ELENA RUSU

doctor, conferențiar universitar

ATENȚIA
 Definirea atenției
Atenția
este orientarea și concentrarea activității
psihice asupra obiectelor şi fenomenelor
ce ne înconjoară.

Prin orientarea activităţii psihice trebuie de înţeles

caracterul selectiv al atenţiei, deci separarea din
jur a obiectelor şi fenomenelor concrete sau
alegerea unui anumit tip de activitate psihică.
 Caracteristica atenției
Atenţia nu e proces psihic separat, ci un fenomen
psihologic,
psihologic cu ajutorul căreia se dirijează toată
viaţa psihică umană.
umană
Atenția este acea latură a vieţii psihice, prin
intermediul căreia are loc orientarea şi
concentrarea activităţii psihice asupra
fenomenelor şi obiectelor cu sustragerea
concomitentă de la toate celelalte.
Starea de atenție a unui om se poate constata după
expresia feței, poziția corpului, gesturi etc.
 Caracteristica atenției
Atenția face parte din categoria fenomenelor
psihice care susțin energetic orice activitate.
Ea este o funcție prin care se modulează tonusul
nervos, necesar pentru desfășurarea celorlalte
procese și structuri psihice.

Atenția implică două stări neurofuncționale: 

1. Starea de veghe (este opusă celei de somn)
2. Starea de vigilență (presupune explorarea
generală a mediului)
Atenţia îndeplineşte următoarele
funcţii:
1. Activează procesele necesare în momentul
dat şi le înhibă pe cele, care nu sunt
necesare;
2. Contribuie la selectarea bine orientată,
orientată
organizată a informaţiei,
informaţiei ce vine din
sursele solicitate;
3. Asigură concentrarea de lungă durată a
activismului la unul şi acelaşi obiect.
 Felurile atenţiei
1. După prezenţa scopului şi efortului voluntar:
1.1. Atenţie involuntară (lipsesc scopul şi efortul volitiv);
1.2. Atenţie voluntară (sunt prezente atât scopul, cât şi
efortul volitiv);
1.3. Atenţie postvoluntară (este prezent scopul, însă
efortul se poate micşora sau dispare complet).

2. După orientarea conştiinţei asupra mediului uman

extern sau intern:
2.1. Atenţie internă;
2.2. Atenţie externă.
 1. După prezenţa scopului şi efortului
voluntar:
1.1 Atenţia involuntară este forma elementară şi
naturală a atenţiei umane, care se declanşează
şi se menţine spontan, fără intenţie şi fără vre-un
efort voluntar special din partea subiectului.
Ea se realizează pe baza reflexului de orientare,
determinat de noutatea stimulilor
Atenţia involuntară apare:
 în primul rând, ca o urmare a cauzelor externe,
datorită particularităţilor iritanţilor, care
acţionează asupra noastră
 în al doilea rând ca o consecinţă a unor
impulsuri interioare ale orientării personalităţii
 1. După prezenţa scopului şi efortului
voluntar:

1.2. Atenţia voluntară este forma superioară şi specific

umană de realizare a controlului conştient asupra
evenimentelor din mediul şi asupra propriilor acte
psihocomportamentale.
Ea constă în orientarea selectivă şi în focalizarea intenţionată
a conştiinţei asupra unui obiect, sarcini sau activităţi şi în
menţinerea acesteia atât timp cât este necesar pentru
finalizare sau pentru atingerea scopului propus.

Conţinutul psihologic al atenţiei voluntare este legat de

punerea scopului activităţii şi de efortul volitiv.
 1. După prezenţa scopului şi efortului
voluntar:
1.3. Atenţia postvoluntară este o formă superioară de
manifestare a atenţiei, fiind o atenţie specializată, bazată
pe obişniunţe şi se formează prin educaţie.

Atenţia postvoluntară desemneaza, mai întâi, acea formă

a atenţiei care este mijlocită de structuri operaţionale
care au fost cândva elaborate voluntar.
Este fenomenul ce intervine când efectuăm diferite
deprinderi senzoriomotorii sau intelectuele.
În aceste cazuri atenţia se mai numeste şi habituală.
 2. După orientarea conştiinţei asupra
mediului uman extern sau intern:

2.1. Atenţia internă se concentrează asupra vieţii

interioare, asupra propriilor imagini, gânduri,
sentimente.

2.2. Atenţia externă este orientarea conştiinţei

asupra mediului uman extern.
Ea este prezentă atunci când urmărim obiecte,
fenomene din mediul ambiant ori mişcările sau
acţiunile noastre externe.
 Calităţile atenţiei
1. Volumul - exprimă numărul elementelor distincte (litere,
cifre, silabe, cuvinte, figuri geometrice, imagini, obiecte),
pe care un subiect le poate cuprinde simultan cu maximă
claritate (în plan perceptiv sau în plan mental
reprezentare, imaginaţie).

Atunci când elementele sunt independente, fără

legătură între ele, volumul atenţiei (perceptive) este
cuprins în limitele numărului magic al lui Miller 7 (±) 2,
deci 5 şi 9.
 Calităţile atenţiei

2. Concentrarea atenţiei - este menţinerea atenţiei

asupra unui obiect sau a unei activităţi cu o concomitentă
sustragere de la toate celelalte.
Concentrarea atenţiei este de obicei legată de un
interes adânc faţă de o activitate, de un eveniment sau
fapt.

Distragerea atenţiei este opusul concentrării.

Distragerea atenţiei este rezultatul acţiunii diferitor stimuli,
care determină interesele persoanei într-o altă direcţie, de
exemplu: apariţia şi instalarea oboselii, diminuarea interesului şi
apariţiei plictiselii etc.
Gradul de distragere al atenţiei depinde de motivaţia, de
interesul pe care îl avem pentru activitatea desfăşurată şi
de noutatea şi varietatea acesteia.
 Calităţile atenţiei
3. Stabilitatea atenţiei - exprimă durata şi constă într-o
îndelungată menţinere a atenţiei asupra unui obiect sau a
unei activităţi.
Ea este condiţionată şi de anumite premise naturale,
cum ar fi forţa, mobilitatea şi echilibrul proceselor nervoase
fundamentale.

4. Comutarea (mobilitatea, flexibilitatea) atenţiei este

transferul atenţiei de la un obiect la altul sau de la o
activitate la alta, în legătură cu încredinţarea unei sarcini
noi.
În procesul de comutare a atenţiei se manifestă
particularităţile individuale ale omului: unii pot să treacă
repede de la o activitate la alta, iar alţii - încet şi cu mult
greu.
Despre omul cu o capacitate redusă de comutare se
spune ca are o atenţie „rigidă".
 Calităţile atenţiei
5. Distribuirea atenţiei – este îndeplinirea concomitentă
reuşită a doua (sau mai multe) feluri de activităţi.

Activităţile contemporane pentru a fi efectuate cu succes,

cer ca o condiţie obligatorie, un înalt nivel de distribuţie a
atenţiei.
Nivelul distribuţiei atenţiei depinde de un şir de condiţii:
 de caracterul felurilor activităţii care se îmbină (ele
pot fi omogene şi eterogene);
 de gradul complexităţii lor,
 de gradul tensiunii psihice cerute;
 de cunoaşterea obiectului şi obişnuinţa cu el
 Condiţiile care favorizează atenţia
Condiţiile externe sunt:
 Noutatea obiectelor, fenomenelor, situaţiilor le atrage
elevilor imediat atenţia.   
 Intensitatea stimulilor. O lumina, un sunet puternic
trezesc atenţia, obiectele mari sunt observate mai repede
decât cele mici, si mai ales culorile vii, ţinând desigur cont
de realitate si de contrast.
 Mişcarea, schimbarea, variaţia atrag uşor atenţia. De
exemplu filmul este mai interesant şi util decât prezentarea
unor imagini statice cu ajutorul unor planşe sau fotografii.

Condiții interne
 - Interesul
I - cultivarea interesului elevilor este una dintre
sarcinile principale ale scolii, ele influenţând puternic viaţa
psihică.