Importanţa caracteristicilor şi a

modalităţilor de activitate fizică şi de

exerciţiu în managementul sănătăţii
cardiovasculare la persoanele cu
factori de risc cardiovascular !

Janet Hârbu
Antrenamentul aerob

 Cele mai întâlnite forme ale antrenamentului

aerob sunt mersul, jogging-ul, înotul,
ciclismul.
 Un aspect foarte important în desfăşurarea
exerciţiilor aerobe la pacienţii cu risc
cardiovascular ridicat, este alegerea corecta
a intensităţii, duratei şi frecvenţei.
Intensitatea
 Dintre toate elementele
exerciţiului fizic, s-a
demonstrat că intensitatea
este unul dintre cei mai
importanţi factori, care
influenţează fitness-ul
aerob şi combaterea
factorilor de risc
cardiovascular.
Intensitatea
 Intensitatea exerciţiului fizic se poate
realiza astfel:
 procent din capacitatea pulmonară
maximă (VO2max) pe baza unui test de
efort cardiopulmonar;
 procent din frecvenţa cardiacă maximă
înregistrată în urma unui test de efort;
 după ecuaţia: Frecvenţa cardiacă = 220 –
vârsta.
Volumul
 Intensitatea exerciţiului fizic este
invers proporţional cu durata
acestuia.
 Intensitatea exerciţiului fizic este
invers proporţional cu durata
acestuia.
 Intensitatea x durata = volumul
unei unităţi de antrenament
 Volumul x frecvenţa = energia
consumată într-o sesiune de
antrenament
Volumul

 Totalul energiei consumate trebuie crescut

în fiecare săptămână fie cu 2.5% în
intensitate fie cu 2 minute în durată.
 Creşterea trebuie să fie progresivă şi să
se ţină cont de adaptarea biologică a
fiecărui individ, care poate fi influenţată
atât de materialul genetic cât şi de factori
externi.
Tipuri de antrenament
 exerciţiu aerob continuu, cel mai des
utilizat.
 exerciţiu aerob pe intervale: se desfăşoară
pe durată scurtă de timp cu intensitate
mare, urmat de o perioadă de repaus, de
obieci egală cu durata exerciţiului.
Cercetătorii consideră că acest tip de
exerciţiu creşte capacitatea de pompare a
inimii.
Exerciţiul rezistiv

 Numărul de repetări trebuie să fie invers

proporţional cu intensitatea acestora:
Exerciţiu moderat 30%-50% între 15 şi 30 de
repetări, este considerat antrenament de
anduranţă musculară
Exericţiu intes: 50%-70% între 8 şi 15 repatări
este optim pentru creşterea forţei musculare
Volumul

Pentru dozarea volumului se propun 2

abordări:
pe staţii de lucru: se execută mai multe seturi
de exerciţii pentru aceeaşi grupa musculară,
apoi trecându-se la altă grupă.
sub formă de circuit: se execută câte un set de
exerciţii pentru fiecare grupă musculară şi apoi
se repetă circuitul.
Antrenamentul pentru scăderea în greutate la indivizii
supraponderali şi obezi.

 La indivizii supraponderali şi obezi

reducerea tesutului gras poate fi
realizată prin antrenament de
anduranţă.
 Implicarea într-un program de
antrenament zilnic pe o durată de 16
săptămâni, fără dietă, duce la
pierderea a 3 kg
 Reducerea greutăţii cu 5-10% din
greutatea iniţială este asociată cu
scăderea riscului rezistenţei la
insulină, apariţiei diabetului, bolilor
cardiovasculare, etc.
Antrenamentul aerob şi scăderea în
greutate
 Conform unui studiu efectuat pe 23 de subiecţi de sex feminin, timp
de 12 săptămâni s-a demonstrat că o frecvenţă mai mare a
antrenamentelor sporeşte pierderea în greutate:
 3 zile/săptamână - 13  4kg
 5 zile/săptămână - 16  4 kg
 Acelaşi studiu susţine că nu există diferenţe majore în ceea ce
priveşte pierderea în greutate între antrenamentul pe intervale sau
antrenaentul continuu.
 Alte studii consideră că antrenamentul continuu de lungă durată
este mai benefic:
< 150 min/săptămână  nu produce schimbări semnificative
> 150 min/săptămână  produce pierderea a 2-3 kg
234 – 420 min/ săptămână produce pierderea a 5-7 kg.
Antrenamentul rezistiv
 Exerciţiile rezistive sunt considerate sigure din
punct de vedere medical şi benefice , când sunt
asociate cu dieta, pentru persoanele
supraponderale şi obeze.
 În literatura de specialitate intensitatea
exerciţiului rezistiv variază între 50% şi 90%
 s-a constratat că repetarea mai multor seturi a
acloraşi exerciţii aduce beneficii mai mari decât
executarea unui singur set. Indicat este
repetarea a 3 seturi.
 Eficienţa activităţii fizice şi antrenamentul
(exerciţiu) pentru controlul de insulină /
glucoză dinamică
Mai multe studii au arătat în mod clar că activititatea fizică regulată şi
antrenamentul fizic este asociată cu îmbunătăţirea sensibilităţii la insulina
şi reducerea incidenţei T2DM ( diabet zaharat de tip 2)

Câteva studii au comparat diferenţa modalităţilor de exerciţiu fizic

pentru insulină/glucoză dinamică:

►Controlul insulinei / glucoză dinamică prin exerciţiul de antrenament

aerobic;
►Controlul insulinei / glucoză dinamică prin antrenamentul de rezistenţă
►Controlul insulinei / glucoză dinamică prin îmbinarea dinamică şi
rezistivă a antrenamentului (a exerciţiului).
 1. Controlul insulinei / glucoză dinamică prin exerciţiul de antrenament
aerobic
• Evaluarea efectelor intensităţii
maxime a antrenamentului
- 4 săptămâni, 6x 15 min/zi cu ajutorul
bicicletei ergometrice, urmată de 5 luni
/30 min zilnic la bicicleta ergometrică
la capacitatea de 70% a ritmului
cardiac.
Rezultate
-îmbunătăţirea semnificativă a glicemiei şi
a funcţiei endoteliale coronariană.

După o perioadă de studii

aproximativ de 8 ani, nivelul de
glucoză, precum şi hemoglobina erau
significativ mai bine.
Cel mai important, o reducere a
CV-ului şi a evenimentelor
microvasculare cu 50% a fost
observată.
 2.Controlul insulinei / glucoză dinamică prin antrenamentul de
rezistenţă
Mai multe protocoale de studiu au evaluat
antrenament de rezistenţă din toate grupele
musculare majore la o intensitate de 70-80% 1RM
pentru 2-4 seturi pe grupă musculară efectuate de
2-3 ori / săptămână.
• Castaned:
Castaned efectuarea antrenamentului de
rezistenţă progresivă de 3 ori / săptămână, timp de
16 săptămâni. Ei au observat îmbunătăţiri în :
controlul glicemic,
masă corporală mai mică,
masa de grăsime abdominală
mai mică,
TAs mai scăzută.
• Dala şi Kjaer:
Kjaer au raportat îmbunătăţiri de insulină.
• Sato:
Sato a sugerat că îmbunătăţirea eficienţei de
insulină asupra ţesutului muscular se datorează,
cel puţin în parte, pentru creşte locală a GLUT-
4(transportul de glucoză) , IRS-1(substratul
receptorilor de insulină -este o proteină care la om
este codificată de gena IRS-1 , şi PI3
(Fosfatidilinozitol 3) .
3. Controlul insulinei / glucoză dinamică şi îmbinarea dinamică şi rezistivă a
antrenamentului (a exerciţiului).
The Diabetes Aerobic and Resistance
Praet :a folosit un protocol de Exercise Study
antrenament combinat de rezistenţa 251 pacienţi T2DM împărţiţi pe 4
progresivă şi pregătirea intervalului de categorii :
exercitii fizice şi a raportat o creştere a  antrenament aerobic,
rezistenţei musculare şi performanţa  antrenament de rezistenţă,
exercitarea întrucât TA, controlul  exerciţii combinate,
insuline şi acizii graşi au scăzut în mod  sedentarii.
semnificativ.
Baldi:
Baldi a raportat că 10 săptămâni de Pregătire
pregatire duce la un control glicemic instruiţi de 3 ori / săptămână timp de
îmbunătăţit. 22 de săptămâni

Constatări
modificarea absolută a HbA1c (HbA1c
apare atunci cand hemoglobina se
alătură cu glucoză în sânge.)
Concluzie
Exerciţiul aerobe de efort şi rezistenţă au efecte benefice asupra controlului glicemic
 Eficienţa activităţii fizice şi a antrenamentului pentru
controlul lipidelor din sânge
• Studiile au demonstrat că creşterea activităţii fizice şi antrenamentul pot
îmbunătăţii profilul lipidic, în primul rând prin creşterea HDL-C şi scăderea
trigliceridelor (TG).

Efectele pe termen scurt: o singură sesiune de exerciţiu la persoanele sedentare nu

are nici un efect asupra lipidelor. Prin contrast, sportivii prezintă o reducere în
plasmă a TG şi o creştere a HDL-C în urma unei activităţi fizice intense, cum ar fi
maratonul. Totuşi, aceste efecte durează doar câteva zile.

Efectele pe termen lung ale activităţii aerobice: studiile pe atleţii implicaţi în

activităţi de aerobic au aratat niveluri uşoare mai scăzute ale TG şi LDL-C,
semnificativ mai scăzută a TG, şi semnificativ mai mare a HDL-C, datorită unei
creşteri selective în HDL2-C (lipoproteine cu densitate mare de colesterol 2).
 Exerciţiu fizic în Hipertrigliceridemie
studiile arată că subiecţii care au un nivel
de TG moderat au clar o reducere a TG pe o
durată mai lungă dacă subiecţii, pe lângă
exerciţiu fizic au şi o dietă corespunzătoare;
totuşi, pacienţii cu hipertrigliceridemie care
efectuează exerciţiu fizic însă consumă un
număr mare de calorii, durata menţinerii TG
la un nivel mai mic, este mai scurtă.
Se poate concluziona că, exerciţiu fizic
aerob moderat în hipertrigliceridemie pare să
reducă cu aproximativ 30-40% TG şi de a
creşte cu aproximativ 20% HDL-C.
Exerciţiu fizic în Hipercolesterolemie
 La pacienţii cu hipercolesterolemie
moderată, exerciţiu fizic pare a creşte
HDL-C şi reduce TG.
Efectele exerciţiului fizic la pacienţii cu
hipercolesterolemie moderată care suferă de
cardiopatie ischemică (antrenamentul
efectuat în cadrul unui program de reabilitare
cardiovasculară), în plus faţă de exercitarea
efectelor pozitive hemodinamice şi
îmbunătăţirea performanţele fizice, creşte
de asemenea HDL-C, şi reduce uşor nivelul
TG.
Controlul TA și a complianței arteriale prin
exercițiu fizic

• HTA= valori > 140/90 mmHg

• Prehipertensiune= 120/80-139/98 mmHg
• TA optimă: valori < 120/80 mmHg
• Se recomandă practicarea regulată a exer-
cițiului fizic pentru prevenirea, tratarea și
controlul HTA
Programul cu exerciții de rezistanță pentru
ameliorarea TA și a complianței arteriale
• Autorii au comparat 72 de studii, incluzând 105
grupuri diferite de antrenament cu 3936
participanți. Au ajuns la concluzia că TA sistolică
scade cu 3 mmHg, iar cea diastolică cu 2,4 mmHg
într-o măsura mai mare la hipertensivi decât la
normotensivi
• Aceste programe de antrenament au conținut în
medie 40 min/ședință, de 3 ori/săpt. și cu o
intensitate de 65% din HRR

• Complianța arterială s-a îmbunătățit doar la

indivizii normotensivi
În ultimii 20 ani, mai multe studii au dovedit că
o singură ședință de exerciții fizice ar putea
scădea TA crescută pe o peroadă mai lungă
din zi
Recent s-a demonstrat că, exercițiile de
intensitate joasă (30% din HRR) sunt lafel de
eficace pentru reducerea TAS de repaus ca și
exercițiile de intensitate mai mare (66% din
HRR), acesta la subiecții vârstnici sedentari
Având în vedere că un număr mare de indivizi
sunt sedentari, spunând că nu au timp de
practicarea exercițiilor fizice, s-au recoman-
dat ședințe scurte de antrenament pe zi, în loc
de o ședință de 30-40 min. Studiile arată că
atât antranementul continuu (de ex. 40 min)
cât și cel intermitent (de ex. 4 x 10 min.) scad
TA
 Programul de exerciții de forță musculară pentru
ameliorarea TA și a complianței arteriale

• Din meta-analiza a mai multor studii, autorii afirmă

că exercițiile izotonice de forță,
forță efectuate în medie de
3 ori/săpt.,
ori/săpt cu o intensitate de 76% din 1 RM
(repetiție maximă), 3 seturi de 8 repetiții la fiecare
exercițiu pentru MS, MI și trunchi, TA de repaus
scade cu:
- ~2,7 TAS
- ~2,9 TAD
• Aceste scăderi au fost mai mici la
indivizii hipertensivi.
• 3 studii, incluzând 81 subiecți de ambele sexe, au tratat recent
efectele antrenamentului cu exerciții izometrice asupra TA.
Observațiile de scădere cu aprox. 13,5 a TAS și 6,1 a TAD
sugerează că exercițiile izometrice de strângere a
pumnilor (ex.unei mingi) pot fi eficace pentru scăderea TA de
repaus, dar având în vedere că numărul acestor studii este mic,
nu se poate generalize acest fapt.
 Mini rezumat

• Antranamentul pentru controlul sau tratamentul HTA

trebuie să conțină exerciții de rezistență și forță
musculară, de preferat efectuate zilnic.
• Exercițiile ar trebui fie individualizate și să aibă o
intensitate moderată, cu o durată de cel puțin 30 min, în
mod continuu sau intermitent.
• Exercițiile de rezistență îmbunătățesc rigiditatea vascu-
lară.
• Se recomandă practicarea exercițiilor conform Tabelului 1.
 Tabelul 1 – Exerciții fizice recomandate pentru prevenirea și
tratamentul HTA

Modul Intensitatea Durata Frecvența

Aerobic (de Moderat: 40- 30 min 5 zile/săpt.
rezistanță): mers, 60% din HRR
alergare, ciclism
sau

Viguros: 60-84% 20 min 3 zile/săpt.

din HRR
Forță 8-12 repetiții 8-10 exerciții, 2 sau mai multe
(antrenament cu până la apariția câte un set la zile
greutăți crescând fatigabilității fiecare neconsecutive
progresiv)
Program de exerciții fizice eficace pentru controlul noilor
factori de risc cardiovascular: hemostază și inflamație

• Efectul antrenamentului cu exerciții

de rezistență pe termen lung este de
atenuare a inflamației și de produ-
cere a efectelor antitrombotice.
• Exercițiile fizice se asociază cu
reducerea inflamației și la vârstnici,
dar având în vedere capaciatătea lor
cognitivă și fizică limitată, e greu de
determinat intensitatea potrivită.
De asemenea, programele de exerci-
ții de rezistență îi pot diminua scă-
derea masei și a forței musculare.
Practicarea exercițiului fizic pentru controlul anxietății și
a depresiei
Anxietatea
70% dintre pacienții suferind de anxietate sunt cei care au avut în ante-
cedente probleme cardiace acute și 25% sunt reprezentați de pacienții cu
boli cadriovasculare cronice.

Un referat recent despre practicarea exer-

cițiilor fizice pentru diminuarea anxietății
la pacienții cu boli cronice, a inclus 40
studii, cu un număr de 2914 pacienți (59%
femei, vârsta medie 50 ani). Referatul a
comparat efectele practicării exerercițiilor
cu efectele produse în lipsa oricărui
tratament și a constatat că abia după 3
săptămâni de practicare a exercițiilor fizi-
ce, se reduc simptomele anxietății. Efectul
a avut loc la toți subiecții, indiferent de
vârstă, sex sau tipul de boală cronică.
Depresia
• 15-20% din pacienții cu infarct miocardic suferă de depresie
majoră.
• Exercițiul fizic și depresia au o relație bidirecțională:
1. cei care practică exerciții fizice sunt mai puțin pre-dispuși la
depresie
2. depresia este un factor major în dezvoltarea unui stil de viață
sedentar
• Un referat incluzând 23 de studii cu un număr total de 907
subiecți, a comparat un tratament cu exerciții fizice cu altul
fără exerciții fizice, și a ajuns la concluzia că exercițiul fizic
îmbunătățește depresia, atât la femei cât și la bărbați, la vârste
diferite (22-87 ani)
• De asemenea exercițiile îmbunătățesc starea pacienților cu
depresie comorbidă și ameliorează funcțiile cognitive la
vârstnici și la pacienții cu semne de demență.
 Mini rezumat

• Anxietatea și depresia sunt frecvente la pacienții

cu boli cardiace și ambele se asociază cu dezvol-
tarea unei boli cardiovasculare ischemice.
• Majoritatea studiilor au utilizat exercițiul fizic
aerob de intensitate moderată pentru a dovedi
faptul că exercițiul fizic înbunătățește anxietatea
și depresia.