Evaluarea în contextul

învățământului
liceal/universitar

Delimitări conceptuale
Strategii de evaluare –analiză critică
 Reflectați asupra următoarei situații:
• I.M. elev in clasa a XII-a are nota 10 la
matematică, fiind considerat un elev foarte
bun. El participă la olimpiada de matematică
pe județ și primește nota 6, pe aceleași
subiecte, pe care, în clasă a primit nota 8.
• Cum explicați această situație?
 Reflectați asupra următoarei situații:
B.A. elev in clasa a XII la un liceu de
prestigiu are media 8 la Lb. și literatura română.
Din cauza serviciului parinților se muta in alt
oras la un liceu cu acelasi profil și obține media
10 la Lb. Română.
La bacalureat B.A. Obține nota 9.
•Cum explicați aceste diferențe?
1. Delimitări conceptuale: strategia de
evaluare
Strategia evaluativă, arată D. Ungureanu,
reprezintă ”conduita deliberativă responsabilă
a evaluatorului în toate aspectele și pe
întreaga întindere a demersului evaluativ, ca
și opțiunea pentru cel mai oportun și mai
adecvat tip/mod de evaluare pedagogică, în
situația instructiv-educativă dată”
(2001,p.148)
Demersul strategic al oricărei evaluări
educaționale presupune
1. stabilirea beneficiarilor evaluării;
2. stabilirea agenților evaluării (cine va face evaluarea);
3. justificarea evaluării respective (de ce este necesară);
4. stabilirea obiectivelor/ intențiilor evaluării;
5. compatibilizarea manierei intrinseci de evaluare cu
modul/tipul de predare-învățare prealabile;
6. identificarea constrângerilor;
7. stabilirea obiectului evaluării sau a naturii
informațiilor ce se doresc a se obține;
Demersul strategic al oricărei evaluări educaționale
presupune
8. estimarea realistă prealabilă a eventualei rezistențe a celor
ce vor fi evaluați;
9. asigurarea/procurarea/elaborarea instrumentelor de
evaluare, atât a celor standardizate dar şi a celor construite;
10. plasarea optimă în timp a debutului evaluării şi stabilirea
duratei acesteia;
11. exprimarea opțiunii pentru maniera de interpretare a
rezultatelor evaluării, în funcție de intenții (pentru clarificare,
pentru conformare pentru comparare);
12. stabilirea modului de valorizare a rezultatelor/concluziilor
evaluării care trebuie materializate în decizii post-evaluative
de recuperare/progres/schimbare etc.
 Clasificarea strategiilor de evaluare

 Clasificarea strategiilor de evaluare se poate realiza

după numeroase criterii.
Una din clasificări reduce demersul evaluativ la
gruparea lor în cupluri polare cum ar fi:
- evaluare de proces/ evaluare de produs;
- evaluare criterială/ evaluare normativă;
- evaluare holistică (globală) / evaluare analitică;
- evaluare frontală/ evaluare personalizată;
- evaluare formală/evaluare informală, etc.
 Strategia evaluativă
normativă/comparativă
•este o strategie tradițională care are la bază premisa
conform căreia realizarea performanțelor în învățare
ale elevilor este profund diferențiată și selectivă. În
consecință, trebuie să le oferim elevilor un evantai
cuprinzător al standardelor, de la nivelul celor
inferioare și acesibile tuturor, până la nivelul celor
superioare și accesibile unei minorități.
•Modelul teoretic al selecției a fost oferit de baza
statistică a curbei lui Gaus.
 Evaluarea criterială
•Esența evaluării criteriale constă în
stabilirea cu mai multă rigoare și finețe a
”standardului minim acceptat” sau
”performanța minima acceptată” care exprimă
pragul de reușită a unui elev într-o situație
anume.
 Evaluarea inițială
 se efectuază la începutul unui program de instruire
(ciclu de învățământ, an şcolar, capitol, lecție);
 este necesară datorită eterogenității cunoştințelor
elevilor;
 constituie o condiție pentru reuşita activității;
 asigură continuitatea în asimilarea unui ansamblu
de cunoştințe.
Funcții îndeplinite: diagnostică şi prognostică.
 Evaluarea formativă sau continuă
- se efectuază continuu, pe secvențe mici, vizând nu
numai produsul învățării ci şi procesul;
- evaluează progresul fiecărui elev;
- are efecte de reglare atât aupra învățării cât şi asupra
întregului proces didactic;
- pentru a-şi îndeplini funcția formativă, evaluarea
trebuie să fie:
a. continuă,
b. analitică şi completă,
c. aprecierea rezultatelor să se facă în raport cu
obiectivele instruirii şi nu cu rezultatele altor elevi.
 Evaluarea formatoare
• este considerată de unii specialiști ”forma
desăvârșită/perfecta a evaluării formative”
(Potolea, Manolescu, 2005,p.38).
• Funcția dominantă a evaluării formatoare este de
a însoți și de a ajuta învățarea.
• Evaluarea formatoare arată J. Vogler are drept
scop ”promovarea activității de învățare ca motor
motivational pentru elev, precum și ca sprijin în
conștientizarea metacognitivă, permițându-I
acestuia să-și remodeleze propriile demersuri”.
(2000,p.82)
 Instrumentele evaluării formative
În cazul evaluării formative instrumentul cel
mai adecvat este cel care permite dialogul cu
elevul/studentul în timp ce el învață.
1.instrumente sau mijloace de culegere a
informațiilor;
2.instrumente de lucru sau de ajutor al elevului;
3.instrumente de comunicare socială a
rezultatelor evaluării.
 1. Instrumente pentru colectarea
datelor
a. Instrumente administrate elevilor/studenților
periodic: probele cotidiene, fișele de muncă
independentă, tezele, referatele, rezolvări de
probleme, răspunsuri la întrebări practice sau
teoretice.
Aceste instrumente se centrează pe măsurarea
achizițiilor cognitive!!!
b. Instrumente pentru evaluarea producțiilor
complexe
c. Instrumente pentru observarea comportamentului
2. Instrumente de ameliorare a învățării
• Instrumentele de evaluare a căror funcție este cea
de a ajuta elevul/studentul să înțeleagă mai bine
ce se așteaptă de la el.
• Fișe de sarcini de lucru, care trebuie să conțină:
 obiectivul,
 sarcina de realizat,
 condițiile de realizare,
 criteriile de evaluare.
 3. Instrumente de comunicare socială
profesor-elev/student
Instrumente care vizează comunicarea socială
profesor-elev, a căror funcție este autoreglarea
învățării.
•Stilul ameliorativ/explicativ – presupune:
-Analiza notelor:
-Vizualizarea rezultatelor:
-Comentarea acestora;
-Decizii și acțiuni de remediere.
Comunicarea rezultatelor evaluării
• Atenție la stilul surd (fără niciun feedback) și
stilul ameliorativ (cu feedback) în
valorificarea lucrărilor!!!
 Evaluarea sumativă (”certificativă”)
Este o evaluare de bilanț care intervine la sfârşitul
unor segmente de activități relativ mari (semestru/an
şcolar/ ciclu şcolar)
- evidețiază efectul terminal rezultat de pe urma
învățării, nu cum s-a ajuns la acest produs;
- se încheie cu atribuirea unei note sau calificativ, a unui
certificat sau a unei diplome;
- se limitează la constatarea reuşitei/ nereuşitei;
- are efecte slabe pentru reglarea programului;
- sondajele au o fidelitate redusă;
 Reflectați:
• Examenul de bacalaureat este o evaluare
criterială sau normativă?
• Testul dat de profesor la clasă este o evaluare
normativă sau criterială?
• În ce raport se află evaluarea criterială cu cea
normativă?