Elena Rusu, doctor, conferențiar universitar

INTRODUCERE
ÎN PSIHOLOGIE
1. Definirea psihologiei ca știință
2. Psihicul ca obiect de studiu al psihologiei
3. Conținutul psihicului uman
4. Ramurile psihologiei
5. Importanța studierii psihologiei

1
Însuşirea psihologiei
nu este un lux,
ci o necesitate.
Tiberiu Buzdugan

2
1. Definirea psihologiei ca ştiinţă

PSIHOLOGIA
este ştiinţa
ce studiază activitatea
psihicului și a
comportamentului
uman

3
Sarcina de bază a psihologiei
este
studierea psihicului şi a legităţilor
dezvoltării lui

4
 1. Definirea psihologiei ca
ştiinţă
Etimologic termenul „psihologie”
derivă din limba greacă
– psyché (suflet) şi logos (știință,
învăţătură), ceea ce înseamnă
„ştiinţa despre suflet”.

Dacă considerăm că termenul „suflet”

reflectă denumirea uzuală (populară) a
ceea ce ştiinţific numim „psihic”, atunci
–
psihologia
este ştiinţa despre psihic.

5
1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Psihologia reprezintă ştiinţa centrală despre om, întrucât
expune ceea ce omul are esenţial, şi ce-l deosebeşte
substanţial de celelalte fiinţe.
Omul nu se naşte cu un sistem psihic gata constituit
(la naştere nu gândim, nu vorbim, nu avem imaginaţie etc.)

Din acest considerent Omul nu se naşte Om (sub aspect

psihologic) dar devine Om.

Pentru a deveni Om, fiinţa nou născută trebuie să

„îndeplinească” două condiţii esenţiale:

1. Să fie proiectată ereditar pentru specia umană;

2. Să trăiască în mediul socio-cultural (în relaţie cu
oamenii şi să asimileze cultura umană).
6
 Ipostazele omului
1. Omul ca individ
2. Omul ca personalitate
3. Omul ca individualitate
4. Omul ca rol
5. Omul ca EU
6. Omul ca corp fizic
7. Omul ca corp fiziologic
7
1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Omul a observat, încă din timpurile străvechi, că
există
fenomene materiale – natura înconjurătoare,
oamenii, diferite obiecte;
fenomene ideale – gândurile, reprezentările,
amintirile, retrăirile etc. – fenomene ascunse
abstracte.
Nefiind în stare să-şi explice aceste fenomene
neînţelese, oamenii au început să creadă că ele
există independent de lumea reală ce-i înconjoară.

8
1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Aceasta a generat două direcţii principale
opuse în înţelegerea psihicului (sufletului):
1. idealistă. 2. materialistă

Esenţa concepţiei Esenţa concepţiei materialiste

idealiste constă în este că psihicul se înţelege ca o
faptul că psihicul este însuşire a creierului şi apare ca
privit ca ceva primar, o particularitate a creierului de a
care există reflecta lumea materială
independent de înconjurătoare.
materie.

9
1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Prima expunere materialistă a
fenomenelor psihice a fost efectuată
de către savantul grec din antichitate
Aristotel în tratatul său „Despre
suflet” („De anima” - cca. 2400 ani
î.e.n).

El a descris psihologia ca
domeniu specific (original) de
cunoştinţe şi pentru prima dată a
ARISTOTEL
(384 -322 î.e.n)
înaintat ideea nedivizării sufletului
şi corpului viu.

10
1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Psihologia s-a constituit ca ştiinţă
independentă abia în secolul al XIX-lea,
odată cu extinderea metodelor
experimentale în studiul fenomenelor
psihice şi când a fost creat primul laborator
de psihologie experimentală în lume
(1879), la Leipzig, Germania, de către
psihologul german Wilhelm Wundt

La puţin timp după aceasta, în a. 1885,

celebrul psihiatru V.M. Behterev a
organizat asemenea laborator experimental
în Rusia,
WILHELM WUNDT  iar savantul rămân Eduard Gruber,
(1832-1920) fondează la Iaşi (1893) întâiul laborator de
psihologie experimentală din România.

11
 2. Psihicul ca obiect de studiu al
psihologiei
Psihicul este un produs al
procesului de dezvoltare a
materiei organice. Psihicul
Esenţa psihicului constă în este o formă
faptul, că provenind din specifică
materie, și fiind inseparabil de de reflectare
ea, psihicul nu posedă nici o
proprietate substanţială (miros, subiectivă
gust, volum, greutate, culoare a realităţii
etc.), nu se identifică cu obiective
materia, rămânând de natură
ideală sau imaterială.

12
 2. Psihicul ca obiect de studiu al
psihologiei
Psihicul se supune legităţilor generale ale dezvoltării,
modificându-şi organizarea şi funcţiile de-a lungul
filogenezei (procesul dezvoltării vieţii pe pământ) şi
ontogenezei (procesul de dezvoltare individuală a unui
organism de la naştere până la sfârşitul existenţei sale).

Psihicul este un rezultat al funcţionării creierului.

Cu psihic sunt înzestraţi oamenii şi animalele

superioare.
Psihicul animalelor este cu mult mai simplu şi mai
elementar decât psihicul omului.
13
 Principalele caracteristici ale
psihicului
1.1.Formă
Formă aa vieţii
vieţii
de
derelaţie
relaţie
(interacţiunea
(interacţiuneauniversală)
universală)

2.2.Reproducere
Reproducere 3.3.Funcţie
Funcţieaa
aarealităţii
realităţiinaturale
naturale PPSSI IHHI ICCUULL Creierului
Creierului
(realitatea
(realitateanaturală)
naturală) (baza
(bazamaterială
materială) )

4.4.Este
Esteprodus
produscondiţionat
condiţionatşişi
determinat
determinat
socio-istoric
socio-istoricşişisocio-cultural
socio-cultural
(realitatea
(realitatea socială)
socială)
14
3. CONŢINUTUL PSIHICULUI UMAN

Conţinutul psihicului uman include o serie de

fenomene psihice.
FENOMENELE PSIHICE
sunt răspunsuri ale creierului la acţiunile
externe (mediul ambiant)
şi cele interne (starea organismului ca
sistem fiziologic)
Toate fenomenele psihice formează
sistemul psihic uman
15
 Fenomenele psihice
pot fi clasificate în:

1. Procese psihice cognitive

2. Procese psihice reglatorii
3. Activităţi psihice
4. Însuşiri psihice

16
1. Procese psihice cognitive
se împart în:

1.1. Procese psihice senzoriale - senzaţiile,

percepţiile, reprezentările – oferă informaţii
despre însuşirile concrete ale obiectelor şi se
bazează pe activitatea simţurilor;

1.2. Procese psihice intelectuale (superioare,

logice) - gândirea, memoria, imaginaţia –
exprimă informaţii despre însuşirile abstracte
ale obiecte şi se realizează prin mecanisme
logice.
17
2. Procesele psihice reglatorii

- însoţesc orientează, stimulează şi reglează

funcţionalitatea proceselor cognitive, a
activităţilor şi însuşirilor psihice:

Aici se includ – afectivitatea,

voinţa
motivaţia,
atenţia,

18
3. Activităţile psihice
Cele mai importante activităţi sunt:
comunicarea,
jocul,
învăţarea,
munca,
creaţia.

19
 4. Însuşirile psihice
(sistemul de personalitate)
Însuşirile psihice reprezintă nişte formaţii stabile,
care asigură un anumit nivel calitativ şi cantitativ
al activităţii şi conduitei, caracteristic pentru omul
respectiv.
Temperamentul - latura dinamico-energetică a
personalităţii
 Caracterul - latura relaţional-valorică a
personalităţii
 Aptitudinile - latura instrumental-operaţională a
personalităţii.

20
 4. Ramurile psihologiei

PEDAGOGICĂ
CLINICĂ SOCIALĂ

SPORTULUI JURIDICĂ
PSIHOLOGIA

MILITARĂ MUNCII

VÂRSTELOR MEDICALĂ

21
 Abordări ale psihologiei
1. Abordarea behavioristă (comportamentală)

2. Abordarea cognitivă (studiul proceselor noastre

mentale)
3. Abordarea biologică (modul în care procesele
fiziologice interne și structura genetică ne influențează
comportamentul
4. Abordarea socială (modul în care interacționăm cu
alți oameni)
5. Abordarea dezvoltării (modul în care oamenii se
schimbă de-a lungul timpului)
6. Abordarea umanistă (se concentrează pe experiența
individuală)

22
 5. IMPORTANŢA STUDIERII
PSIHOLOGIEI
Cunoașterea psihologiei este necesară
pentru organizarea justă a comportamentului, a
relaţiilor interpersonale, a autoeducării morale
şi mintale a omului.
Psihologia îl ajută pe om să-şi explice
fenomenele propriei vieţi psihice, să se îţeleagă
pe sine însuşi, să-şi dea seama de părţile
puternice şi cele slabe, de calităţile pozitive şi
neajunsurile proprii.
Numai dacă avem un suflet sănătos, într-un
corp sănătos, avem șansa să fim fericiți. 23
Epilog

24