INJECȚII

Definiţie
Mijlocul prin care introducem o substanţă, cel mai
frecvent străina organismului, la nivelul ţesuturilor, cu
ajutorul seringii în scop terapeutic sau diagnostic.
Substanţe injectabile
Sunt livrate în fiole, flacoane, borcane cu conţinut steril
Substanţa medicamentoasă poate fi:
- Pulbere
- Lichid
În cazul pulberilor sau dacă fiola este însoţită de
solvent, aceasta va fi dizolvată înaintea injectarii
Pe recipient trebuie să fie specificat:
- Medicamentul
- Calea de administrare
- Concentraţia, cantitatea
- Termenul de valabilitate
Tehnica injecţiilor
3 timpi principali:

1. Pregătirea seringii
2. Pregătirea regiunii respective
3. Efectuarea injecţiei propriu-zise
1. Pregatirea seringii
Necesită 2 manevre: montarea şi încărcarea. Ambele
manevre se efectuează respectând regulile de
asepsie/antisepsie.
Încărcarea: cu fiola în mână, se goleşte lichidul din gâtul
acesteia(scuturare, lovire), se dezinfectează gâtul fiolei cu
tampon cu alcool 70 grade şi se taie cu o pila specială
( dezinfectată în prealabil)
Se montează acul de aspiraţie, se introduce în fiolă şi
se aspiră(ac gros). În caz de încărcare din flacon, după
dezinfectare, se înţeapă capacul de cauciuc
După aspiraţie se va scoate aerul din seringă (poziţie
verticală cu acul ridicat şi golire până la apariţia
primei picături de lichid)
Pregătirea seringii
Deschiderea fiolei, aspirarea
conţinutului
Pregătirea soluţiei de injectat
(flacon)
Eliminarea aerului din seringă
2. Pregatirea regiunii
Tegumente indemne, fară leziuni sau infecții
(dermatite, foliculite)
Epilare dacă este necesar
Dezinfecție cu alcool sau betadine
Informarea pacientului asupra manoperei ce va
fi executata
3. Efectuarea injectiei
Pacientul va fi asezat în clinostatism, iar cel
ce efectuează injecția va adopta o poziție
comodă
Medicamentele păstrate la rece trebuie încalzite
în mână ( poate apare reacție de iritație locală)
Injectarea unei cantități mari se va efectua lent
Acul se scoate rapid, pe direcția de introducere (se
vor prinde seringa și acul de ambou)
Locul de puncție se acopera cu un tampon steril și
se va efectua compresie digitală
Injecția intradermica I.D.
Zonă de elecţie: faţa anterioară a
antebraţelor (accesibilă, pilozitate redusă)
Se folosesc seringi mici (2ml) cu ace mici şi
subţiri
Metodă: după dezinfecţie se întinde tegumentul sau
se pliază între degetele I,II o cută de 4-5cm, se
introduce acul cu bizoul în sus paralel cu tegumentul,
strict intradermic. Prin injectare se formează o
papulă (“ coaja de portocală”).
Injecţia subcutană
- Zone de
elecţie:
 Zona antero-laterală a
 coapsei Periombilical
 Faţa posterioară a braţului
 Toracal lateral
- Se vor evita tegumentele ce acoperă vase, nervi,
reliefuri osoase, faţa internă a membrelor, faţă, gât,
cap
Injectia s.c.- locul de electie
Metodă: după dezinfecţia tegumentelor, se realizează
un pliu cutanat între degetele I şi II, acul va fi
introdus paralel cu direcţia pliului, după care acesta
va fi eliberat. Verificăm prin mişcări de lateralitate
dacă vârful acului e în hipoderm( acul se mişcă uşor).
Se aspiră şi se injectează lent. Dupa retragerea acului
locul se masează uşor. Pt. hipoderm se folosesc numai
soluţii izotone.
Injecţia intramusculară
Zone de elecţie:
1. Regiunea deltoidiana;
2. Regiunea antero-laterală a coapsei:
- În 1/3 medie, antero-lateral, în masa m.cvadriceps sau
m.vast lateral
- Limite: la 3 laturi de deget de trohanterul mare şi la 4
laturi de deget deasupra rotulei
- Introducerea acului se face perpendicular pe tegument,
iar coapsa să nu fie rotată extern
Intradeltoidiană
IM în coapsă
3. Regiunea fesieră
- Masă musculară mare
- Participă mai puţin la mişcări
- Se folosesc ace lungi
- Injectare profundă în plină masă musculară
- Introducerea acului se face printr-o mişcare bruscă
perpendiculară pe suprafaţa tegumentului
- Se aspiră, după injectare se retrage acul brusc, se
tamponează si masează zona( stricarea paralelismului
planurilor)
Intragluteală
 PERFUZIILE
Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală
picătură cu picătură a unor substanţe medicamentoase
pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a
organismului.

Scop:
• hidratarea şi mineralizarea organismului;
• administrarea medicamentelor la care se urmăreşte
efectul prelungit;
• depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a
produşilor toxici;
• completarea proteinelor sau a unor componente sanguine
cale parenterală;
• alimentarea pe cale parenterală.
Principii
• Substanţa activă trebuie să fie
sterilă
• La folosirea fiolelor/flacoanelor
de unică folosinţă, acestea vor fi
deschise cu puţin timp înainte de
utilizare.
• În cazul recipientelor de mare
capacitate fără conservanţi (apă
distilată, SF) este permis a fi
folosite doar limitat (maxim în
decursul unei zile).
• La utilizarea flacoanelor
multidoză, se păstrează flaconul
început la rece, cu marcarea
datei primei folosiri şi a datei de
expirare.
• Acul trebuie să corespundă ca
grosime şi lungime căii de
administrare şi este diferit de cel
utilizat la aspirarea substanţei
active.
• Pacientul trebuie pregătit • Medicamentele păstrate la
corect. rece se încălzesc în mână
• Locul injectării trebuie
pentru a preveni iritaţia
schimbat regulat în cazul locală.
unui tratament injectabil • Pielea se curăţă atent cu
seriat. tampoane sterile îmbibate
• La injectarea în zone ale
cu soluţii dezinfectante al
pielii cu păr, raderea locului nivelul locului de puncţie,
de puncţie evită ţinându-se seama de
contaminarea prin timpul necesar acţiunii
angrenarea germenilor. preparatului.
• Substanţele uleioase şi
cantităţile mari de
substanţe pot declanşa
iritaţie locală.
• Cantităţile mari de injectat • Acele nu se reintroduc în
se introduc întotdeauna capacul protector (leziuni
lent. prin înţepare). Seringile de
• Acul se scoate întotdeauna
unică folosinţă se aruncă,
rapid, pe direcţia de cele de folosinţă multiplă se
introducere, prin prinderea curăţă, dezinfectează şi
lui şi a seringii, pentru a sterilizează.
evita detaşarea de amboul • Recipientele, tăvile se şterg
seringii. cu soluții dezinfectante
• Locul de puncţie se acoperă
cu un tampon steril după
injectare. Prin uşoară
presiune digitală se
comprimă medicamentul
introdus în ţesuturi.
Pregătirea psihică a pacientului:

• se explică necesitatea efectuării perfuziei;

• se obţine consimţământul pacientului;
• se explică procedura pacientului pentru a-i reduce
anxietatea (care poate produce vasoconstrictie şi
implicit, un abord mai dificil al venelor) şi pentru a ne
asigura de cooperarea sa.
Materiale folosite

• soluţia de perfuzat;
• trusa pentru perfuzat;
• Garou;
• stativ pentru fixarea flacoanelor;
• 1 – 2 seringi sterile;
• mănuşi sterile;
• comprese sterile;
• antiseptic pentru tegument;
• fixator pentru cateter;
• bandaj elastic tip plasă pentru imobilizarea locului puncţiei;
• atela pentru fixarea zonei;
• plasturi post injecţie.
Pregătirea fizică:

• se asigură intimitatea pacientului dacă este cazul;

• se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul în care trebuie
montată branula, pentru a-I fi cat mai comod;
• se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu
antebraţul în extensie şi pronaţie;
• se inspectează flaconul de soluţie care trebuie administrat pentru a
vedea eventualele nereguli, cum ar fi: decolorarea soluţiei, aspect
tulbure, data expirării , flacoane perforate, sparte;
• se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în soluţia
perfuzabilă dacă acest lucru este indicat şi se va eticheta flaconul
specificând medicaţia introdusă;
• se desface perfuzorul şi se introduce în soluţie având grija să nu se
atingă capătul sau de nimic pentru a-l păstra steril;
• se clampează perfuzorul şi apoi se presează camera de umplere
până se umple jumătate;
• se declampează perfuzorul şi se goleşte de aer lăsând lichidul să curgă în
tăviţă până când nu mai este nici o bulă de aer;
• dacă soluţia este în flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer
pentru ca ea să curgă. Dacă este în pungă de plastic nu este nevoie se
detaşează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului şi se ataşează
perfuzorul la ac/branulă;
• se etichetează flaconul de soluţie cu data şi ora administrării;
• se aplică garoul la nivelul braţului;
• se aseptizează plica cotului cu alcool;
• se cere bolnavului să închidă pumnul;
• se efectuează puncţia venei alese;
• se va ţine cont că trebuie folosite întotdeauna mănuşi sterile atunci când
se lucrează în zona locului de inserţie a cateterului;
• se verifică poziţia acului în venă;
• se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la
ac;
• se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se
reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul
prestubului, în funcţie de necesitate.
• se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat
acestuia, de pielea bolnavului;
• se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului;
• înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o persiune
asupra venei punctionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi
printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului vasului, se extrage axul din venă;
• se dezinfectează locul puncţiei , se aplică un pansament steril şi se fixează cu
leucoplast.
 Complicaţii locale

• injectare paravenoasă cu formarea de hematom;

• lezarea altor vase sau nervi de vecinătate;
• puncţia intraarterială (durere puternică, paloare şi
cianoză în teritoriul deservit);
• spasmul vascular.
 Complicatii sistemice

• Infecţia de cateter cu bacteriemie;

• Embolie gazoasa;
• Embolizarea cateterului;
• Anafilaxia.