Circuitul apei pe glob și repartiția apei pe Glob

Rusu Valeriu
Circuitul apei pe Glob

• Circuitul apei în natură (numit

și ciclul hidrologic sau ciclul
apei) este procesul de circulație
continuă a apei în cadrul 
hidrosferei Pământului. Acest
proces este pus în mișcare de 
radiația solară și de gravitație. În
cursul parcurgerii acestui circuit,
apa își schimbă starea de agregare
fiind succesiv în stare solidă,
lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă
dintr-un element component al
circuitului în altul, de exemplu
dintr-un râu într-un ocean, prin
diferite procese fizice, dintre care
cele mai însemnate sunt
evaporația, transpirația, infiltrația
și scurgerea.
Evaporare

• Evaporarea sau evaporația este
procesul prin care atomii sau 
moleculele unui corp în stare lichidă
 acumulează suficientă energie
 pentru a ajunge în stare gazoasă.
Evaporația este una din cele două
forme ale vaporizării, cealaltă formă
fiind fierberea. Procesul invers
evaporării este condensarea.

Evaporarea azotului lichid

Condensare

• Condensarea este
procesul prin care
vaporii de apă din aer
sunt transformați în apă
în stare lichidă.
• Condensarea este
importantă pentru circutul
apei deoarece formează
norii. Aceștia pot produce
precipitații, care reprezintă
principalul mod de
întoarcere a apei pe
Pământ.
Sublimare

• În fizică, sublimarea este fenomenul de
trecere, prin încălzire, a unei substanțe din 
stare solidă, direct în stare de vapori (gazoasă),
fără a mai trece prin starea lichidă. Fenomenul
de sublimare este endotermic, adică are loc cu
absorbție de căldură.
Un exemplu de substanță care sublimează
este naftalina.
• Fenomenul invers, cel de trecere a unei
substanțe din stare de vapori direct în starea
solidă, poartă numele de desublimare.
Fenomenul de desublimare este exotermic,
adică are loc cu cedare de căldură.
Infiltrație

• Infiltrația este procesul prin care apa

 de pe suprafața solului pătrunde în
sol, umplând golurile dintre
particulele solide ale solului. Infiltrația
este determinată de două forțe
 contrare: gravitația și capilaritatea.
 • Topirea este o transformare de fază, proces în
Topirea care o substanță trece din faza solidă în faza 
lichidă, datorită acumulării energiei în atomii
 sau moleculele unui corp solid.
• Creșterea energiei atomilor sau moleculelor
conduce la distrugerea legăturilor dintre ele,
fenomen ce cauzează topirea parțială sau
totală a solidului. Procesul opus este 
solidificarea. Cantitatea de căldură necesară
unității de masă a corpului solid pentru a se
topi la temperatura de topire se numește
căldură latentă de topire. Fiecare substanță
cristalină se topește (se solidifică) la o
temperatură constantă, numită temperatură de
topire (de solidificare).
Scurgerea
• Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la
suprafața sau sub suprafața solului. În această mișcare
se poate face distincție între:scurgerea de
suprafață este scurgerea care are loc pe suprafața
solului, având de obicei loc în straturi subțiri sau în
șuvoaie, acoperind cea mai mare parte a solului;
• scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în
care se concentrează apa provenind din scurgerea de
suprafață, formând pâraie, râuri și fluvii;
• scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub
suprafața solului, fie prin straturile freatice fie prin
straturile acvifere de adâncime. Apa din straturile
subterane se reîntoarce la suprafață fie prin izvoare, fie
prin infiltrație în râuri, oceane sau alte rezervoare de
suprafață.
• Scurgerea este o componentă importantă a circuitului
apei în natură.
Capilaritate

• Capilaritatea este capacitatea unui corp poros sau a unui tub de a

atrage un lichid, care apare în situațiile în care forțele de adeziune
 intermoleculară dintre lichid și solid sunt mai puternice decât forțele
de coeziune intermoleculare din interiorul lichidului. Capilaritatea
poate induce o mișcare ascendentă a apei, contrară celei
descendente induse de gravitație. Capilaritatea este un set de
fenomene datorate interacțiunilor dintre moleculele de lichid și solid
(de exemplu, pereții de la un container) pe suprafața lor de separare.
Forțele care apar în acest fenomen sunt tensiunea de coeziune,
aderență și de suprafață. De exemplu, se manifestă pe suprafața
lichidului în contact cu solide care pot apărea ridicat (în cazul de apă),
deoarece forțele de adeziune între apă și recipientul care conține
acesta sunt mai mari decât forțele de coeziune dintre moleculele de
apă, sau deprimat (în cazul de mercur), decât restul suprafeței,
deoarece în acest caz sunt de coeziune obligă să prevaleze în ceea
ce privește forțele de adeziune.

• Capilaritatea apei în comparație cu cea a 

mercurului, în fiecare caz considerându-se o
suprafață polară, precum cea a sticlei
Repartiția apei
pe glob
• Volume de apă acumulate
în rezervoarele circuitului
natural al apei 
• Cantități de apă transportate anual
în cadrul circuitului apei 
Hidrosferă

• Hidrosfera (din limba greacă: hidros = apă și sphaira = sferă) descrie,

în geografia fizică, masa totală de apă liberă în stare lichidă sau solidă
de pe suprafața Pământului, precum și de dedesubtul sau de deasupra
acestei suprafețe.
• Funcțiile apei pentru mediu, pentru om și activitățile sale sunt:
• apa există în cele trei stări ale materiei: lichidă, solidă și gazoasă,
imprimând o calitate nouă și unică mediului geografic;
• apa este o componentă dinamică, un agent de relaționare a
componentelor mediului. Circuitul apei în natură este esențial în
funcționalitatea, dinamica și existența mediului geografic;
• apa formează un înveliș cu extindere mare, care este vital pentru
viețuitoare, om și activitățile sale;
• componenta hidrică are un rol determinant în distribuția climei terestre,
constituind un agent modelator al reliefului prin acțiunile sale de
erodare, de transport și de acumulare.