UNIVERS

Rusu Valeriu
 UNIVERS

• Universul este totalitatea spaţiului şi timpului, a tuturor formelor de

materie şi energie. În timp ce dimensiunea întregului Univers nu este
cunoscută, universul observabil poate fi măsurat.
 BIG BANG

• Big Bang-ul (engl. Big Bang, marea explozie) este modelul 

cosmologic care explică condițiile inițiale și dezvoltarea
ulterioară a Universului. Acest model este susținut de
explicațiile cele mai complete și corecte din punct de vedere 
științific. Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea
că Universul s-a extins de la o singularitate primordială
fierbinte și densă acum aproximativ 13 miliarde de ani.
• „Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei,
energiei, spațiului și timpului, altfel spus a existenței
Universului. Această teorie încearcă să explice de ce
universul se extinde permanent încă de la apariția sa, și de
ce pare a fi uniform în toate direcțiile.
 GALAXIE
• O galaxie este un sistem cu masă, unit
de forțe gravitaționale, alcătuit dintr-o
aglomerație de stele, praf și gaz
interstelar precum și, dar încă nedovedit, 
materie întunecată invizibilă și energie
întunecată.[1][2] În Univers există
aproximativ 200 de miliarde de galaxii.
• Galaxiile tipice conțin între 10 milioane
(107 — galaxiile pitice)[3] și un bilion
(1012 — galaxiile gigante)[4] sau chiar mai
multe stele, toate orbitând în jurul unui 
centru de gravitație comun. În plus față
de stele singuratice și de un mediu
interstelar subtil, majoritatea galaxiilor
conțin un număr mare de sisteme stelare,
de roiuri stelare și de tipuri variate de 
nebuloase. Majoritatea galaxiilor au un
diametru cuprins între câteva zeci și
câteva sute de mii de ani lumină și sunt
de obicei separate una de alta prin
distanțe de ordinul câtorva milioane de
ani lumină. Unele galaxii mari cuprind în
structura lor complexă și un număr de
galaxii mai mici, numite galaxii satelit.
 CALEA LACTEE

• Calea Lactee[a] este 
galaxie spirală barată din care
face parte Sistemul Solar. Văzută
de pe Pământ, apare ca o bandă
strălucitoare și difuză vizibilă pe
cerul nopții format din stele, care
nu pot fi distinse în mod individual
de către ochiul liber.
Termenul Calea Lactee este o
traducere a latinescului via lactea,
din greaca veche γαλαξίας
κύκλος (galaxías kýklos, „cerc
lăptos”).[15][16][17] De pe Pământ,
Calea Lactee apare ca o bandă,
deoarece structura sa în formă de
disc este privită din interior.
 SISTEMUL
SOLAR

• Sistemul Solar este format

din Soare împreună cu 
sistemul său planetar (care
cuprinde opt planete
 împreună cu 
sateliții lor naturali) și 
alte obiecte non-stelare.
 • Soarele este steaua din centrul Sistemului
Solar. Este o sferă aproape perfectă din 
plasmă fierbinte,[15][16] ținută de gravitație și
modelată de un câmp magnetic.[17] Este de
departe cea mai importantă sursă de
energie pentru viața de pe Pământ.
Diametrul său este de aproximativ 1,39
milioane de kilometri (sau este de 109 ori
mai mare decât al Terrei), iar masa sa este
SOARE de aproximativ 330.000 de ori mai mare
decât a Terrei. Reprezintă aproximativ
99,86% din masa totală a Sistemului Solar.
[18] Aproximativ trei sferturi din masa

Soarelui este formată din hidrogen (~

73%); restul este în mare parte heliu (~
25%), cu cantități mult mai mici de
elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon
, neon și fier.[19]
 MERCUR

• Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare,

înconjurându-l o dată la fiecare 88 de zile pământene.
Luminozitatea sa variază între -2,0 și 5,5 în magnitudine
aparentă, dar nu este ușor de văzut fiindcă cea mai mare
separare unghiulară (cea mai mare elongație) față de
Soare este de doar 28,3°, însemnând că se poate vedea
doar imediat după apusul Soarelui. În perioada 1974 -
1975, Mercur a fost studiată cu ajutorul sondei 
Mariner 10, care a cartografiat doar 40 - 45 % din
suprafața planetei. Începând din 2011, sonda spațială 
MESSENGER orbitează în jurul planetei pentru a studia
compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic.
 VENUS

• Venus este a doua planetă ca distanță față de Soare în sistemul

nostru solar. Situată la circa 108 milioane km de Soare, Venus
își parcurge orbita în 224,7 de zile.[3] Rotația în jurul propriei sale
axe este foarte lentă, durează 243 de zile și are loc de la vest la
est, în sens invers față de rotația celorlalte planete. Cu un
diametru de circa 12.100 km, Venus este, ca poziție, a doua 
planetă (pornind de la Soare) din sistemul solar, orbita sa fiind
cuprinsă între cea a planetelor Mercur și Pământ. Venus este cu
foarte puțin mai mică decât Pământul, dar atmosfera sa este
foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96 % gaz
carbonic și 3,5 % azot. Ea este înconjurată de un văl gros de
nori repartizați în trei straturi situate la o altitudine între 50 și
70 km. Unii dintre aceștia provoacă ploi de acid sulfuric, o
substanță chimică foarte agresivă chimic. Pe Venus temperatura
este foarte ridicată. De fapt, gazul carbonic acumulat în
atmosferă acționează sub efectul razelor Soarelui ca geamurile
unei sere: temperatura la sol ajunge până 460 °C. Suprafața
planetei Venus este plină de platouri vulcanice, circa 80 % având
o variație a înălțimii nu mai mare de 1 km. Se pare că mulți
vulcani sunt încă activi. La fel ca și Mercur, Venus nu are sateliți.
 PĂMÂNT

• Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”)

este a treia planetă de la Soare și cea mai mare
dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât
pentru masă, cât și pentru diametru. Este singurul 
corp ceresc despre care se știe că adăpostește 
viață. Simbolul astronomic al Pământului este ♁
 sau ⊕.[28] Conform datărilor radiometrice și a altor
surse de dovezi, Pământul s-a format în urmă cu
peste 4,5 miliarde de ani.[29][30][31] Gravitația
Pământului interacționează cu alte obiecte din
spațiu, în special cu Soarele și Luna, singurul 
satelit natural al Pământului. Terra se învârte în
jurul Soarelui în 365,26 de zile, perioadă cunoscută
drept un an. În acest timp, Pământul se rotește în
jurul axei sale de aproximativ 366,26 ori.
 MARTE

• Marte este a patra planetă de la Soare și penultima ca

mărime din Sistemul Solar. Marte poartă numele 
zeului roman al războiului și este adesea
denumită Planeta Roșie,[16][17] deoarece oxidul de fier
 predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect
roșiatic distinctiv între corpurile astronomice vizibile cu
ochiul liber.[18] Marte este o planetă telurică cu o
atmosferă subțire, având caracteristici de suprafață
care amintesc atât de craterele de impact ale Lunii,
cât și de văi, deșerturi și calote glaciare polare ca ale 
Pământului.
 JUPITER

• Jupiter este a cincea planetă de la Soare și cea

mai mare din Sistemul Solar. Este un gigant gazos
 cu o masă de o miime din cea a Soarelui, dar de
două ori și jumătate decât masa totală a tuturor
celorlalte planete din Sistemul Solar.
• Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare
obiecte vizibile cu ochiul liber pe cerul nopții și a
fost cunoscut civilizațiilor antice încă de pe vremea
istoriei înregistrate. Este numit după zeul roman 
Jupiter.[13] Când este privit de pe Pământ, Jupiter
poate fi suficient de luminos pentru ca lumina sa
reflectată să arunce umbre,[14] și este în medie cel
de-al treilea obiect natural ca strălucire pe cerul
nopții după Lună și Venus.
 • Saturn este a șasea planetă de la Soare și
a doua ca mărime din Sistemul Solar,
după Jupiter. Împreună cu Jupiter, Uranus
 și Neptun, Saturn este clasificat ca un
gigant compus din gaze. Aceste planete
sunt numite corpuri joviane,
însemnând planete asemănătoare cu
SATURN Jupiter.
• Saturn este numit după zeul roman 
Saturnus (de la care provine denumirea 
zilei de sâmbătă), echivalentul zeului grec 
Kronos (Titan și tatăl lui Zeus), babilonianul
Ninurta și divinității Hindu Shani. Simbolul
lui Saturn este coasa zeului Kronos
 (Unicode: ♄).
 URANUS

• Uranus este a șaptea planetă de la Soare și a

treia ca mărime (după diametru). Uranus este
mai mare ca diametru însă mai mică sub
aspectul masei decât Neptun.
• Plasat pe o orbită de 19 ori mai îndepărtată de
Soare decât cea a Pământului, Uranus, ca și
Neptun, primește foarte puțină căldură, fiind un 
gigant de gheață. Cu un diametru de circa
52.000 km, Uranus este de aproximativ 2 ori
mai mic decât Saturn, dar de aproximativ 5 ori
mai mare decât Terra (Pământul). Este
înconjurat de inele întunecate și are 27 sateliți.
 • Neptun este a opta planeta de la Soare
 din sistemul solar. Numită după zeul
roman al mării, este a patra planetă după
diametru și a treia după masă. Neptun are
o masă de 17 ori mai mare decât cea a 
Pământului și puțin mai mare decât masa
NEPTUN lui Uranus, care este de 15 ori mai greu
decât Pământul, dar nu la fel de dens.[9]
 Neptun orbitează în jurul Soarelui la o
distanță de 30,1 unități astronomice, ceea
ce înseamnă că orbita sa este de
aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita
Pământului. Simbolul astronomic al lui
Neptun este ♆, o variantă modificată a
tridentului zeului Neptun.
 LUNA

Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind

singurul său satelit natural permanent. Este al cincilea cel mai mare(d
) satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai mare dintre sateliți planetari

relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul său primar).

După satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre
cei ale căror densități sunt cunoscute.
Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, 
nu mult după Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea
mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile rămase după
un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit 
Theia.
 • Ceres (denumire completă: 1 Ceres) este o 
planetă pitică aflată în centura de asteroizi.[16]
• Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai
multe ori. După descoperirea sa, Ceres a fost
considerat planetă, dar după aceea a fost
reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de
ani. Pe 24 august 2006, în urma unei rezoluții a 
Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost
schimbată definiția termenului de planetă, Ceres a
primit statutul de planetă pitică.
CERES (PLANETĂ PITICĂ) • Ceres a fost primul obiect descoperit din centura
de asteroizi, din această cauză primind prefixul 1.
Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din 
sistemul solar.[17][18][19] Prima sa observare a avut loc
la 1 ianuarie 1801 în Palermo (Sicilia) și îi aparține
lui Giuseppe Piazzi. Inițial a fost numit Ceres
Ferdinandea, după personajul mitologic Ceres
 (zeița romană a plantelor și a iubirii materne) și
după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei
 (cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al
Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii).
 PLUTO

• Pluto (numit adesea Pluton, mai ales în lucrări

mai vechi) este o planetă pitică din 
Sistemul Solar, a doua ca masă după Eris și,
ca volum, cea mai mare planetă pitică. A fost
descoperită în anul 1930 de către astronomul
american Clyde William Tombaugh.[1] Obiectele
cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se
mai numesc plutine.
• Până în 2006 a fost considerată a noua planetă
 a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței
față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto
împreună cu satelitul său, Charon, sunt uneori
considerate sistem binar, deoarece baricentrul
 orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre
cele două corpuri.[2]
SFARSIT