TEMA 9.

CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNAŢIONAL DE

MĂRFURI

PLAN:

1. Noţiunea şi caracteristica generală a contractului de transport internaţional de

mărfuri.
2. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată.
3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.
4. Contractul de transport aerian internaţional de mărfuri.
5. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe mare.
6. Contractul de transport fluvial internaţional de mărfuri.
7. Contractul de transport multimodal internaţional de mărfuri
 1. Noţiunea şi caracteristica generală a contractului de transport
internaţional de mărfuri.
Transportul internaţional de mărfuri are un rol deosebit în cadrul dezvoltării relaţiilor
comerciale internaţionale, precum şi a extinderii şi diversificării schimburilor comerciale
internaţionale.
Contractul de transport este un contract autonom, dar care, din perspectiva fluxului
internaţional de mărfuri este încheiat, de regulă, în derularea contractului de vânzare-
cumpărare.
Lilia GRIBINCEA: Contractul de transport internaţional de mărfuri este acel contract,
în baza căruia cărăuşul profesionist (transportatorul) se obligă să transporte cu titlu oneros şi
într-un termen determinat, marfa predată de expeditor, punctul de plecare şi cel de sosire al
mărfii fiind pe teritoriile a cel puţin două state diferite, să conserve marfa pe perioada
transportului şi să o predea destinatarului care poate fi însăşi expeditorul sau o terţă
persoană.
Contractul de transport internaţional de mărfuri are următoarele caractere juridice:
 Caracterul comercial – care rezultă din faptul că transportatorul este profesionist.
 Caracterul internaţional – care este determinat de faptul că marfa se află în tranzit
internaţional.
 1. Noţiunea şi caracteristica generală a contractului de transport
internaţional de mărfuri.
 Caracterul real sau consensual. Natura consensuală sau reală a contractului de transport
internaţional de mărfuri se analizează pentru fiecare formă de transport în parte, în contextul
analizei prevederilor cuprinse în reglementările înternaţionale în materie.
 Caracterul sinalagmatic, deoarece generează drepturi şi obligaţii pe seama ambelor părţi,
transportatorul şi expeditorul având concomitent calitatea de debitor şi creditor.
 Este cu titlu oneros, fiind un contract comercial, părţile urmăresc prin încheierea
contractului obţinerea unui profit.
 Caracterul comutativ, părţile cunoscând obligaţiile din momentul încheierii contractului.
 1. Noţiunea şi caracteristica generală a contractului de transport
internaţional de mărfuri.
Contractul de transport internaţional de mărfuri prezintă o serie de particularităţi,
dintre care menţionăm următoarele:

 O primă particularitate ţine de încheierea în formă scrisă a contractului de transport

internaţional de mărfuri.
O altă particularitate se referă la drepturile şi obligaţiile pe care destinatarul le
dobândeşte în baza contractului de transport, fără a fi parte la acesta.
O particularitate a contractului constă în dreptul oferit expeditorului şi, în unele cazuri
destinatarului, de convenţiile internaţionale pertinente sau de prevederile contractului, de a
modifica unilateral conţinutul contractului.
 2. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată.

Reglementarea cadru în materie o constituie Convenţia privind transporturile

internaţionale feroviare COTIF, adoptată la Berna la 9.05.1980.

Conform Regulilor uniforme CIM, acestea se aplică oricărui contract de transport de

mărfuri pe calea ferată, efectuat cu titlu oneros, dacă:
 locul de încărcare şi cel de descărcare a mărfii sunt situate în două state membre diferite;
 locul de încărcare şi cel de descărcare a mărfii sunt situate în două state diferite, dintre
care cel puţin unul este un stat membru şi părţile au prevăzut în contract că Regulile
uniforme CIM sunt aplicabile contractului lor.

Regulile uniforme CIM: Prin contractul de transport, transportatorul se obligă să transporte

marfa, cu titlu oneros, la locul de destinaţie şi să o predea destinatarului.
Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată prezintă caracterele juridice
ale oricărui contract de transport. Caracterul contractului este consensual.
 2. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată.

Regulile uniforme CIM: Prin contractul de transport, transportatorul se obligă să transporte

marfa, cu titlu oneros, la locul de destinaţie şi să o predea destinatarului.
Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată prezintă caracterele juridice
ale oricărui contract de transport. Caracterul contractului este consensual.
Încheierea contractului de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată
Conform Regulilor uniforme CIM, contractul de transport trebuie să fie constatat printr-o
scrisoare de trăsură (consignment note), potrivit unui model uniform. Inexactitatea sau
pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa, nici valabilitatea contractului care
rămâne supus Regulilor Uniforme. Din aceste prevederi rezultă că scrisoarea de trăsură
constituie un înscris constatator al contractului.
Regulile uniforme CIM stabilesc pentru scrisoarea de trăsură 3 categorii de menţiuni:
obligatorii
circumstanţiale şi
facultative.
 2. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată.

Obligaţiile părţilor în contractul de transport internaţional de mărfuri pe

calea ferată.

Expeditorul are următoarele obligaţii:

 Obligaţia de ambalare a mărfii.
 Obligaţia de predare a mărfii.
 Obligaţia de încărcare şi descărcare a mărfii.
 Obligaţia de plată a tarifelor de transport.
 Obligaţia de remitere a documentelor necesare îndeplinirii formalităţilor
solicitate de autorităţile vamale şi alte autorităţi administrative.
 2. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată.

Transportatorul are următoarele obligaţii:

 Obligaţia de încărcare şi descărcare a mărfii în unele cazuri.
 Obligaţia de a transporta marfa în interiorul termenelor stipulate.
 Obligaţia de îndeplinire a formalităţilor administrative.
 Obligaţia de conservare a mărfii.
 Obligaţia de livrare a mărfii şi de remitere a scrisorii de trăsură.
 Obligaţia de a solicita instrucţiuni în caz de împiedicare la transport
sau la livrare.
 2. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe calea ferată.

Răspunderea transportatorului în contractul de transport

internaţional de mărfuri pe calea ferată.

Din prevederile Regulilor uniforme CIM rezultă trei forme ale răspunderii
transportatorului:
 răspunderea pentru pierderea totală sau parţială a mărfii
răspunderea pentru avarierea mărfii şi
răspunderea pentru depăşirea termenului de livrare.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Reglementarea cadru în domeniu o constituie Convenţia privind contractul de

transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) adoptată la Geneva la 19
mai 1956.
Cadrul juridic se completează cu:
 Convenţia vamală referitoare la transportul internaţional al mărfurilor sub
acoperirea carnetelor T.I.R. adoptată la Geneva la 15 ianuarie 1959 şi renegociată
la 14 noiembrie 1975.
 Convenţia asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 decembrie 1968,
completată prin Acordul European încheiat la Geneva la 1 mai 1971.
 Convenţia vamală relativă la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporară a
mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961.
 Convenţia referitoare la admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie
1990.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Conform Convenţiei de la Geneva, proba contractului de transport se face prin scrisoare de

trăsură. Absenţa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa,
nici valabilitatea contractului de transport care rămâne supus dispoziţiilor Convenţiei.
Scrisoarea de trăsură se întocmeşte în trei exemplare originale, semnate de expeditor şi de
transportator. Semnăturile pot fi imprimate sau înlocuite prin ştampilele expeditorului şi
transportatorului, dacă legislaţia ţării în care este întocmită scrisoarea de trăsură o permite.
Primul exemplar al scrisorii de trăsutră se trimite expeditorului, al doilea exemplar însoţeşte
marfa, iar al treilea exemplar se reţine de transportator. În cazul în care marfa trebuie să fie
încărcată în vehicule diferite sau dacă este vorba de diferite feluri de marfă ori de loturi
distincte, expeditorul sau transportatorul are dreptul să ceară întocmirea de scrisori de trăsură
pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de marfă ori lot de mărfuri.
Potrivit Convenţiei de la Geneva, scrisoarea de trăsură trebuie să conţină menţiuni
obligatorii, circumstanţiale şi facultative.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Obligaţiile părţilor în contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Expeditorul are următoarele obligaţii:

 Obligaţia de ambalare a mărfii.
 Obligaţia de predare a mărfii.
 Obligaţia de a suporta cheltuielile de verificare a mărfii.
 Obligaţia de a-l informa pe transportator despre natura exactă a pericolului pe care
mărfurile periculoase îl prezintă şi să indice eventual precauţiile care trebuie luate.
 Obligaţia de încărcare a mărfii.
 Obligaţia de a furniza transportatorului documentele şi informaţiile necesare
îndeplinirii formalităţilor vamale şi altor formalităţi administrative.
 Obligaţia de plată a preţului de transport.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Transportatorul are următoarele obligaţii:

 Obligaţia de a pune la dispoziţia expeditorului vehicolul.
 Obligaţia de încărcare şi descărcare a mărfii din vehicul.
 Obligaţia de verificare a mărfii.
 Obligaţia de transportare a mărfii.
 Obligaţia de îndeplinire a formalităţilor vamale şi altor formalităţi administrative.
Obligaţia de conservare a mărfii.
 Obligaţia de predare a mărfii şi a scrisorii de trăsură destinatarului.
 Obligaţia de a cere instrucţiuni în cazul unor impedimente la transport sau la livrare.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Răspunderea transportatorului este întemeiată pe culpă.

Din prevederile Convenţiei de la Geneva rezultă trei forme ale răspunderii
transportatorului:
 răspunderea pentru pierderea totală sau parţială a mărfii, produsă între momentul primirii
mărfii şi cel al eliberării acesteia;
 răspunderea pentru avarierea mărfii, produsă între momentul primirii mărfii şi cel al
eliberării acesteia;
răspunderea pentru întârzierea în eliberare.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Transportul efectuat sub acoperirea carnetelor T.I.R.

Reglementarea în domeniu o constituie Convenţia vamală relativă la transportul internaţional
al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R., încheiată la 14 noiembrie 1975 la Geneva.
Regimul T.I.R. cuprinde următoarele condiţii fundamentale:
 Mărfurile trebuie să fie transportate în autovehicule sau containere care să ofere vămii
toate garanţiile de securitate. Drepturile şi taxele trebuie să fie garantate pe toată durata
transportului datorită unei garanţii recunoscute pe plan internaţional.
 Mărfurile trebuie să fie însoţite de Carnetul T.I.R. care este un document vamal acceptat
pe plan internaţional. Carnetul T.I.R. este deschis în ţara de plecare şi serveşte drept
document de control în ţările de plecare, de tranzit şi de destinaţie.
 Măsurile de control vamal luate în ţara de plecare trebuie să fie acceptate de toate ţările de
tranzit şi de destinaţie.
 Accesul la sistemul T.I.R. pentru asociaţiile naţionale emitente de Carnete T.I.R. şi pentru
persoanele fizice şi juridice utilizatoare de Carnete T.I.R. ar trebui să fie autorizate de
autorităţile naţionale competente.
 3. Contractul de transport rutier internaţional de mărfuri.

Transportul efectuat sub acoperirea titlurilor de admitere temporară

Reglementarea în acest domeniu o constituie Convenţia privind admiterea temporară,
adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990.
Convenţia de la Istanbul: prin admitere temporară se înţelege regimul vamal care permite
introducerea pe un teritoriu vamal, cu scutire de drepturi şi taxe de import şi fără aplicarea de
prohibiţii sau restricţii la importurile cu caracter economic, a anumitor mărfuri (inclusiv a
mijloacelor de transport) importate cu un scop definit şi destinate reexportului, într-o
perioadă determinată, fără a suferi modificări, cu excepţia deprecierii normale datorate
uzurii.

Pentru a beneficia de regimul vamal stabilit de Convenţia de la Istanbul, admiterea

temporară trebuie făcută în baza următoarelor documente:
 carnet ATA care este titlul de admitere temporară folosit pentru admiterea temporară a
mărfurilor, cu excepţia mijloacelor de transport;
 carnet CPD care este titlul de admitere temporară folosit pentru admiterea temporară a
mijloacelor de transport.
 4. Contractul de transport aerian internaţional de mărfuri.

Reglementarea cadru: Convenţia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la

transportul aerian internaţional de la Montreal din 28 mai 1999.
Convenţia de la Montreal se aplică transporturilor internaţionale de persoane, bagaje sau
mărfuri, efectuate cu o aeronavă, contra plată.

Convenţia de la Montreal: transport internaţional înseamnă orice transport în care,

conform acordului dintre părţi, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă
există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a
două state părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o escală stabilită
pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este stat parte.
Conform Convenţiei de la Montreal scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire
a mărfii va conţine:
 indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
 dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi
dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a
cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală; şi
 indicarea greutăţii expediţiei.
 4. Contractul de transport aerian internaţional de mărfuri.

Obligaţiile părţilor în contractul de transport aerian internaţional de mărfuri

Expeditorul are următoarele obligaţii:
 Obligaţia de predare a mărfii.
Obligaţia de furnizare a informaţiilor şi documentelor necesare îndeplinirii
formalităţilor vamale şi a altor formalităţi.
Obligaţia de plată a preţului de transport.

Transportatorul are următoarele obligaţii principale:

 Obligaţia de transportare a mărfii în termenele stabilite în contract.
 Obligaţia de îndeplinire a formalităţilor vamale şi a altor formalităţi până la livrarea
mărfii către destinatar.
 Obligaţia de conservare a mărfii.
 Obligaţia de livrare a mărfii.
 4. Contractul de navlosire.

Mai mult de 80% din comerţul internaţional cu bunuri se realizează prin

intermediul transportului pe mare. Contractul de navlosire nu beneficiază
de o reglementare printr-o convenţie internaţională.

Uzanţele comerciale incidente contractelor de navlosire sunt fixate de cele

mai multe ori în contracte tip, elaborate de organizaţii internaţionale ale
armatorilor cum este, de exemplu, Consiliul Maritim Baltic şi
Internaţional BIMCO – The Baltic and International Maritime Council.
BIMCO este recunoscută ca lider mondial în elaborarea şi revizuirea
contractelor maritime standard şi a clauzelor maritime standard.
 4. Contractul de navlosire.

Lilia GRIBINCEA: Contractul de navlosire este acel contract, în baza căruia armatorul,
numit şi navlosant se obligă ca, în schimbul unei sume de bani, numită navlu, fie să
transporte mărfuri pe mare, fie să pună la dispoziţia navlositorului o navă în stare bună de
navigabilitate pentru transportul de mărfuri.

Clasificarea contractului de navlosire se face în dependenţă de repartizarea gestiunii navei

între armator şi navlositor. Gestiunea navei este privită sub două aspecte: gestiunea nautică
şi gestiunea comercială.

În dependenţă de repartizarea gestiunii navei între armator şi navlositor, contractul de

navlosire cunoaşte trei forme:
navlosirea navei nude,
navlosirea pe timp determinat şi
navlosirea pe călătorie.
 5. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe mare

Reglementare:
 Convenţia internaţională pentru unificarea unor reguli de drept în materie de conosamente,
adoptată la Bruxelles la 25 august 1924, cunoscută ca Regulile de la Haga.
 Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, adoptată la Hamburg,
la 30 martie 1978, cunoscută ca Regulile de la Hamburg.
Convenţia de la Rotterdam din 11.12.2008 privind contractele de transport total sau parţial
al mărfurilor pe mare (Regulile de la Rotterdam).
Regulile de la Hamburg: Contractul de transport pe mare este acel contract, prin care
cărăuşul se obligă, în schimbul plăţii unui navlu, să transporte mărfuri pe mare de la un port
la altul.
Contractul internaţional de transport maritim fiind sinalagmatic, se încheie prin acordul de
voinţă al părţilor. Deşi nu se ocupă de formarea contractului, Regulile de la Hamburg prevăd
întocmirea unui conosament la luarea în primire a mărfurilor.
 5. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe mare

Conosamentul îndeplineşte 3 funcţii importante:

 Funcţia de probă a contractului de transport. Conosamentul face
dovada existenţei contractului de transport, mai ales când manifestarea de
voinţă a părţilor nu este constatată în scris. De obicei, conosamentul
include clauzele tipizate ale contractului de transport care se completează
de către părţi.
 Funcţia de probă a preluării mărfii sau, după caz, a încărcării mărfii.
 Funcţia de titlu reprezentativ al mărfii. Prin conosament, cărăuşul se
obligă să livreze marfa în schimbul prezentării conosamentului.
 5. Contractul de transport internaţional de mărfuri pe mare

Încărcătorul are, în principal următoarele obligaţii:

Obligaţia de predare a mărfii.

Obligaţia de marcare a mărfurilor periculoase.
 Obligaţia de a-l garanta pe cărăuş pentru exactitatea menţiunilor inserate în
conosament.
 Obligaţia de plată a navlului.
Cărăuşul are următoarele obligaţii:
 Obligaţia de preluare a mărfii.
Obligaţia de încărcare şi descărcare a mărfii.
Obligaţia de a transporta marfa în portul de destinaţie în termenul stabilit.
 Obligaţia de preluare a mărfii de la cărăuş.
 Obligaţia de plată a navlului şi suprastaliilor de la încărcare.
 6. Contractul de transport fluvial internaţional de mărfuri

Contractul de transport internaţional de mărfuri pe Dunăre.

Reglementare:
 Convenţia privind condiţiile generale de transport de mărfuri în trafic
internaţional pe Dunăre, adoptată la Siofok, la 23 septembrie 1989. Convenţia de
la Siofok nu este adoptată la nivel de state, dar de către societăţile de navigaţie pe
Dunăre.
 Sub auspiciile Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Europa, în special ale Comisiei Centrale pentru Navigaţia pe Rin şi ale Comisiei
Dunării, la 3 octombrie 2000, la Budapesta a fost adoptată Convenţia privind
contractul de transport de mărfuri în navigaţia interioară.

Prin contractul de transport fluvial cărăuşul se obligă faţă de navlositor să

transporte marfa luată în primire, între două porturi dunărene, şi să o predea
destinatarului la termenul stabilit, în schimbul plăţii unui navlu.
 6. Contractul de transport fluvial internaţional de mărfuri

Obligaţiile părţilor în contractul de transport fluvial internaţional de

mărfuri.

Expeditorul are următoarele obligaţii:

 De a ambala marfa în mod corespunzător.
 De a preda marfa cărăuşului.
 De a remite documentele necesare, cerute de autorităţile vamale şi
alte autorităţi.
 Să achite cheltuielile de încărcare şi descărcare a mărfii.
 De a plăti navlul.
 6. Contractul de transport fluvial internaţional de mărfuri

Cărăuşul are următoarele obligaţii:

 De a pune la dispoziţie nava pentru încărcarea mărfii.
De a prelua marfa.
De a transporta marfa în portul de destinaţie în termenul stabilit.
 De a conserva marfa.
 De a preda marfa.
 De a solicita instrucţiuni în cazul apariţiei unor impedimente la
transport sau la predare.
 7. Contractul de transport multimodal internaţional de mărfuri

Transportul multimodal internaţional presupune deplasarea mărfii prin cel puţin două
modalităţi de transport, dar în baza unui contract unic. Deplasarea se efectuează de la locul
preluării mărfii până la locul predării, cu transbordarea mărfii.

Reglementare: Convenţia ONU cu privire la transportul multimodal internaţional de

mărfuri, adoptată la Geneva la 24 mai 1980.

În baza contractului de transport multimodal, antreprenorul de transport multimodal se

angajează, în schimbul uni preţ, să execute sau să facă să se execute un transport multimodal
internaţional.

Încheierea contractului de transport multimodal internaţional de mărfuri impune întocmirea

unui „document de transport multimodal”.
 7. Contractul de transport multimodal internaţional de mărfuri

Obligaţiile părţilor în contractul de transport multimodal

internaţional de mărfuri
Expeditorului, în principal, îi revin următoarele obligaţii:
 Să efectueze plata preţului de transport.
 Să marcheze mărfurile periculoase.
 Să garanteze pe antreprenorul de transport multimodal pentru
indicaţiile înscrise în documentul de transport multimodal.

Antreprenorul de transport multimodal are următoarele obligaţii:

 Să transporte mărfurile la locul de destinaţie în termenul stipulat.
Să conserveze mărfurilor pe parcursul transportului.
Să predea mărfurile către destinatar.