Rusu Elena

doctor, conferențiar universitar

PERSONALITATEA
Personalitatea este esenţă oricărui om
 Definirea personalității

PERSONALITATE -
numim totalitatea trăsăturilor morale şi
intelectuale proprii unei persoane, prin
care se evidenţiază individualitatea
acestuia

Personalitatea este un individ conştient, care

ocupă o anumită situaţie în societate şi
îndeplineşte un anumit rol social.
2
 Caracteristica personalității
În sens larg, personalitatea reprezintă ansamblul
tuturor fenomenelor psihice (tot conţinutul
psihologiei).
În sens restrâns, personalitatea este un ansamblu
de trăsături sau însuşiri psihice (acele aspecte
constante ale vieţii psihice).
Venind pe lume în calitate de individ, omul devine
personalitate.
Încă din copilărie fragedă, individul se include într-un
anumit sistem de relaţii sociale, fiind membru al unei
grupe sociale, care îl şi formează ca personalitate.
Orice om matur, concret, normal care stabileşte relaţii
socio-culturale adecvate este o personalitate
3
 Noţiunile Om, Individ, Individualitate, Persoană,
Personalitate

OM - Ființă superioară, socială, care se

caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj
articulat.

INDIVID – fiinţă din specia biologică „hommo

sapiens” - om cu raţiune, care se deosebeşte de
alte specii prin mersul vertical, mâinile adaptate
la muncă, creierul înalt dezvoltat capabil să
transforme realitatea conform trebuinţelor,
intereselor şi idealurilor sale.

INDIVIDUALITATEA exprimă totalitatea

particularităților specifice care îl deosebesc pe
om de alţi oameni. 4
 Noţiunile Om, Individ, Individualitate, Persoană,
Personalitate

PERSOANA este manifestarea omului într-o

situaţie socială dată, având un anumit rol,
purtând un nume, o stare civilă, cu funcţii,
datorii şi drepturi în grupul social în care
activează.

PERSONALITATEA este totalitatea însuşirilor

individual - specifice ale omului, create în
decursul vieţii, cu care se apreciază specificul
în mentalitatea şi comportamentul omului
concret.
5
 Personalitatea
este fiinţa umană considerată ca sistem
bio - psiho – socio - cultural

Personalitatea ca sistem integrează:

1. Organismul individual – bio;
2. Structurile psihice umane – psiho;
3. Relaţiile sociale în care se încadrează – socio;
4. Mijloacele culturale de care dispune – cultural.

PERSONALITATEA este întotdeauna unică,

originală, singulară şi irepetabilă
6
 PERSONALITATEA
se prezintă ca subiect uman privit în
3 ipostaze (înfăţişări):

PERSONALITATEA

1. Subiect 2. Subiect 3. Subiect

pragmatic - epistemic axiologic
al acţiunii, al al cunoaşterii purtător şi
transformării generator de
valori
Homo faber Homo sapiens Homo valens

7
 Scopul personalităţii
Scopul principal al personalităţii este în
realizarea sa.
Fiecare om în societate este liber să-şi aleagă
calea vieţii, studiile, profesia etc.

Societatea apreciază personalitatea după

valoarea socială a scopurilor sale.
Cu cât mai valoros este scopul cu atât mai
activă este personalitatea şi respectiv
contribuţia ei pentru societate
8
 Personalitatea se caracterizează prin
două trăsături fundamentale:
1. STABILITATE - ceea ce înseamnă o modalitate
de exteriorizare şi de trăire interioară relativ
neschimbată în timp.
Relativa stabilitate a structurii psihice, permite să
se prevadă comportarea unei anumite personalităţi
într-o situaţie dată.

2. INTEGRARE (unitate) - unitatea şi totalitatea

psihică.
Personalitatea e un tot întreg, unde fiecare
trăsătură este corelată cu altele şi se poate
schimba complet dacă acest lucru îl cer raporturile cu
alte trăsături ale personalităţii.
9
 STRUCTURA PERSONALITĂŢII
Personalitatea se prezintă ca un tot întreg foarte
complicat, dar şi în cadrul personalităţii putem
evidenţia componente structurale

1. Orientarea personalităţii – include atitudinile şi calităţile

morale ale personalităţii, se manifestă în trebuinţe,
necesităţi, interese, idealuri, convingeri, motive
dominante ale activităţii, în comportament, concepţia
despre lume.
Orientarea dominantă determină întreaga activitate
psihică
2. Procese psihice şi activitatea cognitivă - cognitive
(senzaţii, percepţii, memoria, gândirea, limbajul,
imaginaţia); volitive (voinţa); afective (emoţiile şi
sentimentele). 10
 STRUCTURA PERSONALITĂŢII
3. Particularităţile individual-tipologice se manifestă în
temperament (latura dinamico-energetică), caracter
(latura atitudional-valorică) şi aptitudini (latura
instrumental-executivă).

4. Particularităţile morfofiziologice – includ particularităţile

anatomo-fiziologice şi de vârstă, care sunt direct
dependente de particularităţile funcţionale ale
creierului.

5. Sistemul de conducere – EU-l – este conştiinţa propriei

existenţe, conştiinţa de sine, imaginea de sine care
realizează autoreglarea, autocontrolul, corelează
acţiunile şi faptele.
În cadrul personalităţii, Eul îndeplineşte diverse funcţii:
funcţia cognitivă, funcţia axiologică,
funcţia motivaţională, funcţia de mediere şi reglare. 11
 Formarea personalităţii
Formarea personalităţii este un proces complex, mixt,
bidimensional, de provenienţă externă prin conţinut şi
internă prin premise şi mod de realizare.
Este procesul de trecere de la inferior la superior, de la
simplu la complex, de la vechi la nou.
Se realizeaza printr-o succesiune de etape sau stadii,
fiecare reprezentând o unitate functionala cu un
specific calitativ propriu.
Formarea personalitatii include înnoirile suportate de
fiinţa umană de-a lungul vietii, restructurarea şi
perfecţionarea achiziţiilor din perioadele anterioare,
formarea de noi însuşiri, functii, capacităţi, noi
conduite şi atitudini care permit o mai buna integrare
în mediul natural si socio-cultural.
12
 Formarea personalităţii
FORŢELE MOTRICE ale formării personalităţii sunt:
1. Necesităţile (trebuinţele)
2. Posibilităţile

Formarea personalităţii este rezultatul acţiunii unor

contradictii ce apar între posibilităţile de care dispune
omul la un moment dat şi necesităţile ce i se impun din
partea mediului în care trăieşte.

Pentru a-şi satisface necesităţile omul actioneaza,

depune efort, ceea ce conduce la sporirea
posibilităţilor de care dispunea în etapa anterioara.

13
 Formarea personalităţii
Formarea se realizează la mai multe niveluri:

Biologic - procesele de creştere şi maturizare

fizica, morfologica, biochimica a diferitelor
componente ale organismului;

Psihic - apariţia, instalarea, perfecţionarea

diferitelor procese, funcţii şi însuşiri psihice;

Social - capacitatea integrării în viaţa socială,

prin reglarea conduitei în conformitate cu
normele şi modelele elaborate de colectivitate;

14
 Formarea personalităţii
Formarea personalităţii umane se desfăşoară după
următorii parametri:
1. Originalitatea este faptul că omul ca personalitate este unic
în felul său, are propria individualitate, nu poate fi
confundat cu altul. A fi original înseamnă a semăna doar cu
tine însuţi.
2. Maturitatea înseamnă dominaţia raţiunii și a responsabilităţii
faţă de societate, de familia sa, prietenii săi pentru faptele şi
cuvintele sale.
3. Independenţa este capacitatea de a fi autonom, de a-şi
asigura singur existenţa, de a fi stăpân pe sine şi pe viaţa
sa.
4. Bogăţia personalităţii este bogăţia de sentimente, aptitudini,
priceperi, competențe. Om bogat ca personalitate e omul cu
bogată viaţă interioară, multe interese, pasiuni,
competenţe…
15
 Formarea personalităţii
Formarea personalităţii mai depinde şi de
atitudinea oamenilor importanți pentru
subiectul dat, oameni pe care el îi iubeşte, îi
stimează, îi prețuiește în mod deosebit.
Aceste persoane se numesc persoane de
referință.
Dacă persoanele de referinţă au o atitudine
binevoitoare, plină de încredere şi optimism
faţă de personalitatea în creştere, atunci ea se
dezvoltă repede şi bine.
Şi invers…
16
EPILOG

17