Didactica domeniului Limbă și

comunicare
Rolul literaturii pentru copii (III)
 Rolul literaturii pentru copii (III)

Poezia pentru copii

- Există o dezbatere privind literatura pentru copii și poezia nu face
excepție: dacă există literatură care are drept țintă un segment de
public sau dacă literatura pentru copii nu este literatură;
- În acest context, proza poate dovedi că o carte scrisă pentru copii
poate fi citită, poate în altă cheie, la alt nivel de lectură, și de către
adulți.
- Dacă, în cazul textelor epice, copiii se centrează pe desfășurarea
evenimentelor, adultul poate ajunge să observe tehnici narative,
simboluri, semnificații ce depășesc puterea de înțelegere a copiilor.
- Cu poezia pentru copii lucrurile stau puțin altfel:
 Rolul literaturii pentru copii (III)

Poezia pentru copii

- Există o poezie didactică, utilizată, de obicei în grădiniță, unde, cu ajutorul ei, preșcolarii
învață/descoperă lumea înconjurătoare.
- Specificul acestui tip de poezie: versificația perfectă, absența încifrărilor poetice, un limbaj
simplu și (prea) puțin expresiv, muzicalitate veselă (ritmul trohaic sau dactilic domină);
- Se memorează ușor, însă, din perspectiva lirismului, sunt opace;
- Poezia de acest tip are funcții didactice, ea sprijină cunoașterea lumii, permițând însușirea
cunoștințelor despre obiectele și mediul înconjurător într-un mod atractiv, plăcut copiilor
de grădiniță;
- Figurile dominante în acest tip de poezie sunt epitetele, enumerațiile, repetițiile și mai rar
comparațiile. Prin utilizarea epitetului, copiii au accest la trăsăturile lumii pe care o
descoperă cu ajutorul substantivelor.
- Propozițiile sunt, în general, simple, coordonate;
- Lipsesc însă profunzimea poetică, trăirile reverberante, emoția, nevoia de
reascultare/recitire pentru receptarea dincolo de cuvânt.
 Rolul literaturii pentru copii (III)

Poezia pentru copii

Chiar dacă autorii nu și-au propus neapărat scrierea unor poezii pentru copii, există texte care îi pot impresiona
pe preșcolari; poezii cu nucleu epic, precum „Zdreanță” de Tudor Arghezi sau versuri despre natură, precum
„Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu;
Specificul textului liric care poate fi receptat de către copii este:
- Tematica apropiată vârstei copilăriei: viețuitoare, natură, copii și copilărie, școală, familie;
- Limbaj care poate fi înțeles de către copii: nu întotdeauna un text poetic încărcat de podoabe stilistice este și
valoros, însă textul simplu, scuturat de podoabe, chiar dacă le putem ghici dincolo de cuvânt, se poate adresa
copiilor. Spre exemplu, un text precum „Mama” de Nicolae Labiș, text care rezistă și la lectura copilului și la cea
a adultului, este, în aparență foarte simplu. Tonalitatea ușor nostalgică, versul tradițional, ritmul și rima
perfecte îl fac ușor de memorat de către preșcolari. Poezia este scurtă, vorbește despre relația dintre mamă și
fiu, iar la un prim nivel de lectură, se poate ghici sentimentul profund care îi leagă pe cei doi și pe care copiii îl
pot înțelege; dincolo de aceste coordonate, copiii învață, din acesta, emoțiile, respectul datorat mamei,
dragostea față de ea, nevoia de a înțelege că mama își protejează copilul, indiferent cât de mare sau mic este
acesta;
- Poezia pentru copii se receptează ca muzică a limbajului, de aceea, chiar dacă educatoarea optează pentru
poezie modernă, textul trebuie să fie muzical și atractiv, ușor de memorat.
- Memorizarea este prima formă de receptare a textului liric, pentru că, pe lângă educarea și exersarea
memoriei, prin memorizare, copilul se lasă pătruns de lirism și de atmosfera textului, comprehensiunea
realizându-se, ca în textele antichității, dincolo de cuvânt sau chiar în ciuda cuvântului.
 Rolul literaturii pentru copii (III)

Modalitatea de a preda poezia copiilor

Dacă în cazul textului epic, accentul cade pe desfășurarea evenimentelor, în cazul poeziei, predarea – învățarea –
evaluarea este puțin mai complicată.
- Educatoarea trebuie să știe că nu duce copiilor doar un text, ea duce, totodată, emoții, trăiri și o variantă originală a
lumii;
- Pornind de la aceste coordonate, după memorizarea poeziei, care despre care s-a vorbit în cursurile anterioare,
educatoarea ar trebui să discute emoții – produse sau/și comunicate de poezie. Spre exemplu, în cazul poeziei labișiene
menționate, textul transmite, la un prim nivel de lectură, dorul fiului pentru mama sa, într-un ton nostalgic și ușor
melancolic. Copiii ar putea să observe, din tonalitatea poeziei, melancolia (tristețea), nostalgia (pe care o vor denumi
probabil tristețe, supărare); ei ar putea să sublinieze, de asemenea, că acest sentiment li se transmite și lor, la
ascultarea poeziei;
- În cazul în care se lucrează la grupele mari, investigația poate merge mai departe. Când sunt întrebați ce emoții au simțit
sau le-a transmis textul, preșcolarii pot fi stimulați să caute în text cuvintele care au generat respectiva emoție. În cazul
poeziei menționate, copiii ar putea observa repetiția verbului „ai albit”, dar și informația că mama a fost bolnavă.
- Când educatoarea face apel la experiența de viață a copiilor, ei ar putea să ajungă la un strat mai profund al textului –
dorul de mamă al fiului. Apelul la experiența copiilor se poate face printr-o întrebare simplă, legată de o perioadă în
care copiii au stat departe de mama lor – fie că au fost ei plecați într-o excursie, fie că a fost mama plecată. Discutând
sentimentele pe care le-au avut în intervalul respectiv, copiii ajung la concluzia că și fiului din poezie îi este dor de mama
sa.
- Solicitați apoi să găsească în text cuvântul/expresia care conduce la un asemenea înțeles, copiii descoperă ușor, în
primul vers, motivul despărțirii de mamă - „N-am mai trecut de mult prin sat...”
 Rolul literaturii pentru copii (III)

Poezia poate fi pretext pentru discuția asupra limbajului:

- Copiii pot fi invitați să găsească trăsături ale unor
personaje, obiecte, fenomene, ei familiarizându-se, fără să
știe, cu epitetul;
- Ulterior, cu ajutorul acestuia, copiii pot fi învățați să se
exprime nuanțat, prin utilizarea de adjective – epitete;
- Repetiția este, de asemenea, o figură de stil la care au
acces și pe care, de cele mai multe ori, o pot interpreta.
Spre exemplu, în poezia noastră, repetarea verbului „ai
albit” poate fi interpretată de către copii ca fiind expresia
tristeții, a surprizei etc;
 Rolul literaturii pentru copii (III)

Textele poetice sunt pretexte pentru organizarea de

spectacole cu ocazia diferitelor sărbători.
- În acest context, copiii învață să recite/interpreteze
expresiv poeziile memorizate;
- Expresivitatea învățată în grădiniță, dincolo de faptul că
ilustrează și generează o bună înțelegere a textului liric,
se convertește în lectură expresivă și conștientă a
textului în școală, într-o vorbire/exprimare expresivă
ulterioară, importantă pentru inserția socială și stabilirea
de relații socio-economice solide.