ELENA RUSU

doctor, conferențiar universitar

MEMORIA
 Definirea memoriei
MEMORIA
este procesul psihic cognitiv de
întipărire, stocare și reactualizare a
informaţiilor
 Caracterizarea memoriei
Memoria este o capacitate absolut necesară omului.
Ea asigură continuitatea vieţii psihice, aflându-se
într-o interacţiune şi interdependenţă cu toate
fenomenele psihice.
Fără memorie, viaţa omului ar fi practic imposibilă,
toate obiectele care ar acţiona din nou asupra
omului i sa-r părea noi, necunoscute,
comportamentul ar fi haotic, spontan fără finalitate.
 Caracterizarea memoriei
Memoria readuce trecutul în prezent, ţinând
seama de condiţiile actuale ale prezentului.
Nici o acţiune actuală nu poate fi realizată
fără memorie.
Memoria este una din laturile importante
care asigură integritatea personalităţii.
 MEMORIA
se deosebeşte de celelalte procese
psihice prin aceea că este:
ACTIVĂ - restructurează mereu materialul memorat.
SELECTIVĂ - nu reţinem şi nu reactualizăm totul, dar
conform solicitărilor care depind de vârstă, sex,
cultură, interese etc.
SITUAŢIONALĂ – depinde de timp, spaţiu, starea
internă a subiectului.
MIJLOCITĂ – pentru o memorare mai bună folosim
diverse instrumente, mnemotehnici (cuvinte-cheie,
sublinieri, culori…)
INTELIGIBILĂ – presupune înţelegerea celor
memorate şi reactualizate, precum şi organizarea
materialului memorat.
 PROCESELE MEMORIEI
Memoria este o activitate psihică complicată.
În componenţa ei pot fi evidenţiate procese
separte.
Principalele procese ale memorie sunt:
1.Memorarea
2.Păstrarea
3.Reproducerea
4.Uitarea
 1. MEMORAREA – este întipărirea,
acumularea sau fixarea informaţiei
Memorarea poate fi:
1. După efortul voluntar:
1.1. Memorarea voluntară – este intenţionată, cu scop
şi efort voluntar, este organizată, productivă;
1.2. Memorarea involuntară – este neintenţionată,
fără scop şi fără efort voluntar.
2. După prezenţa gândirii:
2.1. Memorarea mecanică – se efectuează în lipsa
înţelegerii, bazându-se pe simpla repetare a materiei;
2.2. Memorarea logică – se bazează pe înţelegerea
conţinutului, a semnificaţiilor şi este foarte productivă.
 2. PĂSTRAREA – este reţinerea pentru un
timp a celor memorate
Păstrarea poate fi:
1. După durată:
1.1. Păstrarea de scurtă durată (până la 8-10 min.)
1.2. Păstrarea de lungă durată (de la 8-10 min. până
la ani, sau chiar toată viaţa);
2. După forma păstrării:
2.1. Păstrarea exactă (cum a fost memorat);
2.2. Păstrarea diminuată (succintă);
2.3. Păstrarea amplificată (întărită).
3. REPRODUCEREA – este actualizarea
conţinutului psihic în vederea utilizării lui
1. După nivelul reproducerii:
1.1. Recunoaşterea – este identificarea a ceea ce este perceput
în momentul de faţă cu ceea ce a fost perceput anterior;
1.2. Reproducerea propriu-zisă – reactualizare materialului fără
dificultăţi;
1.3. Reamintirea – este reproducerea intenţionată, selectivă;
1.4. Amintirea – reproducerea trecutului prin imagini.
2. După acţiunile voluntare:
2.1. Reproducerea voluntară;
2.2. Reproducerea involuntară.
3. După conţinutul reproducerii:
3.1. Reproducerea completă;
3.2. Reproducerea parţială
 4. UITAREA –este excluderea treptată a
unei anumite materii din activitate
Uitarea poate fi:
1. Uitarea totală – ştergerea, dispariţia integrală a datelor
memorate;
2. Uitarea parţială – doar a unor informaţii;
3. Lapsusul – uitarea momentană.

Uitarea este u n proces natural şi relativ necesar (numai în

anumite condiţii)
Ritmul uitării este destul de mare. După o zi se păstrează 30%
din ce sa memorizat
Cu cât acţiunile cognitive sunt mai complicate, creşte
esenţial productivitatea memoriei

Astfel sa demonstrat că reţinem:

10% - din ceea ce citim;

20% - din ceea ce auzim;
30% - din ceea ce vedem;
50% - din ceea ce vedem şi auzim;
80% - din ceea ce spunem;
90% - din ceea ce spunem şi facem
 FELURILE (TIPURILE)
MEMORIEI
I. După obiectul memorării:
1.1. Memoria motoră – reproducerea mişcărilor,
acţiunilor, scrisul, mersul, deprinderile etc.
1.2. Memoria afectivă – memorarea sentimentelor,
emoţiilor, stărilor afective;
1.3. Memoria intuitiv-plastică – este memoria
imaginilor, sunetelor, mirosurilor, gusturilor etc.
1.4. Memoria verbal-logică - memorarea gândurilor,
noţiunilor, formelor verbale (este proprie numai
omului)
 FELURILE (TIPURILE)
MEMORIEI
II. După după durată:
2.1. Memoria de scurtă durată – câteva secunde sau
minute, după o singură percepere a materialului;
2.2. Memoria de lungă durată – informaţia se păstrează
de la câteva minute până la ani de zile;
2.3. Memoria operativă - deserveşte acţiunile imediate
ale omului.
III. După scop:
3.1. Memoria voluntară (intenţionată);
3.2. Memoria involuntară (neintenţionată)
 FELURILE (TIPURILE)
MEMORIEI
IV. După caracterul legăturilor stabilite în
material (sau după prezenţa gândirii)
4.1. Memorie mecanică – se bazează pe simpla repetare,
efectele ei sunt de suprafaţă, fără durabilitate şi
neeficiente;
4.2. Memorie logică – se bazează pe înţelegerea
sensului, relaţiilor şi a legăturilor logice, este foarte
eficientă
 Proprietăţile (calităţile) memoriei
1. Volumul memoriei – cantitatea de material cu care
operăm;
2. Elasticitatea – mobilitatea, capacitatea de a acumula,
organiza şi reorganiza cunoştinţele;
3. Rapiditatea întipăririi – memorarea are loc repede, cu
mare economie de timp;
4. Trăinicia păstrării – cele memorate sunt conservate corect,
într-o formă acceptabilă pentru o perioadă îndelungată de
timp;
5. Exactitatea reactualizării – gradul de precizie;
6. Promptitudinea – abilitatea de a-ţi aduce aminte materialul
necesar în momentul dat
 Factorii şi legile optimizării memoriei
1. Natura materialului memorat - se reţine mai bine materialul
intuitiv-obiectual decât cel abstract;
2. Organizarea materialului –se reţine mai bine materialul
structurat;
3. Omogenitatea materialului – se reţine mai bine materialul
neomogen;
4. Volumul materialului – se reţine mai uşor materialul cu
volum redus;
5. Locul în structura activităţii (scop, mijloc, condiţie) – mai
bine se reţine materialul-scop
6. Poziţia materialului (început, mijloc, sfârşit) – mai bine se
memorează începutul şi sfârşitul
7. Ambianţa în care are loc memorarea – e bine când e
ordine, cald, luminos, linişte;
8. Starea generală a subiectului – mai bine când e sănătos,
odihnit, interesat.