit;
 -fructele diferitelor Rosacee, în mod
particular ale mărului, Pyrus malus
Utilizare:protectoare în afecţiunile gastro-
intestinale, hemostatice, emulgator, gelifiant
 GUME ŞI MUCILAGII
 Sunt polizaharide heterogene care au proprietatea comună de a se umfla în
contact cu apa şi care dau mase gelatinoase sau soluţii coloidale.
 Proprietăţi
Gumele şi mucilagiile se umflă în apă; anumite gume furnizează pseudo-
soluţii care sunt precipitate de către alcool şi metalele grele. În mediu acid
şi la cald, se observă o hidroliză cu eliberarea de molecule simple dar
lăsând un miez rezistent.
 Caracterizare şi dozaj
Printre metodele generale de analiză, trebuie reţinut indicele de umflare şi
măsurarea vâscozităţii.
Indicele de umflare(Farmacopeea Franceză ediţia a IX-a ) reprezintă
volumul pe care îl ocupă 1g de drog umflat în apă, înţeles ca mucilagul
care aderă
. Indicele este exprimat în ml/g de drog uscat
 Vă mulţumesc!