Boala Parkinson

Proiect realizat de:

- Brașoveanu Marusa-Gabriela
Definiție:
Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și
progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul
mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și
instabilitate posturală.
Generalități:
Este descrisă pentru prima dată în anul 1817 de medicul englez James Parkinson.
Primele simptome ale bolii Parkinson apar, cel mai frecvent, după vârsta de 60 de ani,
dar 1 din 10 pacienți sunt diagnosticați cu boala Parkinson înainte de 50 de ani, iar 1 din
20 pacienți în jurul vârstei de 40 de ani însă poate fi luată genetic sau să se nască cu ea.
La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe
măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării
primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a
activităților motorii sunt deja distruse.
 Severitatea Bolii Parkinson, modul în care progresează și impactul asupra vieții
pacientului variază de la caz la caz, dar tratamentele disponibile permit controlul bolii mult
timp după stabilirea diagnosticului.
Depistarea timpurie a Bolii Parkinson, vizitele la medicul neurolog, urmarea
tratamentului recomandat de acesta, conform fiecărui stadiu al bolii, o alimentație adecvată
și activitatea fizică zilnică îmbunătățesc calitatea vieții pacienților.
La scară mondială, boala este diagnosticată la 300 000 persoane în fiecare an. Incidența
și prevalența bolii cresc odată cu vârsta. Boala Parkinson afectează 1% din persoanele cu
vârsta peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescență. Incidența bolii este
de 1,5 ori mai mare la bărbați decât la femei.
Semne și simptome:
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea și
bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului.
Instabilitatea posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8
ani de evoluție a bolii.
Simptome motorii:
• rigiditate musculară,
• tremor de repaus,
• lentoare în efectuarea tuturor mișcărilor,
• pierderea echilibrului și a coordonării
mișcărilor,
• mersul șovăitor,
• atitudinea „înghețată” (diminuarea numărului
de mișcări și „sărăcirea” comportamentului
motor – clipit rar, fața devine imobilă, poziția
pe scaun nu este ajustată).
Simptome non-motorii:
• oboseală,
• tulburări de somn,
• durere,
• dificultăți la înghițire,
• exces de salivație,
• tulburări urinare,
• confuzie,
• depresie,
• anxietate,
• transpirații excesive.
Cauze și factori de risc:
Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zonă numită
substantia nigra (substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină,
un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor.
Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de
dopamină. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre
cantitatea de dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui
echilibru, rezultă tremorul, rigiditatea și pierderea coordonării.
Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută.
Oamenii de știință indică o asociere dintre factorii de mediu și cei genetici.
Factorii de mediu:
• expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la pesticide
(ierbicide și insecticide);
• consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și simptomele bolii Parkinson –
drogul are un efect similar pesticidelor;
• medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțele care blochează receptorii de
dopamină;
• intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan;
• hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările idiopatice
degenerative.
Factorii genetici:
• toate cauzele genetice cunoscute explica mai puțin de 5% din cazurile de Parkinson.
Diagnostic:
Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectată la pacienții peste 55 de ani, cu
tremor de repaus, rigiditate și lentoare a mișcărilor. Diagnosticul este confirmat de prezența
semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburări
de mers caracteristice (pași mici, lipsa balansului brațelor în timpul mersului).
 Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de traumatisme craniene,
accident vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine și prezența simptomelor sau
antecedente de afecțiuni neurologice degenerative.
Diagnosticul diferențial se face cu: boala Alzheimer, tremor esențial, hidrocefalia cu
presiune normală, paralizia supranucleară progresivă, demența cu corpi Lewy etc.
Prezenta tremorului în absența altor semne caracteristice indică un stadiu incipient al
bolii sau un alt diagnostic. La vârstnici, reducerea mișcărilor spontane sau mersul dificil,
cu pași mici pot fi rezultatul depresiei sau a demenței.
Fazele bolii Parkinson:
Conform clasificării Hoehn și Yahr, care cuantifică modificările apărute în raport cu
posibilitatea efectuării activităților zilnice, boala Parkinson evoluează în cinci stadii:
• Stadiul 1: simptomele (ex. bradikinezie, tremor, rigiditate) sunt prezente doar de o parte
a corpului (unilaterale);
• Stadiul 2: simptome (bradikinezie, tremor, rigiditate) prezente bilateral, fără pierdere de
echilibru (în asociere cu posibile probleme de vorbire, de scris sau tulburări de mers);
• Stadiul 3: simptome prezente bilateral, agravate, în
asociere cu dificultăți de menținere a echilibrului la
statul în picioare sau la mers. Pacienții își mențin
independența funcțională (păstrarea independenței
fizice) și nu au nevoie de ajutor pentru activitățile
cotidiene;
• Stadiul 4: afectare severă, dar mersul (pe distanțe
limitate) și statul în picioare sunt posibile fără ajutor.
Pacienții necesită asistență (ajutor) pentru desfășurarea
activităților cotidiene;
• Stadiul 5: Pacienții au nevoie de scaun cu rotile, nu pot
să coboare din pat și să se deplaseze fără ajutor (este
necesar sprijin permanent).
Tratament:
Deși nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi
atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de viață. În general,
simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluției bolii.
În ciuda depresiei și a anxietății cauzate de boala Parkinson, se recomandă menținerea unui
stil de viață activ.
Obiectivul tratamentului constă în controlarea semnelor și simptomelor pe o perioadă de
timp cât mai lungă, cât și reducerea efectelor adverse. Medicamentele oferă un bun control
simptomatic timp de 4 – 6 ani. După acest interval, invaliditatea progresează în ciuda
tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă complicații motorii pe termen lung. Alte cauze
ale invalidității în stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările
de echilibru) și demența.
Tratamentul simptomatic:
Cele mai multe dintre simptomele bolii Parkinson sunt determinate de lipsa dopaminei la
nivel cerebral (la nivelul creierului).
 Descoperirea acestui deficit de dopamină prezent în boala Parkinson și introducerea unui
medicament care crește cantitatea de dopamină (tratament denumit levodopa) au reprezentat
momente cruciale în istoria bolii Parkinson, deoarece au condus la o mai bună înțelegere a
mecanismelor bolii și, în același timp, la dezvoltarea unor scheme terapeutice adecvate.
Medicamentele pentru boala Parkinson se pot clasifica în mai multe categorii, cele mai
importante fiind:
• dopaminergice, medicamente care cresc temporar cantitatea de dopamină sau mimează
acțiunea acesteia. Aceste medicamente scad rigiditatea musculară, îmbunătățesc viteza și
coordonarea mișcărilor și reduc tremorul;
• non-dopaminergice, modifică activitatea altor neurotransmițători, nu a dopaminei.
Tratamentul chirugical:
Pentru pacienții ce se găsesc într-un stadiu avansat
al bolii, în care simptomele nu mai răspund la
medicația obișnuită, se poate recurge la o intervenție
chirurgicală, în funcție de starea generală a
persoanei și de calitatea vieții.

Una dintre metodele ce pot fi folosite este

talamotomia – consta în distrugerea unei părți a
talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian.
Talamotomia nu acționează asupra bradikineziei,
rigidității, fluctuațiilor motorii sau diskineziei. Peste
90% din pacienții ce efectuează aceasta intervenție
prezintă o ameliorare considerabilă în tremorul
membrului din partea opusă leziunii. Complicațiile
unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25%
din pacienți prezintă tulburări de vorbire, motiv
pentru care talamotomiile bilaterale sunt evitate.
 Palidotomia constă în lezarea chirurgicală a unei părți din formațiunea numită globus
pallidus și are drept rezultat o ameliorare importantă a celor trei semne radicale ale bolii
Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie), precum și o reducere a diskineziei. Palidotomia
bilaterală nu este recomandată, deoarece prezintă complicații frecvente, printre care
dificultăți în vorbire, disfagie și tulburări cognitive.
Aceste tehnici lezionale au fost înlocuite de stimularea cerebrală profundă – ce constă în
implantarea unor electrozi în anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus
pallidus, talamus). Electrozii sunt conectați la un stimulator, implantat în regiunea
subclaviculară, prin intermediul unor fire de legatură.
Epidemiologie:
În România, estimările indică faptul că peste 73.000 de persoane au boala Parkinson, iar la
nivel mondial, peste 6,4 milioane de persoane suferă de această afecțiune.
Ziua de Luptă Împotriva Bolii Parkinson
„La 11 aprilie, în fiecare an, se marchează Ziua mondială de luptă
împotriva bolii Parkinson, aceasta fiind și ziua de naștere a celui care a
descris pentru prima dată afecțiunea, medicul James Parkinson. Lalelele
roșii reprezintă simbolul internațional adoptat de toate organizațiile ce
luptă cu boala Parkinson. Marcată doar la nivel european, Ziua de Luptă

Împotriva Bolii Parkinson este o inițiativă a European Parkinson's

Disease Association. Din 1997, manifestările s-au extins și pe celelalte
continente.” Cu ocazia acestei zile, în întreaga lume au loc acțiuni de
conștientizare a publicului larg despre această afecțiune, iar în ultimii
ani și în România s-au organizat campanii menite să informeze și să
educe oamenii despre Boala Parkinson.
Asociația de Luptă Împotriva Bolii Parkinson este o organizație de
pacienți care desfășoară în fiecare an astfel de campanii, prin acțiuni de
comunicare atât în mediul online și cu mass-media, cât și prin
organizarea unor evenimente neconvenționale în spații publice, menite
să atragă atenția asupra Bolii Parkinson.