Circuitul apei in natura

Circuitul apei în natură (numit și ciclul hidrologic sau

ciclul apei) este procesul de circulație continuă a
apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces
este pus în mișcare de radiația solară și de
gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa
își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare
solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă dintr-un
element component al circuitului în altul, de
exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite
procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt
evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea.
Științele care se ocupă cu studiul mișcării apei în
cadrul acestui circuit sunt hidrologia și
meteorologia.
 Procesele fizice

Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină

ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mișcă în mod
continuu de la un compartiment sau rezervor al
hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.
În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:
-Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața
oceanelor și a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o
schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă.
Sursa de energie a acestui proces o constituie energia solară. Pe lângă
aceasta, apa se mai elimină în atmosferă prin transpirația solului, plantelor
și, în mult mai mică măsură, cea a animalelor, numită evapotranspirație.
Aproximativ 90% din apa din atmosferă provine din evaporație și numai 10%
din evapotranspirație.
-Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se
transformă în picături lichide de apă, formând nori sau ceață.
-Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă
(gheață sau zăpadă) în stare lichidă.
-Solidificarea este procesul de trecere a apei de ploaie in gheata
atunci cand grindina.