Rusu Elena

doctor, conferențiar universitar

AFECTIVITATEA
 Definirea conceptului de afectivitate

Afectivitatea
reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect sub
formă de trăiri afective.

Nu obiectul în sine este important, ci relaţia

dintre el şi subiect, întrucât numai într-o
asemenea relaţie obiectul capătă semnificaţii, în
funcţie de gradul şi durata satisfacerii
trebuinţelor
 Funcţiile principale ale afectivităţii

1. Semnalizatoare,
2. Reglativă

Prin procesele afective omul îşi exprimă,

satisfacţia sau insatisfacţia vizavi de
trebuinţele sale, faţă de activitatea
realizată, atitudinea faţă de natură şi faţă
de alţi oameni
Afectivitatea îl caracterizează pe om ca personalitate,
delimitând trăsăturile lui individuale.
Despre unii oameni spunem că sunt veseli, despre alţii că
sunt mohorîţi.
Manifestările afective depind de tipul de sistem nervos, de
temperament.
Afectivitatea ne modifică comportamentul: ne comportăm
într-un fel cînd suntem fericiţi şi cu totul altfel cînd suntem
deprimaţi.
Procesele afective reflectă caracterul trebuinţelor,
intereselor, atitudinea omului faţă de obiectul trebuinţelor.
Satisfacerea trebuinţelor ne provoacă stări emoţionale
pozitive: bucurie, iar nesatisfacerea lor – negative:
indignare, tristeţe
Procese afective îndeplinesc roluri importante
în comportamentul omului
1. Rolul de comunicare;
2. Rolul de influenţare a conduitei altora în
vederea săvârşirii unor acte;
3. Rolul de autoreglare în vederea adaptării mai
bune la situaţiile, cu care ne confruntăm;
4. Rolul de contagiune (de a transmite şi de a trezi
reacţii similare şi alteI persoane);
5. Rolul de accentuare sau de diminuare a stării
afective (plângând ne putem „descărca”,
sau, dimpotrivă, „încărca” afectiv).
 Proprietăţile proceselor afective
1. Polaritatea defineşte pozitivul sau negativul legăturii
emoţiei cu obiectul. (Ex: bucurie-tristeţe, simpatie-antipatie,
entuziasm-deprimare, iubire-ură).

2. Intensitatea indică forţa, tăria, profunzimea de care dispune

trăirea afectivă.

3. Durata constă în întinderea sau persistenţa în timp a

trăirilor afective. (Ex: un sentiment poate dura un an, doi ani
sau toată viaţa).

4. Mobilitatea exprimă fie trecerea de la o fază la alta în

interiorul aceleiaşi trăiri, fie trecerea de la o stare afectivă la
alta. Mobilitatea diferă de fluctuaţie care desemnează
trecerea de la o stare la alta fără motiv, fiind semn de
patologie sau imaturitate.
 Proprietăţile proceselor afective
5. Expresivitatea-
Expresivitatea capacitatea proceselor afective de a se
exterioriza. Exteriorizarea se face prin intermediul
expresiilor emoţionale: mimică, pantomimică, gestică,
modificări vegetative, schimbarea vocii.

6. Ambivalenţa constă în coexistenţa în aceeaşi structură a

doi vectori emoţionali opuşi (râs cu plâns)

7. Tonul afectiv - reacţiile emoţionale ce însoţesc actele

cunoaşterii. De exemplu, o culoare sau un miros pot fi
însoţite de trăiri afective de plăcere sau neplăcere.

8. Stabilitate – unele procese afective sunt instabile, au o

durată de timp foarte scurtă, altele pot dura ore (spaima) şi
ani (pasiunea)
 Formele afectivităţii

1. Emoţiile,
2. Sentimentele,
3. Stări afective - dispoziţia, stresul,
afectul, frustrarea.
 Emoţiile
Emoţiile reprezintă reacţia de scurtă durată a
organismului la o anumită situaţie, însoţită de o trăire
afectivă de satisfacţie sau insatisfacţie.

Emoţiile pot fi:

 emoţii stenice (active) - bucuria, admiraţia, furia, ura;
 emoţii astenice (pasive) - tristeţea, melancolia, jalea;
 emoţii pozitive - sunt o consecinţă a satisfacţiei;
 emoţii negative - sunt o consecinţă a insatisfacţiei;

Emoţii pozitive Emoţii negative

Bucuria, simpatia, încântarea, Tristeţea, furia, frica, necazul,
recunoştinţa, ataşamentul, stima, disperarea, regretul, invidia,
încrederea, mândria, entuziasmul, dezamăgirea, mâhnirea, plictiseală,
siguranţa supărarea, indignarea
 Emoţiile
Felul de manifestare a emoţiilor denotă prezenţa sau
absenţa calităţilor volitive la om. O persoană înzestrată
cu putere de voinţă îşi poate dirija emoţiile.
Emoţiile sunt procese afective complexe specifice omului
şi animalelor. Emoţiile omului poartă amprenta modelului
social al vieţii lui, pe când ale animalului sunt situative.
Emoţiile fundamentale ale omului sunt: bucuria,
mirarea, suferinţa, mînia, scârba, dispreţul, frica,
ruşinea, vina etc.
 Sentimentele
Sentimentele sunt trăiri afective intense, de lungă
durata, relativ stabile, specific umane,
condiţionate social-istoric.

Sentimentele se nasc din emoţii, sunt emoţii

repetate, care rezistă la factori perturbatori şi devin
stabile şi rezistente în timp – determină atitudini
afective fată de obiecte, evenimente, valori,
persoane.
Sentimentele au un caracter mai durabil şi
mai complex ca emoţiile şi exprimă atitudinea
omului faţă de realitatea concretă.
 Sentimentele
Sentimentele regulează comportamentul omului,
pot motiva faptele lui. 
Emoţiile şi sentimentele pot să nu coincidă –
astfel, te poţi supăra pe omul iubit.
Sentimentele se diferenţiază în funcţie de obiect
sau situaţie ( ex.: iubire maternă, iubire de
patrie, de plăcere estetica, etc.)
 Sentimentele
Sentimentele se formează prin repetarea unor emoţii mai
simple de acelaşi sens.
De exemplu, sentimentul de iubire fata de o persoana ia
nastere prin cumularea unor emotii produse de:
- înfăţişarea sa fizică, - sinceritatea, - modestia,
- simţul umorului pe care i le descoperim treptat,
ajungând ca la un moment dat sa ne dăm seama că ne-
am îndrăgostit!
Uneori o persoană ne poate provoca o emoţie atât de
intensă care se menţine în timp  încât ne face să credem
ca ne-am “îndrăgostit” la prima vedere, (sentiment care
poate să dispară la o a doua vedere sau la o analiză mai
atenta).
Acesta însa nu poate fi considerat un sentiment  întrucat nu
a trecut “proba timpului”
 Particularităţile sentimentelor

1. Reciprocitate –
Reciprocitate când persoanele manifestă
acelaşi tip de sentiment.
2. Contrariere –
Contrariere atunci când persoanele manifestă
unul faţă de altul sentimente opuse.
3. Unilatiralitate – o persoană manifestă un
anumit tip de sentiment, reacţia fiind indiferenţa.
 
 Clasificarea sentimentelor
Tipurile de sentimente
1. Sentimente morale - reflectă atitudinea faţă de bine sau
rău, faţă de comportamentul propriu şi al altor persoane:
dragostea, patriotismul, datoria sentimentul civic etc.

2. Sentimente intelectuale apar
intelectuale în procesul cunoaşterii:
curiozitate, mirarea, îndoiala, dragostea de adevăt etc.;

3. Sentimente estetice –
estetice apar în procesul reflectării
frumosului din natură, viaţă: admiraţia, extazul etc.;

4. Sentimente  praxice (pasiunile)– apar în procesul

efectuării unei activităţi în special celor profesionale.   
 Stări afective
1. Dispoziţia – este stare afectivă de intensitate moderată,
care se manifestă în calitate de conţinut emoţional pozitiv
sau negativ.
2. Stresul - este stare afectivă, generată de circumstanţe
deosebite, manifestată în forme variate – încordări,
tensiuni, disconfort, agitaţie, insatisfacţie, furie etc.
3. Afectul - este stare afectivă, care se manifestă printr-o
reacţie emoţională bruscă, foarte intensă, de scurtă
durată
4. Frustrarea - stare afectivă negativă provocată de privarea
sau împiedicarea unei persoane în realizarea unei
dorinţe, apariţia neaşteptată a unor obstacole reale sau
imaginare în atingerea scopurilor, aspiraţiilor şi dorinţelor