Cap.

PRINCIPII SPECIFICE DE ORGANIZARE A

PROCESELOR DE PRODUCŢIE
ÎN TIMP ŞI SPAŢIU
 În industriile cu flux discontinuu, organizarea şi conducerea
proceselor de producţie, este subordonată unor principii, a căror
cunoaştere şi respectare în procesul de elaborare şi aplicare a
proiectelor de organizare constituie o premisă de bază pentru
desfăşurarea normală şi eficientă a fabricaţiei.
Organizarea ştiinţifică a proceselor de producţie în spaţiu şi timp
porneşte de la următoarele consideraţii:

• existenţa unei continuităţi a proceselor de producţie în spaţiu şi timp;

• existenţa unei concordanţe între conţinutul şi caracteristica
tipologică a procesului de producţie (individuală, serie, masă) şi
formele de organizare ale acestuia (succesivă, paralelă şi mixtă).
 4.1.Continuitatea proceselor de producţie

Această condiţie obiectivă impune necesitatea existenţei condiţiilor

materiale şi tehnico-organizatorice necesare şi suficiente care, să permită
îmbinarea şi sincronizarea într-o asemenea măsură, a componentelor
discrete ale fabricaţiei încât, procesul de producţie în ansamblul, să se
desfăşoare ca un proces cu caracter continuu.

Procesul de fabricaţie se desfăşoară continuu în timp atunci când,

fiecare proces de producţie parţial, şi în special procesele de bază,
se desfăşoară ritmic şi uniform, în conformitate cu tactul general stabilit
pentru fiecare perioadă de timp, adică nu apar perioade de aşteptare
pentru forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii.
 Organizarea fabricaţiei în conformitate cu această cerinţă presupune:
• alegerea în prealabil a unei proces tehnologic optim;
• planul general al întreprinderii să fie proiectat în conformitate cu
succesiunea şi înlăţuirea logică a tuturor proceselor tehnologice parţiale;
• organizarea fiecărei proces de producţie parţial, trebuie realizată în
conformitate cu succesiunea operaţiilor respectându-se întocmai, tipul
utilajelor prevăzute în tehnologia de fabricaţie.

Nerespectarea chiar şi parţială a acestei cerinţe conduce la apariţia

unor discontinuităţi în fluxul tehnologic, adică la apariţia unor locuri
înguste sau chiar la întreruperea fabricaţiei.
 4.2. Concordanţa dintre tipul fabricaţiei şi
formele de organizare

Această cerinţă exprimă caracterul obiectiv şi necesar al concordanţei

dintre conţinutul şi trăsăturile procesului de producţie, prin
caracteristica tipologică a acestuia (individual, de serie sau de masă),
şi forma de organizare, reflectând prin aceasta existenţa unor proporţii
obiective care guvernează desfăşurarea în spaţiu şi timp a fabricaţiei.

Astfel fiecărui tip predominant de producţie, îi corespund forme şi

metode specifice de organizare şi programare a fabricaţiei.
 Principiul proporţionalităţii

Conform acestui principiu o cantitate(N) de obiecte ale muncii, trebuie

să parcurgă într-un interval de timp (T), toate operaţiile procesului
tehnologic, în succesiunea prevăzută în documentaţia tehnologică
şi să asigure obţinerea volumului de producţie programat.

Pentru respectarea acestei condiţii trebuie ca, între ritmul de lucru

la diferite operaţii şi ritmul impus de fabricaţie, să existe anumite
rapoarte de proporţionalitate, de care trebuie să se ţină seama în
activitatea de organizare a procesului de producţie.

Principiul proporţionalităţii se aplică în mod diferenţiat în funcţie

de condiţiile concrete de producţie şi de tipul predominant de
producţie (individual, de serie, de masă).
 Aplicarea principiului proporţionalităţii în
fabricaţia de serie mare şi masă
În cadrul acestui sistem de fabricaţie, se impune o astfel de
sincronizare a componentelor producţiei, încât, fabricaţia să poată fi
considerată ca un proces continuu, pentru că producţia de serie şi de
masă se caracterizează prin:

• stabilitatea în timp a condiţiilor de desfăşurare a fabricaţiei;

• continuitatea lucrărilor pe aceleaşi locuri de muncă;
• omogenitatea lucrărilor la locurile de muncă;
• specializarea fabricaţiei se face pe obiecte de fabricat;
• amplasarea utilajelor se face în flux (pe linii tehnologice de diverse tip

Principiul proporţionalităţii, se aplică de regulă, la nivel de reper

şi operaţie, în cadrul fiecărei linii tehnologice.
 Respectarea acestor condiţii corespunde unei sincronizări depline
a fabricaţiei şi unei încărcări raţionale a parcului de echipamente
tehnologice şi a operatorilor umani.
În practică, această sincronizare este greu de realizat, fapt pentru
care se acceptă soluţia respectării acoperitoare a principiului
proporţionalităţii, exprimată prin condiţia:
tg , i tg , i  1
≤
mg, i mg , i  1

Asigurarea unor ritmuri de lucru cu frecvenţe mai mari sau egale la

operaţiile precedente (i) faţă de cele următoare (i+1), deşi elimină
posibilitatea apariţiei locurilor înguste, conduce la reducerea gradului
de încărcare a portofoliului de echipamente tehnologice.
 Respectarea principiului proporţionalităţii presupune, în primul
rând, determinarea corectă a numărului de echipamente tehnologice
sau locuri de muncă şi verificarea gradului de încărcare a acestora.
Numărul de maşini-unelte necesar, se poate calcula cu relaţia:
tig Fn
mcig  rg  x60
rg  K up  K nti Ng
Efectuând calculele cu relaţia de mai sus poate rezulta un număr
de echipamente tehnologice necesar de forma:
mcig = a+b, unde (a) este partea întreagă, iar (b) partea zecimală.
Numărul de echipamente tehnologice rezultat din calcul se majorează
sau se micşorează până la o valoare întreagă(ma) după următoarele reguli:
• ma = a, dacă b ≤ 0,15;
• ma = a+1, dacă b > 0,15.
Dacă această condiţie de bază nu este respectată, atunci, în cadrul
liniei tehnologice apare un loc îngust.
 Pentru evitarea acestei situaţii, se recomandă luarea tuturor măsurilor
tehnico-organizatorice pentru sincronizarea valorilor (tig) şi (rig), în aşa
fel încât raportul tig / rig, să rezulte un număr întreg (a), cât mai mic
posibil.

Astfel de măsuri pot fi:

• concentrarea şi diferenţierea operaţiunilor;
• optimizarea parametrilor regimului de aşchiere;
• modificarea formelor şi dimensiunilor semifabricatelor;
• organizarea lucrului în paralel;
• fabricaţia în pachete;
• S.D.V.-uri mai performante;
• modificarea regimului de lucru;
• concentrarea producţiei într-o anumită perioadă de timp.
 Pentru ca investiţiile să fie eficiente trebuie să se verifice gradul
de încărcare al utilajelor la nivel de operaţie şi pe total linie tehnologică:
k

mci m ci
K inc,i  K inc,t  i 1

mai k

m
i 1
ai

Pentru ca investiţia să fie eficientă coeficientul de încărcare

total (Kînc t), trebuie să aibă valoarea cuprinsă în intervalul (0,85 – 0.95 ).
 Aplicarea principiului proporţionalităţii în fabricaţia
de serie mică şi mijlocie
În sistemele de fabricaţie de serie mică şi mijlocie, dimensiunea
compartimentelor dependente tehnologic, prezintă anumite
particularităţi, legate de caracteristicile acestor sisteme:
• stabilitatea redusă a condiţiilor materiale în care se desfăşoară
procesul de producţie;
• omogenitatea şi continuitatea redusă a lucrărilor pe acelaşi loc de
muncă;
• specializarea fabricaţiei se face pe grupe de utilaje omogene din
punct de vedere tehnologic.

Aplicarea principiului proporţionalităţii, la acest tip de fabricaţie, se

face la nivel de grupă de utilaje omogene tehnologic şi, la nivel de set
convenţional de piese, necesare unui anumit tip de produs finit.
Relaţia pentru determinarea numărul necesar de echipamente tehnologice:

 ti  N
j 1
j j

mc ,i   ab
fd  Kpi  Kup
 Principiul paralelismului
Constă în adoptarea unui ansamblu de reguli şi forme de îmbinare ale
celor trei elemente de bază ale procesului de producţie, care să asigure
desfăşurarea pe un front larg de lucru, în mod simultan a cât mai multor
faze(operaţii) ale procesului de producţie.
Eficienţa economică a aplicării principiului paralelismului, în
organizarea fabricaţiei, constă în reducerea duratei ciclului de fabricaţie
la nivel de reper şi produs finit, iar reducerea duratei ciclului de
fabricaţie, conduce la micşorarea fondurilor de producţie imobilizate
sub formă de producţie neterminată.

În activitatea industrială, există trei tipuri de circulaţie a pieselor în

timpul prelucrării: succesivă, paralelă şi mixtă.
În funcţie de condiţiile concrete ale fabricaţiei, se pot întâlni, în cadrul
aceluiaşi proces de producţie, combinaţii ale celor trei tipuri de circulaţii
prezentate.
 Respectarea principiului paralelismului, în organizarea fabricaţiei,
necesită în prealabil, asigurarea condiţiilor materiale necesare pentru
respectarea principiului proporţionalităţii, adică, determinarea
numărului de echipamente tehnologice necesare, la fiecare operaţie
în parte.
Pentru fiecare formă de organizare, succesivă, paralelă sau mixtă,
se poate aprecia gradul de paralelism al fabricaţiei cu ajutorul a doi
indicatori:

• durata ciclului de fabricaţie ;

•densitatea şi uniformitatea în timp a fabricaţiei care exprimă numărul

de piese din cadrul aceluiaşi reper care se prelucrează într-un anumit
moment, la mai multe operaţii ale procesului tehnologic.
 Forma de organizare sucesivă

Organizarea succesivă reprezintă una din formele specifice de

îmbinare raţională a elementelor materiale ale procesului de producţie
(mijloacele de muncă şi obiectele muncii ), cu forţa de muncă, care face
posibilă circulaţia obiectelor muncii în procesul de producţie pe
loturi întregi.

Transmiterea şi începerea prelucrării lotului la operaţia următoare

(i+1), are loc numai după ce a fost terminată prelucrarea tuturor
pieselor din lot, la operaţia precedentă (i).

Organizarea succesivă a procesului de producţie se realizează în

două moduri:
1. Organizarea succesivă, când nu se respectă principiul
proporţionalităţii - datorită lotizării are loc o întrerupere în
circulaţia obiectelor muncii, ceea ce contribuie la mărirea duratei
componentei tehnologice a ciclului de fabricaţie.
Durata componentei tehnologice a ciclului de fabricaţiei - intervalul
de timp de la începutul prelucrării primei piese până la terminarea ultimei
piese din lot.
Această durată poate fi exprimată analitic, în funcţie de timpii
operativi (toi), numărul operaţiilor tehnologice (k) şi mărimea lotului
de obiecte ale muncii(n), folosind relaţia:
k
Tc s  n toi
i 1
 Forma de organizare succesivă, când nu se respectă principiul
proporţionalităţii, se caracterizează prin:

 durata maximă, comparativ cu alte forme de organizare;

 lipsa de continuitate în timp a procesului de producţie, datorită
lotizării obiectelor muncii. Forţa de muncă şi mijloacele de muncă,
sunt încărcate la maxim;
 densitatea minimă a producţiei în unitate de timp, dar uniform
distribuită pe toată durata ciclului de fabricaţie.
2. Organizarea succesivă când se respectă principiul
proporţionalităţii, presupune calcularea numărului de echipamente
tehnologice.

Ca urmare a sporirii numărului de ehipamente tehnologice, frontul

de lucru se lărgeşte, crescând corespunzător gradul de paralelism al
desfăşurării procesului de producţie în spaţiu şi timp.
Creşterea gradului de paralelism are drept consecinţă mărirea
densităţii procesului de producţie şi reducerea considerabilă a
duratei componentei tehnologice a ciclului de fabricaţiei.
În acest caz densitatea procesului de producţie este neuniform
distribuită pe durata ciclului de fabricaţie, menţinându-se lipsa de
continuitate a procesului de producţie, datorită întreruperilor de
lotizare a obiectelor muncii.
 Forma de organizare paralelă

Permite lansarea, prelucrarea şi transmiterea obiectelor muncii de

la operaţia (i) la cea următoare (i+1) individual şi fără aşteptări.
Organizarea paralelă a procesului de producţie se poate studia în
două cazuri.

1. Organizarea paralelă când nu se respectă principiului

proporţionalităţii. Durata ciclului de fabricaţie se calculează în
acest caz cu relaţia:

k
Tc p   toi  (n  1)(toi ) max
i 1
 Gradul de paralelism în această variantă, contribuie la reducerea
maximă posibilă a duratei componentei tehnologice a ciclului de
fabricaţie, comparativ cu celelalte două forme de organizare
(succesivă şi mixtă).
Densitatea procesului de producţie este neuniform distribuită pe
durat ciclului de fabricaţie.
Continuitatea procesului de producţie este asigurată numai
pentru obiectele muncii fără aşteptări în producţie.
 În condiţiile nerespectării principiului proporţionalităţii,
organizarea paralelă conduce la apariţia unor micropauze
nerecuperabile în timpul de lucru, deoarece aceste micropauze sunt
extrem de mici şi nu se pot folosi pentru executarea altor piese, la
utilajul analizat.

Durata micropauzelor pentru utilaje şi forţă de muncă,

se poate calcula cu relaţia:

Tt = (N-1) x θ

N –număr de piese dintr-un reper

 În forma de organizare paralelă, fără respectarea principiului
proporţionalităţii se constată:
► creşterea gradului de paralelism până la limita admisă în condiţiile
date;
► densitatea procesului de producţie este neuniform distribuită pe
întreaga durată a ciclului de fabricaţie,
► reducerea duratei ciclului de fabricaţire;
► continuitatea procesului de producţie nu este asigurată decât pentru
piesele care circulă fără aşteptări;
► micropauzele nerecuperabile afectează atât utilajele cât şi forţa de
muncă;
► la aplicarea acestei forme de organizare se recomandă calcule de
oportunitate, adică calculul de eficienţă economică prin care se
compară pierderile nerecuperabile cu economia anuală rezultată ca
urmare a
reducerii imobilizării cu producţia neterminată.
b) Organizarea paralelă când se respectă principiul
proporţionalităţii, presupune determinarea numărului de
echipamente tehnologice.

În această formă de organizare se constată următoarele:

► gradul de paralelism maxim;
► densitate maximă şi uniform distribuită pe durata ciclului de
fabricaţie, în afara momentului de început şi sfârşit, a fabricaţiei
lotului de piese;
► continuitatea fabricaţiei pentru utilaje şi forţa de muncă (dispar
micropauzele);
► coeficientul de încărcare total, pentru utilaje este maxim;
► durata ciclului de fabricaţie este minimă.
Se recomandă utilizarea acestei forme de organizare în special
în fabricaţia în flux continuu.
 Forma de organizare mixtă
Permite lansarea, prelucrarea şi transmiterea de la operaţia (i), la
următoarea (i+1), a obiectelor muncii, pe părţi din lot, numite loturi
de transport (nt).

Se asigură:
1. desfăşurarea parţială a fabricaţiei în paralel.
2. asigurarea fabricaţiei continue în cazul utilajelor şi a
operatorilor umani;
Această formă de organizare se obţine numai dacă, se respectă riguros
decalajul necesar de începere a prelucrării lotului la fiecare operaţie
următoare (i+1). Acest decalaj reprezintă o întrerupere, adică o
aşteptare, în cadrul procesului de fabricaţie şi este necesară această
aşteptare de către obiectele muncii pentru:
 - completarea lotului de transport (nt). Această întrerupere de
lotizare are loc în toate cazurile în care durata operaţiilor vecine
respectă relaţia ti < t i+1. Mărimea decalajului este dat de relaţia:

Di, i+1 = nt x toi ; toi - timp optim;

- evitarea apariţiei micropauzei nerecuperabile la

echipamentele tehnologice şi la forţa de muncă atunci când
ti > ti+1.

Di, i+1 = (n-nt) x ( to,i - to,i+1).

 Forma de organizare mixtă impune calculul acelor decalaje,
pentru a cunoaşte momentul lansării în fabricaţie a lotului de
transport.
Durata componentei tehnologice a ciclului de fabricaţie, în cazul
când există (K) operaţii, se determină cu relaţia:
K K
T 'cm  nt   to i  (n  n t )   (to i  to i 1 )
i 1 i 1
 Principiul ritmicităţii

Principala cerinţă a acestui principiu constă în respectarea

strictă a celorlalte principii:
1. principiul proporţionalităţii
2. principiul paralelismului.

Respectarea acestui principiu presupune asigurarea intrării şi

ieşirii din fabricaţie, a obiectelor muncii, în conformitate cu un
anumit ritm, numit ritm mediu de fabricaţie.
Principiul ritmicităţii se aplică diferenţiat funcţie de sistemul de fabricaţie:

1. în producţia de masă, parametrul ritmicităţii este ritmul mediu

(r) al fabricaţiei.

Organizarea în conformitate cu principiul ritmicităţii, presupune o

atenţie deosebită pentru pregătirea unei bune deserviri a locurilor de
muncă (aprovizionare, menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor
şi SDV –urilor etc).

r1ig ≤ rg

Durata ciclului de fabricaţie, când se respectă principiului ritmicităţii, se calculează cu relaţia:

k
T’cpp = 
i 1
toi + (ng – 1) x rg + ∆rg + ∆toi (4.18)

unde: ∆ rg – întârzieri de livrare;

∆ toi – întârzieri la locurile de muncă;
 2. în cazul producţiei de serie, datorită circulaţiei obiectelor
muncii pe loturi, parametrul ritmicităţii este perioada de
repetare a loturilor (R), şi se calculează cu relaţia:

Rc = n e x r
: ne – reprezintă mărimea lotului economic de obiecte ale
muncii;
r- ritmul mediu al fabricaţiei.
 Succesiunea loturilor de fabricaţie la intervale de timp
riguros stabilite, în producţia de serie, asigură o desfăşurare
relativ uniformă a procesului de producţie, întrucât
perioadele de lucru ritmic a obiectelor muncii din cadrul
lotului, alternează cu pauze şi intervale de timp în care se
prelucrează alte repere care au ritmuri de fabricaţie diferite.