Teremenul de ecologie se compune din oikos – casă (mediu), logos -
știință, cunoaștere. Ecologia este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și mediul în care ele trăiesc (abiotici și biotici). Pentru aceasta ecologia analizează îndeaproape structura, funcția și productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populații, biocenoze) și a sistemelor mixte (ecosisteme). Ecologia este o știință ce se ocupă cu studierea mediului (habitatului). Teza sa este că habitatul este o structură holistică în care fieacare element este legat organic unul de celălalt. Dispariția unuia conduce la disturbarea întregului sistem. Ecologismul este o ideologie politică ce susține că omul trebuie să se implice activ pentru a apăra natura (habitatul) de interferența extrem de dăunătoare a omului. Sloganul ecologist este nici la stânga, nici la dreapta, ci înainte Ecologism Originile Ecologiei Iniţial, ecologismul a desemnat o nouă ramură ştiinţifică interdisciplinară ce viza găsirea legăturilor dintre plante şi animale şi habitatul lor natural. Însă începând cu sfârşitul anilor ’50 ai secolului XX, oamenii de ştiinţă au început să atragă atenţia asupra gravelor prejudicii pe care industria le aduce naturii şi habitatului diferitelor specii. Unii analişti consideră că idei ecologiste au existat şi în al III- lea Reich, mulţi nazişti făcând apel la întoarcerea la spiritul primordial al rasei ariene, sau preocupându-se de soarta unor animale. Lowe şi Goyder în studiul lor asupra grupurilor enviromentaliste care au apărut în politică au identificat valuri de asemenea grupuri din 1880 până în 1900, apoi din 1918 până în 1939, şi apoi din 1950 până în 1970. Toate aceste valuri, remarcă ei sunt echivalente cu valurile existente şi la nivelul afacerilor – de la stagnare la creştere economică. Creşterea economică, cu ansamblul de dezvoltare pe orizontală şi nevoia crescută de materii prime generează şi valuri ecologiste. Totuşi, ecologismul ca şi ideologie de sine stătătoare, cu programe, construcţii analitice ş.a.m.d. s-a constituit abia după al doilea război mondial.
Interesul pentru mediul înconjurător a fost intim legat de apariția amenințării nucleare. Inițial nu se cunoșteau toate efectele radiației nucleare și nici efectele pe termen lung asupra naturii. În urma studiilor privind efectul armelor nucleare s-a observat că industria și industrializarea agriculturii au același efect asupra mediului ca și armele nucleare. Astfel, ecologia a devenit un subiect politic transformându-se în ecologism Efectul Poluării asupra Naturii Pacifism Anti Capitalism Ecologismul a adunat sub umbrela sa dimensiuni socialiste, liberal-sociale, anarhiste,feministe şi anti- globaliste, dar şi conservator-romantice (întoarcerea la natură). Întoate aceste linii se remarcă însă o primă linie directoare: ideea oprimării
Ideea că omul reprezintă centrul universului şi că doar în funcţie de el
există universul. De altfel, un asemenea tip de cultură este înrădăcinat în spiritul occidental încă din antichitate. Acest antropocentrism are rolul de a subsuma natura existenţei umane şi de a realiza acea dihotomie om- natură pe care cultura occidentală a dezvoltat-o permanent.
Antropomorfismul se referă la încercarea de factură culturală şi apoi
mentală de a da naturii forma şi calităţile umane, de a „umaniza” natura, astfel încât ea să fie percepută fie ca un „om rau”, care se opune planurilor umane, fie ca un „om mic” care trebuie protejat pentru că nu are conştiinţă de sine, e mai „prost”.
Ambele modele culturale au rolul de a micşora rolul naturii în existenţa
umană şi de a oprima orice idee de legătură între natură şi om, plecând de la ideea că Omul este superior naturii Antropomorfism