Ministerul Educatiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Studiul individual
la unitatea de curs „ Filosofie”

Tema : Filosofia lui Platon

Rezumatul cărții ,, La drum cu Platon ”

A elaborat : Moșneag Victor

Coordonator : Dicusar A. , profesoară CNC
al ASEM

Chișinău, 2018
 Cuvînt înainte

 Nu ştiu de ce am crezut că această carte va fi una amuzantă, poate e de vină coperta sau
culorile, dar ori de câte ori o luam în mână aveam impresia că e comica, ei bine, m-am înşelat.
Am început să o citesc şi mi-am dat seama că este de fapt un manual de instrucţiuni.
Ne descrie etapele vieţii într-un mod simplu, pe înţelesul tuturor.
Sincer nu mă aşteptam să mă captiveze, ţinând cont că filosofia nu e pe ințelesul meu, încă, de
aceea aveam mici rețineri ,acum tot ce pot spune este că profesorul mi-a cultivat dragostea
pentru filozofie și niciodată nu am dormit de plictiseală la ore.
Mi-a plăcut modul în care este luat fiecare etapă la rând, pe mine m-a pus pe gânduri şi mi-a
indus o stare de melancolie.
Este o carte practica cu multe adevăruri, numai perfectă pentru cititorii pasionaţi de acest gen.
 Capitolul I. Nașterea
„Viața – un șasiu biologic”

 Viața este un șasiu biologic, iar șasiul șasiului este timpul real care pentru noi începe din momentul în care am ieșit din
pîntecul matern. Nașterea marchează începutul vieții iar începutul e clipa memorabilă a nașterii. Nimeni nu se naște la
40 de ani.Nașterea și începutul merg mînă în mînă. Iar timpul de dinaintea nașterii poate fi privit ca o repetiție pentru
timpul de după viață.
Nașterea este percepută ca miracol în trei moduri.

Începutul nostru a fost determinat de ceva de dinainte de noi, el nu a venit din neant.Noi suntem
Începutul ca rezultatul unui proces care a început înaintea noastră. Doar Nașterea de către Fecioară a fost o
Nașterea

proces exceptție presupunînd că Dumnezeu este creatorul, nu există nici o cauză care L-a cauzat pe El.
Al doilea este descris de părinții ateiști care deși nu iau în calcul intervenția divină la nașterea
Uniune sexuală copilului lor, simt uimire la apariția acestei noi vieți și mirare că dintre o simplă uniune sexuală
dinttre mamă și tată se naște un copil, în toată perfecțiunea lui complexă și miniaturală.
Miracolul nașterii este apariția copilului însuși. Fiecare dintre noi s-a născut, altfel nu aș scrie asta
Copilul însăși acum, dar cu toții am uitat această experiență ținînd cont că amintirile cele mai timpurii provin de
la vărsta de trei ani. Cel mai influent eveniment din viața noastră poate fi meticulos documentată,
însă acestea nu pot înlocui amintirile subiective a căror valoare ar fi foarte mare dacă le-am avea.
 Capitolul II. Învățarea mersului și a vorbirii
„Cine merge dimineața în patru picioare, la amiază în două iar seara în trei ?”
 Ghicitoarea Sfinxului face aluzie la conexiunea profucdă dintre om și
mers.Omul este o ființă care merge, se deplasează așa cum, bebeluș fiind, te
ridici și te clatini pe piciorușele nesigure și ceea ce faci este tipic speciei
noastre. Nimeni nu poate stăvili această pornire de a se ridica și de a se mișca.E
adevărat că în acel moment bebelușul își folosește mușchii în mod conștient pe
Superioritate Libertate cît de bine poate, dar această pornire pe pămînt vine de undeva de sus, este o
cerință biologică ce determină corpurile noastre să crească, să se dezvolte șă să
capete o anumită formăm
 Mersul în plan vertical ne deschide o întreagă dimensiune. Am fi nevoiți să
mîncăm din țărînă, ne-am afla pe treapta cea mai de jos a scării spre Paradis
dacă nu am învăța să mergem, asemenea șarpelui blestemat să se tîrască pe
burtă veșnic ca pedeapsaă pentru că a ispitit-o pe Eva. Mersu nu numai
Relație cu definește omul, ci exprimă superioritatea lui care înseamnă mai mult decît o
Urmă
pămîntul
înălțare fizică. Dar oare este mersul treapta cea mai de sus a scării ? (zborul,
mersul povară pentru ingeri, val. mersului)
 Vorbirea – atingi fără a atinge și miști fără a mișca
 Capitolul III. Începerea școlii
„Prima piatră de hotar pur culturală ”

 Prin ce se deosebesc primele două capitole de acesta. În timp ce nașterea, învățarea mersului și a vorbirii sunt procese naturale și
inevitabile, începerea școlii este prima piatră de hotar pur culturală de care trebuie să trecem. Începerea școlii te duce pe o anumită cale,
la fel cum faci la dreapta într-o intersecție în loc să mergi înainte. Școala este impusă din timp pentru a alunga posibilitatea vulgară că
un copil neșcolit e unul needucat. De aceea școala e privită ca o primă intervenție în viața noastră, o corecție abruptă realizată de forțe
exterioare nouă ce ne ajută să tecem peste copilăria necizelată și să suspenzi instinctele animalice în timp ce îți sunt promovate
capacități umane mai înalte.

Educație și
Aparat de stat
dezvoltare
personală
„Școala” ideologic

Cuvîntul educație vine din latinescul „ex-ducere” și înseamnă Școala devine o instituție menită să reglementeze comportamentul, să reducă
„ a călăuzi ” , „a conduce ” ca și cum ar trebui să fii tras departe disidența și să genereze o forță de muncă ce se încadrează într-o clasă atît de
de pericolele și instinctele animalice. ușor încît pare naturală.

Începerea școlii înseamnă începerea unui drum spre dezvoltate Scopul - reducerea potențialei devieri de la normă. E mai ușăr să controlezi
academică și dezvoltare personală subiecții cînd sunt mai mult sau mai puțin la fel
 Capitolul IV. Învățarea mersului pe bicicletă

„Mersul pe bicicletă, - o activitate tipic copilăriei ?”

Ce face ca mersul pe bicicletă să fie o activitate tipic copilăriei ? Parțial pentru faptul că, copiii mici nu au voie să
conducă iar în afară de mers și de alergat, copiii nu se pot bucura de pasiunile adulților, așa că aleg bicicleta și învață
să le placă. Pentru copil bicicleta este o jucărie care se întîmplă să se îndrepte într-o anumită direcție și probabil e la
fel de satisfăcătoare în cazul în care merge în cerc.
Din perspectiva copilului, învățarea mersului pe bicicletă are un sens opus aceluia de a fi adult, subliniind copilăria și
inclunzînd un sentiment plăcut de autoritate și conferind satisfacția triumfătoare pe care o simți cînd pui mîna pe
ghidon. Cu alte cuvinte această învățare îți oferă de timpuriu, gustul acela ce ar putea însemna să fii adult, să te
eliberezi de peisajul copilăriei și să te avînți spre libera provocare a autodirecționării. Fiindcă atît timp cît tatăl tău
aleargă pe lîngă tine cu mîinele pe spatele tău, nu se cheamă că mergi cu bicicleta în mod oficial.
Odată cu acest sentiment nou și matur de libertate care înseamnă luarea deciziilor, apare și una dintre cele mai
timpurii senzații de reală singurătate. Cu tatăl rămas în urmă, ești acum pe cont propriu.
 Capitolul V. Examenele
Însăși conceptul de examene este gîndit ca o pîlnie. Gura pîlniei este larg deschisă și toată lumea e invitată să-și
încerce norocul iar spiritul competiției predomină. Celălalt capăt e mult mai strîmt și nu lasă să treacă decît o
mînă de candidați, strîngînd acel spirit pînă cînd vor rămîne doar cîțiva care au reușit. Așa se întîmplă că
examenele sunt cele mai democratice, dar și cel mai puțin democratic mecanism folosit; meritocrația merge
alături de democrație pînă la un punct, apoi face întoarcere radicală și i se opune.
Examenele presupun o „ selecție a persoanelor calificate din toate păturile sociale și nu doar cele alese de
somități ” iar rolul principal este de a-i oferi candidatului un „ ceva” simbolic, care să-l marcheze ca făcînd parte
din sistem. Un sistem trebuie de administrat. Cel puțin așa stăteau lucrurile în China Antică unde au apărut
examenele din necesitatea apariției unei administrații pe măsură, o armată de funcționari care se ocupă cu
probleme interne. Examenele sugerează că ai nevoie de inteligență ca să conduci o țară și nu de spirit mai practic,
astfel încît atunci cînd din acoperișul unei școli începe să picure, politicienii nu pot face mai numic.
Sau poate, scopul examenelor este acela de a diminua pur și somplu nepotismul. Fără examene, elita n-ar face
decît să se reproducă și să angajeze următoarea generațiecare să-i semene întru totul.
Pe lîngă capacitățile intelectuale la care apelează, provocarea constă și în faptul că te confrunți cu asta de unul
singur, fără nici un ajutor. Astfel examenele, seamănă cu acțiunile obișnuite din viața de zi cu zi, cum ar fi să faci
baie. Această acțiune nu poate fi suportată de altcineva pentru tine. A da un examen se aseamănă cu actul de a te
naște care este întărit atunci cînd primești rezultatele, fiindcă nu poți schimba notele cu nimic.
 Concluzie

Cum am mai spus această carte conține instrucțiuni clare și perfecte pentru fiecare etapă a vieții – copilărie,
școală, studenție, perioada primei dragoste etc.
Cartea ma ajutat să văd cu alți ochi ochi evenimentele majore, momentele-cheie si fazele de tranzitie din viata
mea.
Exactitatea cu care se descrie fiecate segment din viață este uimitoare, pe parcursul citirii nu de puține ori
făcînd analogii cu propriul mers prin viață, cu propriile evenimente, întrebări și decizii. Cartea dată mi-a
deschis ochii întrun oarecare fel, prin întrebările care ma făcut să mi le pun și prin stările profunde interioare
induse.
Am înțeles cît de importanți suntem pe acest pămînt doar „ nașterea unui copil înseamnă nașterea unui nou
univers „ și cît de mărunte sunt problemele cu care se confruntă oamenii zi de zi. Suntem unici și identici în
același timp. Identici prin șansa oferită numită „viață” dar unici prin istoria acestei vieți. 7 mlr. de oameni pe
Pămînt înseamnă 7 mlr. de istorii unice, interesante în felul său. Viața este un tren de pierderi și cîștiguri.
Fenomeal este faptul cîte descoperiri se fac în fiecare zi e important doar să înțelegem că acesta e doar un
început…